Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 465 din 28 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) liniuta a treia din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.229 din 21 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , excepţie ridicatã de Bogdan Ianopol în Dosarul nr. 831/2004 al Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt în deplinã conformitate cu principiul de liberã asociere, aşa cum este statuat în Constituţie, în Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 5 din legea criticatã menţioneazã expres respectarea acestuia la constituirea organizaţiilor vânãtoreşti. Mai aratã cã exigenţele impuse de dispoziţiile de lege criticate au în vedere caracterul de bun public al vânatului şi invocã <>Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2004 , prin care Curtea Constituţionalã a statuat cã dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierea din 20 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 831/2004, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) teza a III-a din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 .
Excepţia a fost ridicatã de Bogdan Ianopol într-un proces ce are ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins cererea acestuia de constatare a nulitãţii absolute a anunţului publicat de pârât în Monitorul Oficial al României, privitor la anularea permisului de vânãtoare al reclamantului.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia aratã cã dispoziţiile art. 27 alin. (5) teza a III-a din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , republicatã, încalcã dreptul de liberã asociere, consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituţie, precum şi de art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi de art. 20 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Se apreciazã cã persoana care doreşte sã aibã permis de vânãtoare este constrânsã, în final, sã facã parte dintr-o organizaţie din sistemul Asociaţiei Generale a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din România, întrucât textul de lege criticat leagã calitatea de vânãtor de aceea de membru al unei organizaţii gestionare de fonduri de vânãtoare. Or, aratã autorul excepţiei, "permisul de vânãtoare demonstreazã, în ultimã instanţã, calificarea obţinutã de titularul sãu de a practica vânãtoarea", şi nu calitatea sa de membru al unei organizaţii care are în gestiune asemenea fonduri.
Curtea de Apel Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu sunt încãlcate normele constituţionale şi internaţionale invocate referitoare la dreptul de liberã asociere. Se aratã cã simpla retragere din Asociaţia Generalã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din România nu duce automat la anularea permisului de vânãtoare, întrucât, conform prevederilor din legea criticatã, nu mai constituie o obligaţie ca organizaţiile vânãtoreşti legal constituite, cãrora li s-a atribuit gestionarea fondului de vânãtoare, sã fie afiliate la aceastã asociaţie. Persoana are libertatea de a deveni membru al unei alte organizaţii, cu acelaşi obiect, constituitã, însã, în mod legal şi având posibilitatea de a obţine în gestiune fonduri de vânãtoare, neîndeplinirea acestor condiţii determinând anularea permisului de vânãtoare. Se mai susţine cã, "dacã prin dispoziţia legalã criticatã se limiteazã, într-o anumitã mãsurã, dreptul de liberã asociere, raţiunea acestei limitãri constã tocmai în necesitatea asigurãrii unui control asupra fondului cinegetic, control ce poate fi menţinut numai prin evidenţele gestionare ale organizaţiilor legal constituite."
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a comunicat punctul sãu de vedere cu adresa nr. 5/6534/A.N. din data de 19 iulie 2004, prin care considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile normative criticate nu afecteazã prin conţinutul lor principiul libertãţii de asociere. Aratã, în acest sens, cã "gestionarea fondurilor de vânãtoare se atribuie de cãtre autoritatea publicã centralã care rãspunde de silviculturã organizaţiilor vânãtoreşti constituite pe principiul liberei asocieri a vânãtorilor, nu numai organizaţiilor din sistemul A.G.V.P.S. din România". Anularea permisului de vânãtoare este, în exclusivitate, o consecinţã a apartenenţei persoanei la o organizaţie care nu are în gestiune fonduri de vânãtoare, aceastã mãsurã justificându-se prin aceea cã gestionarea fondului cinegetic al României reprezintã o activitate de interes naţional. Or, potrivit art. 135 alin. (2) din Constituţie, statul are dreptul şi obligaţia sã asigure protejarea intereselor naţionale, iar cei care doresc sã participe la activitãţi de o asemenea importanţã trebuie sã se conformeze normelor specifice acestor domenii. În plus, menţioneazã cã dispoziţiile de lege criticate privind anularea permiselor de vânãtoare nu pot încãlca dreptul constituţional de liberã asociere, acestea neavând incidenţã asupra constituirii organizaţiilor vânãtoreşti.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere cu adresa nr. 5.175 din data de 1 iulie 2004, prin care apreciazã cã prevederile <>art. 27 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 103/1996 sunt constituţionale. Condiţia calitãţii de membru al organizaţiei gestionare de fonduri de vânãtoare, pentru valabilitatea permisului de vânãtoare, "nu este antinomicã cu dreptul fundamental de asociere", întrucât "un membru al unei astfel de organizaţii se poate asocia, conform art. 40 alin. (1) din Constituţie, într-o societate de vânãtoare paralelã, fiind deopotrivã legat de regulile specifice statutului sãu de vânãtor, cât şi de cele privind calitatea sa de asociat". În sprijinul acestor argumente invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/1993 prin care s-a statuat cã "dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei". În plus, menţioneazã cã textele de lege criticate nu au incidenţã asupra constituirii însãşi a organizaţiilor vânãtoreşti, care, aşa cum prevede <>art. 5 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 , se realizeazã pe principiul liberei asocieri a vânãtorilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 17 mai 2002. Aceste prevederi au urmãtorul conţinut:
"(5) Permisul de vânãtoare se va anula:
(...)
