Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 463 din 6 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice nr. 304/2003
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (2) din Legea pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice nr. 304/2003, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.086/2/2005 (numãr în format vechi 4.681/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal rãspunde Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii, prin directorul Direcţiei juridice, domnul Vlad Cercel, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aceasta, deoarece <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003 nu reglementeazã o sarcinã fiscalã, ci doar conferã Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii dreptul de a determina mecanismul de compensare a costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal. Or, art. 56 alin. (2) din Constituţie, invocat ca fiind încãlcat, dispune cu privire la taxele şi impozitele datorate bugetului de stat şi destinate fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Depune concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât considerã cã textul de lege criticat nu contravine art. 56 alin. (2) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 38.086/2/2005 (numãr în format vechi 4.681/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003 , excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii privind impunerea contribuţiei pentru compensarea costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003 , care prevede perceperea de cãtre Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii a unei contribuţii pentru compensarea costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, calculatã asupra cifrei de afaceri realizate, contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, referitoare la aşezarea justã a sarcinilor fiscale, prin aceea cã valoarea contribuţiei datorate se raporteazã la cifra de afaceri ca sumã a tuturor veniturilor societãţii comerciale, iar nu asupra cifrei de afaceri realizate din veniturile corespunzãtoare activitãţilor de furnizare de reţele şi de servicii publice de comunicaţii electronice. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, deoarece contribuţia prevãzutã de textul de lege criticat nu reprezintã o sarcinã fiscalã de natura impozitelor şi taxelor, ci o platã legalã pentru o activitate desfãşuratã de Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii, ceea ce nu contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003 nu are ca obiect de reglementare stabilirea unor sarcini fiscale, sumele percepute de Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii nu au natura unor taxe sau impozite şi nu se constituie în venituri la bugetul de stat, iar autoritatea care le percepe nu este învestitã, potrivit legii, cu atribuţii în domeniul fiscal. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere cã suma pretinsã de Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii reprezintã o contribuţie la compensarea costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal de comunicaţii electronice, iar nu o sarcinã fiscalã, în sensul de impozite şi taxe, în privinţa cãrora sunt incidente prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente şi concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice nr. 304/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 31 iulie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "(2) ANRC va determina mecanismul de compensare a costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, cu respectarea principiilor transparenţei, minimei atingeri aduse concurenţei, nediscriminãrii şi proporţionalitãţii. În acest scop ANRC va stabili furnizorii de reţele de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice care au obligaţia sã contribuie la compensare, cuantumul contribuţiilor datorate, modalitatea şi termenul de platã, precum şi orice alte elemente necesare în vederea funcţionãrii acestui mecanism." În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcã principiul consacrat de art. 56 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale". Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine urmãtoarele: Articolul 56 alin. (1) din Constituţie prevede obligaţia cetãţenilor, valabilã şi pentru persoanele juridice, de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Impozitele şi taxele, stabilite în condiţiile prevederilor constituţionale ale art. 139, se fac venit la bugetul public naţional, astfel cum este definit de art. 138 alin. (1) din Constituţie, din care se efectueazã cheltuielile publice. Potrivit alin. (1) al <>art. 13 din Legea nr. 304/2003 , în cazul în care Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Comunicaţii, în urma determinãrii costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, constatã cã acest cost reprezintã o sarcinã injustã pentru furnizorul de serviciu universal, va decide compensarea costului. Rezultã din aceastã reglementare cã impunerea unei asemenea contribuţii nu echivaleazã cu stabilirea unor impozite sau taxe. Aceasta, deoarece potrivit <>art. 2 pct. 29 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, impozitul este acea "prelevare obligatorie, fãrã contraprestaţie şi nerambursabilã, efectuatã de cãtre administraţia publicã pentru satisfacerea necesitãţilor de interes general", iar potrivit pct. 40 al aceluiaşi articol, taxa este "suma plãtitã de o persoanã fizicã sau juridicã, de regulã, pentru serviciile prestate acesteia de cãtre un agent economic, o instituţie publicã sau un serviciu public." Pe de altã parte, tariful exprimã preţul oficial stabilit pentru serviciile prestate sau lucrãrile executate, în funcţie de importanţa, volumul şi valoarea acestora. Contribuţiile datorate în temeiul <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 304/2003 , nu se fac venit la bugetul public naţional, ci compenseazã costurile suportate de furnizorul serviciului universal în domeniul comunicaţiilor electronice. În consecinţã, art. 56 alin. (2) din Constituţie nu este incident în cauzã, astfel cã nu se poate examina constituţionalitatea textului de lege criticat prin raportare la aceste dispoziţii constituţionale. Teza întâi a alin. (2) al art. 13 din legea criticatã prevede obligaţia Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii de a determina mecanismul de compensare a costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, iar teza a doua a aceluiaşi alineat dispune cu privire la necesitatea stabilirii furnizorilor de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice care au obligaţia sã contribuie la compensare, cuantumul contribuţiilor datorate, modalitatea şi termenul de platã a acestora. Aşadar, <>art. 13 din Legea nr. 304/2003 nu cuprinde dispoziţii referitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului contribuţiei, ci prevede cã mecanismul elaborat trebuie sã respecte principiile transparenţei, minimei atingeri aduse concurenţei, nediscriminãrii şi proporţionalitãţii. Art. 14 din aceeaşi lege prevede obligativitatea publicãrii mecanismului elaborat, precum şi a unui raport anual privind realizarea compensãrii. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine susţinerile de neconstituţionalitate formulate şi constatã cã, în realitate, autorul excepţiei nu criticã dispoziţiile <>art. 13 din Legea nr. 304/2003 , ci modul de calcul al contribuţiei datorate, prin raportare la totalitatea veniturilor, iar nu numai la cele realizate din activitatea de furnizare de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice. Or, acest aspect reprezintã o problemã de aplicare a dispoziţiilor legale ce intrã în competenţa de soluţionare a instanţei judecãtoreşti, care va stabili dacã impunerea s-a fãcut ori nu cu respectarea principiilor prevãzute de lege.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice nr. 304/2003, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.086/2/2005 (numãr în format vechi 4.681/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef, Gabriela Dragomirescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
