Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 468 din 4 noiembrie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 468 din 4 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.229 din 21 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop din Constanţa în Dosarul nr. 490/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Ion Ştefan, fiind lipsã celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, deoarece textul de lege criticat încalcã principiul egalitãţii în drepturi, având în vedere cã, spre deosebire de cauzele în care judecãtorul este sesizat prin rechizitoriu, în situaţia prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, judecãtorul trebuie sã se pronunţe într-un termen de 20 de zile, care este insuficient pentru studierea dosarului şi, pe cale de consecinţã, pentru pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Totodatã, apreciazã cã termenul de 20 de zile stipulat în ipoteza normei legale nu este un termen de recomandare, ci, dimpotrivã, un termen obligatoriu pentru instanţã de soluţionare a plângerii formulate împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecatã emisã de procuror.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, susţinând cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, aratã cã, potrivit procedurii instituite de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, situaţia persoanelor implicate în aceste cauze nu este identicã cu cea a inculpaţilor trimişi în judecatã prin rechizitoriu. Astfel, în primul caz, judecãtorul verificã legalitatea şi temeinicia soluţiei de netrimitere în judecatã, însã nu se poate spune acelaşi lucru despre scopul pe care îl urmãreşte instanţa de judecatã învestitã printr-un act de inculpare. Totodatã, apreciazã cã, din punct de vedere juridic, termenul de 20 de zile prevãzut de textul legal criticat reflectã dreptul pãrţilor la un termen rezonabil, astfel cum este statuat prin art. 21 alin. (3) din Constituţie, reprezentând totodatã un factor de redinamizare a procesului penal. În susţinerea acestei opinii, reprezentantul Ministerului Public invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 12 octombrie 2004 , precum şi Deciziile nr. 438 şi 439 din 26 octombrie 2004, nepublicate pânã la aceastã datã în Monitorul Oficial al României.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 490/2004, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Federalcoop din Constanţa cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 467 din 27 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 99/2004 de Judecãtoria Constanţa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin principiului constituţional consacrat în art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea în drepturi. Astfel, considerã cã art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã "produce discriminãri între fãptuitorii care sunt trimişi în judecatã prin rechizitoriu şi fãptuitorii care ajung în faţa instanţei de judecatã prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmãririi penale". În acest sens, aratã cã, spre deosebire de situaţia fãptuitorilor care sunt trimişi în judecatã prin rechizitoriu şi care beneficiazã de un proces lung, peste termenul de 20 de zile, în care instanţa poate examina atent probele, în cazul fãptuitorilor al cãror dosar este studiat de cãtre instanţã cu prilejul formulãrii unei plângeri împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, instanţa, sub presiunea termenului impus de textul de lege criticat, nu poate examina cu atenţie toate probele, atât incriminatorii, cât şi cele în apãrare. În consecinţã, autorul excepţiei apreciazã cã art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã creeazã posibilitatea ca instanţa sã aprecieze greşit probele de la dosar, aşa încât fãptuitorii vinovaţi sã primeascã o sentinţã cu soluţia de scoatere de sub urmãrire penalã, în timp ce alţii, nevinovaţi, sã fie condamnaţi pe nedrept.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în opinia sa, termenul de 20 de zile prevãzut de art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã este un termen de recomandare. De asemenea, plângerea adresatã instanţei în baza textului de lege criticat este o cerere sui generis, care nu poate fi confundatã cu judecata în fond.
În acest sens, aratã cã, spre deosebire de judecata în fond, în cadrul procedurii reglementate de textul de lege criticat nu se poate administra decât proba cu înscrisuri noi depuse de parte, iar soluţiile pe care le poate adopta instanţa sunt expres şi limitativ prevãzute de lege. De asemenea, observã cã, pe parcursul acestei proceduri, instanţa nu poate soluţiona şi acţiunea civilã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã plângerea reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã are ca scop declanşarea unui control asupra rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate, în timp ce rechizitoriul declanşeazã o judecatã pe fond a cauzei penale în condiţiile în care din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de inculpat şi cã acesta rãspunde penal. Aşa fiind, Guvernul apreciazã cã cele douã instituţii au o naturã juridicã diferitã. În consecinţã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte norme constituţionale, reglementarea diferitã a celor douã instituţii este deplin justificatã. De asemenea, observã cã textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu creeazã nici o discriminare pe temei de rasã, naţionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie, apartenenţã politicã, avere sau origine socialã.
Avocatul Poporului apreciazã ca fiind neîntemeiate susţinerile autorului excepţiei, întrucât textul de lege criticat se aplicã fãrã privilegii şi discriminãri tuturor persoanelor aflate în situaţia juridicã prevãzutã de acesta. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 1/1994 şi <>Decizia nr. 102/2000 , prin care s-a statuat cã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament juridic egal.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii ce au fost introduse prin <>art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, în urmãtoarea redactare: "Instanţa este obligatã sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice, de îndatã şi motivat, persoanei care a fãcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvatã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
În acest sens, susţine cã textul de lege criticat genereazã un tratament juridic discriminatoriu între persoanele care sunt trimise în judecatã prin rechizitoriu şi cele care ajung în faţa instanţei de judecatã prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmãririi penale. Astfel, în cazul persoanelor care au formulat o plângere conform art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, instanţa trebuie sã se conformeze termenului de 20 de zile prevãzut de acest text de lege şi, prin urmare, nu poate examina cu atenţie toate probele, atât incriminatorii, cât şi cele în apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã cele douã categorii de persoane la care se referã autorul excepţiei nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã, fiind supuse unor instituţii juridice diferite. Astfel, spre deosebire de situaţia soluţionãrii plângerii formulate împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, care are în vedere persoane faţã de care nu s-au desfãşurat decât acte de urmãrire penalã, în situaţia persoanelor care au fost trimise în judecatã prin rechizitoriu s-a pornit acţiunea penalã, iar acestea au dobândit calitatea de inculpat. Aşa fiind, o datã pornitã acţiunea penalã, instanţa procedeazã la judecata în fond a cauzei, dând, dupã caz, o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, în timp ce în cazul soluţionãrii plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, instanţa nu judecã infracţiunea care a fãcut obiectul urmãririi penale, ci verificã doar rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor dosarului şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate.
În consecinţã, Curtea apreciazã cã aceste aspecte justificã aplicarea, şi în speţa de faţã, a soluţiei consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia instituirea unui tratament juridic diferenţiat nu poate fi privitã ca o încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, atâta vreme cât situaţiile avute în vedere sunt diferite.
De altfel, Curtea observã cã termenul de 20 de zile stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã pentru soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecatã urmãreşte, în mod explicit, asigurarea celeritãţii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de naturã sã încalce prevederile constituţionale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop din Constanţa în Dosarul nr. 490/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016