- vânãtorului care şi-a pierdut calitatea de membru al organizaţiei gestionare de fonduri de vânãtoare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate încalcã dreptul de asociere statuat prin art. 40 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã: "Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere". De asemenea, autorul invocã şi nerespectarea art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi a art. 20 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Aceste prevederi au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - Libertatea de întrunire şi de asociere:
"1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire paşnicã şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sãnãtãţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi a libertãţii altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale sã fie impuse exercitãrii acestor drepturi de cãtre membrii forţelor armate, ale poliţiei sau ai administraţiei de stat."
- Art. 20 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului:
"1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnicã.
2. Nimeni nu poate fi obligat sã facã parte dintr-o asociaţie."
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se constatã cã, în esenţã, autorul acesteia criticã mãsura anulãrii permisului de vânãtoare o datã cu retragerea sa din Asociaţia Generalã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din România şi afilierea la o altã organizaţie vânãtoreascã, considerând cã, prin dispoziţiile <>art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din Legea nr. 103/1996 , se încalcã dreptul fundamental la liberã asociere.
Examinând textul de lege criticat, raportat la prevederile din Constituţie şi din alte acte internaţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã pentru urmãtoarele argumente:
Din analiza conţinutului dreptului de liberã asociere, consacrat prin art. 40 alin. (1) din Constituţie, art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prin art. 20 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, rezultã cã dispoziţiile legale criticate nu afecteazã în nici un fel exercitarea dreptului pretins a fi încãlcat. Mai mult, ca o garanţie suplimentarã a respectãrii acestui drept, <>art. 5 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 consacrã principiul liberei asocieri a vânãtorilor în ceea ce priveşte înfiinţarea organizaţiilor vânãtoreşti.
Condiţia afilierii organizaţiilor vânãtoreşti legal constituite, gestionare ale fondurilor de vânãtoare, la Asociaţia Generalã a Vânãtorilor şi Pescarilor Sportivi din România, condiţie pe care autorul excepţiei o reclamã ca neconstituţionalã în raport cu principiul de liberã asociere, este pe deplin justificatã. Aşa cum se precizeazã în <>art. 2 din Legea nr. 103/1996 , vânatul este bun public de interes naţional şi constituie, totodatã, resursã naturalã regenerabilã de interes naţional şi internaţional. Ca atare, caracterul de bun public al vânatului impune respectarea unor exigenţe legale în ceea ce priveşte exploatarea fondului cinegetic, astfel cã administrarea şi gestionarea acestuia trebuie sã se desfãşoare în mod supravegheat, pentru ca statul sã poatã interveni în conservarea biodiversitãţii faunei sãlbatice, în menţinerea echilibrului ecologic şi sã se realizeze protecţia efectivã a vânatului.
Condiţia legalã criticatã nu se opune exercitãrii dreptului fundamental de liberã asociere, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci doar circumstanţiazã modalitãţile în care se pot constitui organizaţii vânãtoreşti, în considerarea domeniului de interes naţional în care acestea se înfiinţeazã. Exigenţele impuse de <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 sunt, aşadar, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "exercitarea dreptului la libertatea de întrunire şi la libertatea de asociere nu pot face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, apãrarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sãnãtãţii ori a moralei publice ori pentru protecţia drepturilor şi libertãţilor altora".
De altfel, în acord cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Convenţiei amintite, Curtea Constituţionalã a statuat constant în jurisprudenţa sa - de exemplu, în <>Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993 - cã dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) liniuţa a treia din <>Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 , excepţie ridicatã de Bogdan Ianopol în Dosarul nr. 831/2004 al Curţii de Apel Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
