Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 464 din 6 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) si art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 604 din 12 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Minibus" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 6.432/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus o cerere de amânare în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare, considerând cã nu sunt îndeplinite condiţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Curtea respinge cererea de amânare, apreciind cã nu sunt îndeplinite condiţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens aratã cã prin dispoziţiile <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a urmãrit respectarea principiului ocrotirii interesului public, fãrã a avea în vedere avantajarea unei pãrţi a contractului administrativ. Totodatã, apreciazã cã suspendarea de drept a actului administrativ nu este posibilã, instanţa judecãtoreascã urmând sã aprecieze de la caz la caz, pe baza situaţiei de fapt şi de drept din speţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.432/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Minibus" - S.R.L. din Iaşi într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect constatarea nulitãţii actului administrativ prin care s-a reziliat unilateral contractul de concesiune încheiat între autorul excepţiei şi Consiliul Local Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 52. În acest sens aratã cã dispoziţiile <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 aduc atingere prevederilor art. 16 şi 52 din Constituţie, deoarece au semnificaţia "recunoaşterii prin lege a subordonãrii interesului uneia dintre pãrţi faţã de interesele celeilalte pãrţi", înfrângând "principiul egalitãţii în drepturi a pãrţilor, plasând autoritatea publicã - ca exponent al interesului public - pe o poziţie procesualã preferenţialã". Totodatã, <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 aduce atingere prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, întrucât ar trebui sã prevadã suspendarea de drept a actului administrativ, însã, în condiţiile în care "suspendarea executãrii actului administrativ este lãsatã la aprecierea judecãtorului, existã riscul erorii sau al abuzului, situaţie în care se creeazã o stare de pericol pentru persoana vãtãmatã în ce priveşte protecţia recunoscutã prin dispoziţiile constituţionale ale accesului liber la justiţie şi a unui proces echitabil." De altfel, apreciazã autorul excepţiei, "dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 se dovedesc a fi discriminatorii în raport de dispoziţiile art. 3 [din acelaşi act normativ] prin care se recunoaşte în favoarea unor subiecte de drept beneficiul suspendãrii de drept a actelor administrative".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere cã se aplicã "în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale" şi nu înlãturã posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi ale <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii conform cãrora:
- Art. 8 alin. (3): "[...] La soluţionarea litigiilor prevãzute la alin. (2) se va avea în vedere regula dupã care principiul libertãţii contractuale este subordonat principiului prioritãţii interesului public.";
- Art. 15 - "(1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odatã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Hotãrârea datã cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendã executarea."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16, 21 şi 52. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia se referã la textele constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
I. Critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 constã, în esenţã, în susţinerea cã "recunoaşterea prin lege a subordonãrii interesului uneia dintre pãrţi faţã de interesele celeilalte pãrţi" înfrânge "principiul egalitãţii în drepturi a pãrţilor, plasând autoritatea publicã - ca exponent al interesului public - pe o poziţie procesualã preferenţialã" şi aduce atingere dreptului persoanei vãtãmate de a ataca actul administrativ ce îi lezeazã interesele.
Curtea constatã cã, potrivit <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , instanţa de contencios administrativ este competentã sã soluţioneze "litigiile care apar în fazele premergãtoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ". Alin. (3) al aceluiaşi articol se referã numai la aceastã din urmã categorie de litigii, la a cãror soluţionare trebuie avutã în vedere regula potrivit cãreia "principiul libertãţii contractuale este subordonat principiului prioritãţii interesului public".
Regula instituitã prin textul de lege criticat nu are însã semnificaţia plasãrii autoritãţii publice pe o poziţie procesualã preferenţialã, deoarece nu calitatea pãrţii va fi avutã în vedere de cãtre instanţa de judecatã care soluţioneazã litigiul, ci principiul prioritãţii interesului public, a cãrui definiţie se regãseşte în <>art. 2 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 554/2004 , potrivit cãruia "interes public - interesul care vizeazã ordinea de drept şi democraţia constituţionalã, garantarea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetãţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autoritãţilor publice."
Totodatã, Curtea constatã cã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, întrucât acestea consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu egalitatea dintre persoanele juridice şi autoritãţile publice.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã de vreme ce, potrivit <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , "Persoana vãtãmatã într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumitã de rãspunsul primit la plângerea prealabilã adresatã autoritãţii publice emitente sau dacã nu a primit nici un rãspuns în termenul prevãzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentã, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale".
II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 , prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit <>art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 , cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusã "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente", iar instanţa are obligaţia de a soluţiona de urgenţã cererea, cu citarea pãrţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintã, aşadar, o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucurã de prezumţia de legalitate.
Aşa fiind, nu poate fi reţinutã critica privind încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece pãrţile beneficiazã de toate garanţiile unui proces echitabil.
Nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prevederile <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 se aplicã tuturor celor aflaţi în ipoteza descrisã de norma legalã criticatã.
Excepţia prevãzutã la <>art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea de drept a actelor emise de autoritãţile administraţiei publice locale, în situaţia atacãrii acestora de cãtre prefect, şi a actelor autoritãţilor publice centrale şi locale prin care se încalcã legislaţia privind funcţia publicã, în situaţia atacãrii acestora de cãtre Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici, este instituitã în considerarea efectelor pe care astfel de acte le-ar putea produce.
<>Art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu prevede un tratament discriminatoriu în ceea ce priveşte subiectele de drept care solicitã suspendarea executãrii actului administrativ. Situaţiile juridice diferite prevãzute de art. 3 alin. (3) şi de <>art. 15 din Legea nr. 554/2004 au impus soluţii diferite. Pe de altã parte, aşa cum s-a menţionat anterior, principiul egalitãţii în drepturi consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu egalitatea dintre persoanele juridice şi autoritãţile publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi <>art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Minibus" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 6.432/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
