Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 465 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12^6 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de aparare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 8 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, excepţie ridicatã de Maria Constantin în Dosarul nr. 3853./105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3853./105/2009, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurenta Maria Constantin într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o interdicţie persoanelor supuse disponibilizãrilor colective din industria de apãrare. Astfel, persoanele fizice care, ulterior perioadei de şomaj, dar în perioada de acordare a venitului de completare, ar avea posibilitatea sã se angajeze la societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, nu beneficiazã de venit de completare, iar dacã au încasat acest venit de completare, trebuie sã-l restituie. Prin urmare, discriminarea faţã de persoanele fizice care se angajeazã la societãţi comerciale cu capital privat este absolut evidentã şi constituie, totodatã, şi o îngrãdire a dreptului la muncã.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât interdicţia de a beneficia de venitul lunar de completare pentru persoanele care se reîncadreazã în muncã la societãţile comerciale cu capital majoritar de stat, de la data reîncadrãrii, nu constituie o privare de dreptul la protecţie socialã, ci o limitare justificatã la o dublã protecţie de care acestea ar beneficia în sensul cumulãrii salariului primit în caz de reangajare la o societate cu capital de stat cu venitul în completare, ambele suportate de bugetul de stat şi, respectiv, de bugetul asigurãrilor pentru şomaj.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul la muncã şi protecţia socialã a muncii şi se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale. Legiuitorul a înţeles sã confere anumite drepturi persoanelor vizate, dar în acelaşi timp a instituit şi o interdicţie pentru destinatarul normei, în sensul cã acesta nu mai poate beneficia de un venit de completare dacã se reîncadreazã în muncã la societãţile comerciale cu capital majoritar de stat. De altfel, având în vedere cã toate aceste mãsuri sunt suportate din bugetul public, interdicţia legalã constituie o limitare justificatã a dreptului la protecţia socialã a muncii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 44/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, dispoziţii introduse prin articolul unic pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004.
În prezent, textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "Nu beneficiazã de venit de completare persoanele prevãzute la alin. (1) care se reîncadreazã în muncã la societãţile comerciale cu capital majoritar de stat, de la data reîncadrãrii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 41 privind dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, salariaţii ale cãror contracte individuale de muncã înceteazã prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizãrii şi a reorganizãrii unitãţilor din industria de apãrare beneficiazã, printre altele, de venit lunar de completare, care se stabileşte o datã cu indemnizaţia de şomaj şi este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, calculat pe baza elementelor din contractul individual de muncã, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statisticã pentru luna anterioarã celei în care a avut loc concedierea, şi nivelul indemnizaţiei de şomaj. În conformitate cu art. 12^2 alin. (2) din aceeaşi ordonanţã, venitul de completare se acordã lunar, pe perioadele urmãtoare: a) 20 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncã de pânã la 15 ani; b) 22 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncã cuprinsã între 15 ani şi 25 de ani; c) 24 de luni, pentru salariaţii care au o vechime în muncã de peste 25 de ani.
Curtea reţine cã interdicţia prevãzutã de textul de lege criticat, şi anume aceea de a beneficia de un venit de completare dacã se reîncadreazã în muncã la societãţile comerciale cu capital majoritar de stat, constituie o mãsurã legislativã justificatã, pe de o parte de natura acestui venit - şi anume de sume de bani acordate, pe lângã plãţile compensatorii, salariaţilor ale cãror contracte individuale de muncã înceteazã prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizãrii şi a reorganizãrii unitãţilor din industria de apãrare, iar, pe de altã parte, de sursa de finanţare, acest venit fiind suportat din bugetul public. Or, în cazul în care salariaţii ale cãror contracte individuale de muncã înceteazã prin concedieri colective în baza programelor de restructurare aprobate ca urmare a privatizãrii şi a reorganizãrii unitãţilor din industria de apãrare s-ar reîncadra în muncã la societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, nu ar mai subzista raţiunea acordãrii venitului în completare. În mod contrar, s-ar ajunge la cumulul salariului primit în caz de reangajare la o societate cu capital de stat cu venitul în completare.
Prin urmare, având în vedere acestea, Curtea constatã cã interdicţia prevãzutã de textul de lege criticat constituie o limitare justificatã a dreptului la protecţia socialã a muncii, care se înscrie în cadrul constituţional referitor la competenţele legiuitorului de a stabili politica în domeniul social, fãrã a contraveni dispoziţiilor art. 41 din Legea fundamentalã, referitoare la dreptul la muncã şi la protecţia socialã a muncii.
Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în faţa legii, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece interdicţia persoanelor care se reîncadreazã în muncã la societãţile comerciale cu capital majoritar de stat de a beneficia de venitul lunar de completare nu constituie o discriminare faţã de cei care se reîncadreazã la societãţi comerciale cu capital privat, deoarece, în primul caz, atât salariul, cât şi venitul în completare ar fi suportate de la bugetul de stat şi, respectiv, de bugetul asigurãrilor pentru şomaj. În consecinţã, neexistând o situaţie juridicã identicã, tratamentul juridic acordat nu poate fi decât diferit, astfel cum reiese din dispoziţiile constituţionale ale art. 16 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12^6 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, excepţie ridicatã de Maria Constantin în Dosarul nr. 3853./105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
