Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 468 din 6 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 549 din 26 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Joe Ken în Dosarul nr. 5.830/RF/2005 (39.839/3/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 427/D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Chike Christian Nwosu în Dosarul nr. 7.172/RF/2005 (44.089/3/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se consatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 427D/2006 la Dosarul nr. 425D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 5.830/RF/2005 (39.839/2005) şi 7.172/RF/2005 (44.089/3/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã", respectiv a prevederilor "art. 5 lit. b)" din aceeaşi ordonanţã. Excepţiile au fost ridicate de Joe Ken şi, respectiv, de Chike Christian Nwosu în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţelor prin care Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti le-a respins acestora plângerile formulate împotriva hotãrârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine cã textele criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcã prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Se aratã cã din cauza lipsei de claritate a dispoziţiilor de lege criticate este posibilã limitarea condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiatã de persecuţie pentru unul din cele cinci motive ale definiţiei Convenţiei de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un anumit grup social. Se mai susţine cã din cauza lipsei de precizie şi claritate a textelor criticate poate interveni arbitrariul şi în ceea ce priveşte natura şi conţinutul pedepselor ori tratamentelor pentru a fi considerate inumane sau degradante.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã textul de lege criticat oferã suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie de care se poate acorda forma solicitatã de protecţie umanitarã, astfel cã nu înfrânge dispoziţiile constituţionale şi convenţionale la care îşi raporteazã critica autorii excepţiei.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în susţinerea acestei opinii deciziile nr. 151/2003 şi 478/2005, prin care Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile <>art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se observã însã cã, în realitate, în urma renumerotãrii şi republicãrii textul criticat este cel al art. 5 pct. 2, având urmãtorul cuprins:
"Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptatã la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin <>Legea nr. 19/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990, care prevede urmãtoarele: "1. Nici un stat parte nu va expulza, nu va reîntoarce, nici nu va extrãda o persoanã cãtre un alt stat în care existã motive serioase de a crede cã acolo ea riscã sã fie supusã la torturã.
2. Pentru a stabili dacã existã asemenea motive, autoritãţile competente vor ţine seama de toate consideraţiile pertinente, inclusiv, dacã este cazul, de existenţa, în statul vizat, a unui ansamblu de violãri sistematice ale drepturilor omului, grave, flagrante sau de proporţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai format în repetate rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 321 din 18 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Curtea Constituţionalã a respins excepţia ca neîntemeiatã.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea, întrucât invocarea de cãtre autorii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante nu constituie un motiv pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie. Aceasta deoarece prevederile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu contravin celor din convenţia menţionatã, aplicarea art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante urmând sã fie, eventual, avutã în vedere de instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea recursurilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Joe Ken şi Chike Christian Nwosu în dosarele nr. 5.830/RF/2005 (39.839/3/2005) şi 7.172/RF/2005 (44.089/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
