Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 467 din 4 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Dan Leonard Cazan în Dosarul nr. 10.391/2002 al Judecãtoriei Brãila. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece textul criticat a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate şi nu existã motive care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 august 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 10.391/2002, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Adrian Dan Leonard Cazan, inculpat în dosarul menţionat pentru sãvârşirea infracţiunii de abuz de încredere. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile cuprinse în art. 20 şi art. 23 alin. (8) din Legea fundamentalã, precum şi pe cele cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, prin faptul cã "instanţa poate obliga inculpatul sau partea responsabilã civilmente la plata unei amenzi judiciare, se creeazã posibilitatea de constrângere a acestora la administrarea de probe pentru a dovedi aspecte susţinute de acuzare". Judecãtoria Brãila considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat vizeazã toate persoanele care intrã sub incidenţa acestui text, indiferent dacã au sau nu vreo calitate în proces, iar amenda judiciarã se aplicã de instanţã în virtutea rolului sãu activ pentru aflarea adevãrului, fiind o sancţiune cu caracter procesual. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul aratã cã excepţia este neîntemeiatã şi cã amenda judiciarã constituie un mijloc necesar pentru ca instanţa sã poatã avea probele necesare soluţionãrii cauzei penale. Excepţia este neîntemeiatã şi în raport cu prevederile art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la prezumţia de nevinovãţie, deci la sãvârşirea unei infracţiuni. Textul criticat se referã la încãlcarea obligaţiei de a pune la dispoziţia organelor judiciare a obiectelor sau înscrisurilor cerute de acestea pentru lãmurirea cauzei sub toate aspectele. Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât prezumţia de nevinovãţie se referã la situaţia procesualã a inculpatului, persoanã trasã la rãspundere penalã, iar nu la persoanele trase la rãspundere prin acţiunea civilã. Textul criticat se referã la unul dintre cazurile care constituie abatere judiciarã, constând în neîndeplinirea de cãtre orice persoanã a obligaţiei de prezentare, la cererea organelor judiciare, a obiectelor sau înscrisurilor cerute de acestea. Constatând neîndeplinirea acestei obligaţii legale, organele judiciare pot aplica amenda judiciarã, care nu are legãturã cu prezumţia de nevinovãţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: "Urmãtoarele abateri sãvârşite în cursul procesului penal se sancţioneazã cu amendã judiciarã de la 20.000 la 100.000 lei. [...] e) neîndeplinirea de cãtre orice persoanã a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmãrire penalã sau a instanţei de judecatã, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de cãtre conducãtorul unitãţii sau de cel însãrcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii." Textul se referã la unul dintre cazurile care constituie abateri judiciare, pentru care organele judiciare penale pot aplica sancţiunea amenzii judiciare. În motivarea excepţiei s-a susţinut cã aceste dispoziţii contravin prevederilor cuprinse în art. 20 şi art. 23 alin. (8) din Legea fundamentalã [devenit art. 23 alin. (11) din Constituţia revizuitã], precum şi prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege menţionat, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, conform cãrora "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã". Prezumţia de nevinovãţie, invocatã de autorul excepţiei, se referã la persoana învinuitã de sãvârşirea unei infracţiuni, în timp ce dispoziţiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã au în vedere neîndeplinirea cererii organelor judiciare de a li se remite anumite obiecte sau înscrisuri necesare soluţionãrii procesului penal. Dispoziţiile legale criticate vizeazã toate persoanele care intrã sub incidenţa acestui text, indiferent dacã au sau nu vreo calitate în proces, iar amenda judiciarã este o sancţiune cu caracter procesual, care se aplicã pentru abaterea judiciarã comisã. Îndeplinirea de cãtre orice persoanã a obligaţiei de prezentare a obiectelor şi înscrisurilor cerute de organul de urmãrire penalã sau de instanţa de judecatã constituie o obligaţie, stabilitã de legiuitor, pentru realizarea scopului procesului penal, prevãzut în art. 1 din Codul de procedurã penalã, şi anume: "constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoanã care a sãvârşit o infracţiune sã fie pedepsitã potrivit vinovãţiei sale şi nici o persoanã nevinovatã sã nu fie trasã la rãspundere penalã." Critica de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi cu privire la încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece acestea se referã la dreptul oricãrei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, prevederi care nu au nici o incidenţã în cauzã în raport cu conţinutul textului de lege criticat, care se referã la abateri şi amenzi judiciare. Curtea constatã, de asemenea, cã nu au fost încãlcate nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor în concordanţã cu Declaraţia universalã a drepturilor omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, pentru cã, aşa cum s-a arãtat mai sus, prin dispoziţiile legale care au fãcut obiectul controlului de constituţionalitate aceste prevederi nu au fost lezate, iar referitor la alte prevederi invocate (art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale), acestea nu au incidenţã în cauzã. În sensul celor arãtate este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale; astfel, prin <>Decizia nr. 145/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, s-a constatat cã dispoziţiile art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 198 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Dan Leonard Cazan în Dosarul nr. 10.391/2002 al Judecãtoriei Brãila. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
