Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 466 din 17 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 390 din 8 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, excepţie ridicatã de Rodica-Smaranda Vulcãnescu în Dosarul nr. 2.659/2004 (nr. unic 14.555/3/2004), al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspund, personal, autoarea excepţiei, precum şi partea Ionel Grigoroiu. Partea Irina-Alice Holdevici este reprezentatã prin avocat Mariana Negru. Lipsesc celelalte pãrţi. Cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare în cauzã, magistratul-asistent referã cã citaţia comunicatã pãrţii Daniel Grãdinaru la Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti unde, potrivit datelor din dosarul instanţei de judecatã, precum şi citãrii efectuate de aceasta, figureazã ca judecãtor, a fost restituitã cu menţiunea "judecãtorul Daniel Grãdinaru nu mai este angajatul Judecãtoriei Sectorului 4". Totodatã, se aratã cã la dosar nu a fost depusã nicio petiţie referitoare la schimbarea adresei unde poate fi citatã partea în cauzã.
Având cuvântul cu privire la acest incident procedural, autoarea excepţiei apreciazã cã procedura de citare nu este legal îndeplinitã şi cã nu are cunoştinţã unde poate fi citatã partea. Aratã cã ar trebui întreprinse demersuri pentru aflarea adresei acesteia, precum şi faptul cã ar putea sã solicite informaţii de la Judecãtoria Sectorului 4 cu privire la noul loc de muncã al pãrţii. Totodatã, solicitã un termen pentru pregãtirea apãrãrii, faţã de faptul cã punctul de vedere al Guvernului a fost depus la dosar doar cu douã zile în urmã.
Avocatul pãrţii Irina-Alice Holdevici lasã la aprecierea Curţii incidentul procedural relevat, precum şi cererea de amânare a cauzei.
Partea Ionel Grigoroiu lasã la aprecierea Curţii aspectele în discuţie.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã procedura de citare este legal îndeplinitã, arãtând cã este obligaţia proceduralã a pãrţii sã înştiinţeze instanţa cu privire la orice schimbare a adresei unde poate fi citatã. Referitor la cererea de amânare a cauzei, solicitã respingerea acesteia, arãtând cã formularea unei apãrãri faţã de punctul de vedere exprimat de Guvern, care nu este determinant în cauzã, nu este un motiv temeinic de amânare.
Curtea, deliberând, apreciazã cã procedura de citare este legal îndeplinitã. Totodatã, respinge cererea de amânare a cauzei, apreciind cã aceasta nu este temeinic motivatã, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Având cuvântul pe fond, Rodica-Smaranda Vulcãnescu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã. Referitor la punctele de vedere exprimate în cauzã de instanţã, Avocatul Poporului şi Guvern, se apreciazã cã niciuna dintre autoritãţile menţionate nu a analizat critica referitoare la încãlcarea, prin textul de lege ce face obiectul excepţiei, a principiului separaţiei puterilor în stat, ceea ce, în opinia sa, determinã nulitatea punctelor de vedere. Expune pe larg motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond şi formuleazã o serie de critici referitoare la punctele de vedere exprimate în cauzã de aceleaşi autoritãţi. Depune concluzii scrise în acest sens, precum şi un set de acte.
Avocatul Mariana Negru solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat este în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate, precum şi faptul cã acest text nu are legãturã directã cu cauza.
Partea Ionel Grigoroiu solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând, totodatã, cã procesul în care a fost invocatã aceasta dureazã de o lungã perioadã de timp.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
În replicã, Rodica-Smaranda Vulcãnescu aratã cã nu este vorba de o tergiversare a cauzei, durata procesului fiind determinatã de excepţiile de tardivitate invocate în cursul acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.659/2004 (nr. unic 14.555/3/2004), Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, excepţie ridicatã de Rodica-Smaranda Vulcãnescu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã neconstituţionalitatea <>art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 constã în aceea cã, "în timp ce <>Legea nr. 51/1991 prevede proceduri judiciare conform dispoziţiilor art. 13, în care sunt implicaţi procurori anume desemnaţi de procurorul general al României, [...] modul de apãrare al cetãţeanului care se considerã lezat este redus la o sesizare a Parlamentului [...]", încãlcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat, egalitatea în drepturi, universalitatea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale şi liberul acces la justiţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã "textul <>art. 16 alin. (3) din Legea nr. 51/1991 [...] nu contravine dispoziţiilor constituţionale la care face referire petenta".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã textul de lege criticat nu este de naturã sã încalce suveranitatea statului român, separaţia puterilor în stat, libertatea persoanei, liberul acces la justiţie sau principiul egalitãţii în drepturi, precum şi faptul cã partea care se considerã lezatã are dreptul de a se adresa organelor competente pentru tragerea la rãspundere penalã a celor vinovaţi.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate "nu conţin interdicţii care sã opreascã pãrţile de a se adresa instanţelor judecãtoreşti" şi, totodatã, "nu impieteazã cu nimic asupra drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, având urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. 3: "Cetãţeanul care se considerã lezat în drepturile sau libertãţile sale prin folosirea mijloacelor prevãzute la alin. 1 poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apãrare şi asigurarea ordinii publice ale celor douã Camere ale Parlamentului."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 2 alin. (2), potrivit cãrora niciun grup şi nicio persoanã nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi criteriile acesteia, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 referitoare la libertatea individualã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã.
Curtea reţine cã <>art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 stabileşte posibilitatea cetãţeanului care se considerã lezat în drepturile sau libertãţile sale prin folosirea mijloacelor de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale de a sesiza oricare dintre comisiile permanente pentru apãrare şi asigurarea ordinii publice ale celor douã Camere ale Parlamentului. Aceastã posibilitate constituie o garanţie suplimentarã prevãzutã de legiuitor în vederea asigurãrii siguranţei cetãţeanului, având în vedere importanţa acestei valori într-un stat de drept, democratic, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (1), potrivit cãrora "Libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile", iar nu o încãlcare a prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Astfel, textul de lege criticat nu îngrãdeşte cu nimic posibilitatea cetãţenilor de a beneficia de toate drepturile şi libertãţile consacrate de Constituţie şi alte legi, în concordanţã cu prevederile art. 15 din Legea fundamentalã.
De asemenea, <>art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 nu aduce nicio atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi nu limiteazã în niciun mod liberul acces la justiţie al persoanelor interesate, acestea având deplina libertate de a se adresa organelor competente pentru tragerea la rãspundere a celor care, prin mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale, le-au lezat drepturile sau libertãţile fundamentale, viaţa particularã, onoarea ori reputaţia.
În sfârşit, prevederile legale ce fac obiectul excepţiei nu instituie niciun privilegiu sau discriminare în raport de criteriile egalitãţii în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentalã, fiind aplicabile tuturor cetãţenilor care se considerã lezaţi prin folosirea mijloacelor menţionate, în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16.
În ceea ce priveşte invocarea art. 2 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia niciun grup şi nicio persoanã nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, Curtea constatã cã acesta nu are incidenţã în cauzã, întrucât textul de lege criticat nu vizeazã în niciun mod problema exercitãrii suveranitãţii naţionale.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, excepţie ridicatã de Rodica-Smaranda Vulcãnescu în Dosarul nr. 2.659/2004, (nr. unic 14.555/3/2004), al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
