Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 464 din 28 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 36 din 12 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "General Shop" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.869/2004 al Judecãtoriei Bacãu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de judecatã fiind legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16, norma fiind aplicabilã fãrã discriminãri tuturor persoanelor care se încadreazã în ipoteza acesteia. În ceea ce priveşte invocarea art. 23 din Constituţie, critica fundamentatã pe acest temei nu poate fi primitã, întrucât prevederea constituţionalã nu are legãturã cu dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.869/2004, Judecãtoria Bacãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "General Shop" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã, "având în vedere principiul colegialitãţii, care guverneazã organizarea judecãtoreascã, cererea de recuzare trebuie soluţionatã de o altã instanţã decât cea în cadrul cãreia s-a fãcut cererea de recuzare".
Judecãtoria Bacãu aratã cã relaţiile de colegialitate, ca relaţii personale şi de serviciu, nu au nimic în comun cu principiul colegialitãţii în formarea completelor de judecatã. Astfel, judecãtorul, chiar coleg cu cel recuzat, este independent de acesta şi se supune numai legii.
Soluţionarea cererii de recuzare nu aduce atingere egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi, cu atât mai puţin, libertãţii individuale a persoanei, normele constituţionale fiind invocate de cãtre autorul excepţiei fãrã a motiva contradicţia cu textul de lege criticat.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul considerã cã, întrucât cererea de recuzare are ca scop numai rezolvarea unui incident procedural, şi anume înlãturarea din completul de judecatã a judecãtorului vizat de situaţiile prevãzute la art. 27 din Codul de procedurã civilã, se justificã pe deplin competenţa stabilitã de textul de lege criticat, procedura simplã şi operativã, în camera de consiliu, fãrã dezbateri contradictorii. Aşadar, competenţa de soluţionare a cererii de recuzare este în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". În acest cadru, desigur, primeazã asigurarea, fãrã întârziere, a alcãtuirii legale a instanţei învestite cu judecarea fondului cauzei.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile criticate necontravenind prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât textul de lege criticat este aplicabil oricãrei pãrţi din proces care a formulat cerere de recuzare, fãrã discriminãri sau privilegii. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte procedura de judecatã a cererilor de recuzare, nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi autoritãţilor publice, atât timp cât se asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea acestora.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei privind încãlcarea art. 23 din Constituţie, se aratã cã dispoziţiile referitoare la libertatea individualã nu au legãturã cu art. 30 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 30 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul conţinut: "Recuzarea judecãtorului se hotãrãşte de instanţa respectivã, în alcãtuirea cãreia nu poate sã intre cel recuzat."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 23: "(1) Libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depãşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivã se dispune de judecãtor şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmãririi penale arestarea preventivã se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fãrã ca durata totatã sã depãşeascã un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecatã instanţa este obligatã, în condiţiile legii, sã verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestãrii preventive şi sã dispunã, de îndatã, punerea în libertate a inculpatului, dacã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau dacã instanţa constatã cã nu existã temeiuri noi care sã justifice menţinerea privãrii de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndatã la cunoştinţã, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestãrii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţã numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacã motivele acestor mãsuri au dispãrut, precum şi în alte situaţii prevãzute de lege.
(10) Persoana arestatã preventiv are dreptul sã cearã punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.
(12) Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea privativã de libertate nu poate fi decât de naturã penalã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţia legalã criticatã determinã competenţa de soluţionare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfãşurarea normalã a procesului civil. Textul de lege instituie regula potrivit cãreia recuzarea se soluţioneazã de instanţa sesizatã cu acţiunea principalã, judecãtorul recuzat neputând participa la alcãtuirea completului care se va pronunţa asupra cererii de recuzare.
Curtea reţine cã motivarea criticii se limiteazã la indicarea celor douã texte constituţionale de referinţã, fãrã a evidenţia în ce constã pretinsa relaţie de contrarietate dintre acestea şi norma dedusã controlului.
În ceea ce priveşte primul text constituţional care instituie principiul egalitãţii de tratament în faţa legii şi a autoritãţilor publice, în mãsura în care norma legalã criticatã nu opereazã nici o distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei sale, susţinerea pretinsului sãu caracter discriminatoriu este lipsitã de temei şi nu poate fi primitã.
Referitor la cel de al doilea text constituţional care consacrã principiul inviolabilitãţii libertãţii individuale şi al siguranţei persoanei, invocarea sa, cu titlu de text de referinţã, este lipsitã de relevanţã, obiectul şi sfera de aplicare ale acestuia fiind cu totul altele decât cele ale reglementãrii legale criticate, ceea ce exclude de plano posibilitatea oricãrei coliziuni între ele.
Aparent fãrã legãturã cu prevederile constituţionale de referinţã invocate, autorul excepţiei face trimitere la "principiul colegialitãţii, care guverneazã organizarea judecãtoreascã" şi care, în opinia sa, ar impune judecarea cererii de recuzare de o altã instanţã decât cea în cadrul cãreia s-a fãcut cererea de recuzare. Or, Curtea constatã cã sistemul colegial reprezintã o problemã de organizare judecãtoreascã referitoare la alcãtuirea completelor de judecatã din mai mulţi judecãtori. Acest principiu oferã garanţia imparţialitãţii actului de justiţie, prin aceea cã soluţia adoptatã este rezultatul confruntãrii de opinii şi argumente, în cadrul deliberãrii care o precedã, hotãrârea dând expresie punctului de vedere unanim sau majoritar. Aşa fiind, întrucât acest principiu, în accepţiunea sa tehnicã, nu are nici o legãturã cu reglementarea competenţei şi a modului de soluţionare a cererii de recuzare, este de presupus cã respectivul autor l-a utilizat într-o altã accepţiune, de altfel improprie, şi anume aceea de "relaţie de colegialitate", sens în care ar putea constitui un virtual impediment la soluţionarea obiectivã a unei cereri de recuzare de cãtre colegii celui recuzat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "General Shop" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.869/2004 al Judecãtoriei Bacãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
