Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 467 din 2 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 285 din 30 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, excepţie invocatã de Kurt Seewaldt în Dosarul nr. 520/197/2005 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 520/197/2005, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale.
Excepţia a fost ridicatã de Kurt Seewaldt într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatarea dreptului de proprietate.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 contravin dispoziţiilor art. 44 şi ale art. 136 din Constituţie, deoarece noţiunea de patrimoniu este confuzã şi inechitabilã, în sensul cã societãţile comerciale au devenit proprietare ale unor bunuri pe care nu le deţineau în administrare, în chirie sau în folosinţã. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cã dreptul de administrare operativã nu se transformã în drept de proprietate. Prin urmare, ţinând seama de garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate şi de prevederile internaţionale în materia drepturilor omului la care România a aderat, construcţiile asupra cãrora unitãţile economice au avut un drept de administrare şi care au fost preluate în mod abuziv ar trebui restituite persoanelor îndreptãţite şi nicidecum trecute în proprietatea statului.
Judecãtoria Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu ţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi <>Legea nr. 15/1990 este anterioarã Constituţiei, Curtea Constituţionalã este competentã sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, deoarece prin modificãrile ulterioare, aceastã lege a fost preluatã de sistemul normativ al regimului constituţional actual.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
- Art. 20 alin. 2: "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã şi art. 136 alin. (2) şi (4) referitoare la proprietatea publicã şi la bunurile proprietate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 au fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate şi în prezenta cauzã, soluţia constantã fiind aceea de respingere ca neîntemeiate a criticilor de neconstituţionalitate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 112 din 9 noiembrie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1996, a arãtat cã, în ceea ce priveşte cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate al societãţilor comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat legal în proprietatea statului, "chestiunea de a şti dacã, în considerarea reglementãrii legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni proprietatea societãţii comerciale este de competenţa instanţei judecãtoreşti. Examinând aceastã problemã, instanţa va trebui sã stabileascã dacã, în regimul reglementãrilor legale de la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacã, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietãţii n-a avut loc niciodatã".
În ceea ce priveşte susţinerea cã noţiunea de patrimoniu este confuzã, se constatã cã, prin <>Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, Curtea Constituţionalã a statuat cã "aceste prevederi legale reglementeazã douã componente distincte ale patrimoniului societãţilor comerciale: bunuri aflate în proprietate şi bunuri dobândite cu alt titlu. Dacã interpretarea acestei ultime pãrţi a textului ar putea conduce la concluzii neconforme cu Constituţia, aceasta este o problemã ce nu intrã în câmpul de acţiune al contenciosului constituţional", ci al instanţelor de judecatã.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, excepţie invocatã de Kurt Seewaldt în Dosarul nr. 520/197/2005 al Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent
Irina Loredana Gulie
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
