Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 4 din Codul penalã, ridicatã de Stoian Nicolae în Dosarul nr. 1.049/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti _ Secţia I penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 28 octombrie 1997, în prezenta partii civile Radu Paul, şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituţionalã, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 6 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 13 noiembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine constata urmãtoarele:
Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia I penalã, prin Încheierea din 7 aprilie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 1.049/1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, invocatã de Stoian Nicolae.
Din actele anexate la încheierea de sesizare rezulta ca Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a dispus trimiterea în judecata a inculpatului Stoian Nicolae pentru fapta de a fi produs, din culpa, un accident de circulaţie, în urma cãruia au suferit leziuni corporale doua persoane, fapt ce constituie infracţiune de vãtãmare corporalã din culpa, prevãzutã şi pedepsita de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal.
La Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, de care era pendinte cauza penalã, s-a constituit parte civilã Radu Paul.
Prin Sentinta penalã nr. 2.812 din 11 noiembrie 1996 a aceleiaşi judecãtorii, inculpatul Stoian Nicolae a fost condamnat la 6 luni închisoare şi la plata unor despãgubiri cãtre partea civilã.
Impotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul, partea civilã şi Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti.
În fata Tribunalului Municipiului Bucureşti, Secţia I penalã, Stoian Nicolae a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pact. 30 din Legea nr. 140/1996 privind modificarea şi completarea Codului penal.
Deşi autorul exceptiei de neconstituţionalitate se referã la art. 81 alin. 3 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 30 din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, în realitate are în vedere prevederile <>art. 81 alin. 4 din Codul penal, republicat în baza Legii nr. 140/1996 .
Textul legal atacat are urmãtorul cuprins: "În cazul condamnãrii pentru o infracţiune prin care s-a produs o paguba, instanta poate dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei numai dacã, pana la pronunţarea hotãrârii, paguba a fost integral reparatã sau plata despãgubirii este garantatã de o societate de asigurare".
Aceste prevederi legale sunt considerate de autorul exceptiei ca neconstituţionale, deoarece conditioneaza accesul la mãsura suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei de plata integrala a despãgubirilor care urmeazã sa fie stabilite tocmai prin hotãrârea de suspendare, despãgubiri pe care inculpatul le contesta atât în ceea ce priveşte temeiul lor, cat şi în ceea ce priveşte întinderea cuantumului pretins. Condiţionarea acordãrii suspendãrii executãrii pedepsei de plata integrala a despãgubirilor pana la pronunţarea hotãrârii înseamnã obligarea inculpatului la recunoaşterea culpei penale care constituie temeiul rãspunderii civile, iar nerecunoasterea culpei, prin plata despãgubirilor civile, îl inlatura automat de la beneficiul acestei mãsuri. Consecinta consta, totodatã, în obstructionarea oricãror apãrãri pe latura civilã a cauzei, inculpatul fiind obligat la acceptarea necondiţionatã a pretenţiilor partii vãtãmate, care pot fi neintemeiate fie sub aspectul fundamentului juridic, fie sub acela al cuantumului lor.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate conchide ca textul art. 81 alin. 4 din Codul penal vine în contradictie cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din anul 1948 şi cu prevederile art. 24 din Constituţia României privitoare la garantarea dreptului la apãrare.
Instanta de judecata în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, iniţial, a omis sa-şi exprime opinia, însã şi-a exprimat-o la instanţele Curţii Constituţionale, în sensul ca excepţia este nefondata, deoarece, atât timp cat se aplica inculpatului o pedeapsa, chiar cu suspendarea condiţionatã a executãrii, înseamnã ca instanta a ajuns la concluzia, pe baza probelor administrate în cauza, ca inculpatul se face vinovat de sãvârşirea infracţiunii ce i se retine în sarcina.
În scopul soluţionãrii cauzei, conform prevederilor <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în forma sa iniţialã, încheierea prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã a fost comunicatã fiecãrei Camere a Parlamentului şi Guvernului pentru a comunica punctele lor de vedere.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca, deşi excepţia de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile art. 81 alin. 4 din Codul penal, referitoare la "suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei", la acestea trebuie adãugate şi dispoziţiile art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, care reglementeazã, în condiţii identice, problemele referitoare la "suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere".
Se susţine în continuare ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece prevederile art. 81 alin. 4 din Codul penal nu contravin nici unui text din Constituţie. Se arata ca nici apãrãtorul inculpatului nu a invocat un text care s-ar opune, cu certitudine, dispoziţiilor legii penale, iar art. 24 din Constituţie, menţionat de apãrãtor, nu rãspunde problemei puse în discuţie. Acest text se referã la garantarea dreptului la apãrare, chestiune care nu are legatura cu dispoziţiile art. 81 alin. 4 din Codul penal.
Deşi dispoziţiile art. 81 alin. 4 din Codul penal nu sunt neconstituţionale, ele nu lamuresc însã ce paguba trebuie sa repare inculpatul pana la pronunţarea hotãrârii, deşi acest lucru este absolut necesar, atâta vreme cat cuantumul pagubei se va stabili ulterior, prin sentinta sau decizia ce urmeazã a se pronunţa. Aceasta lacuna a legii prezintã pentru inculpat cel puţin doua inconveniente: pe de o parte, el nu ştie ce obligaţii civile îi incumba pentru a putea beneficia de mãsura suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei sau de mãsura suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, iar pe de alta parte, persoana pagubita, profitând de imperfectiunea celor doua texte, va fi inclinata sa solicite - pentru a declara ca i s-a reparat prejudiciul - o suma mult mai mare decât valoarea realã a pagubei.
Pentru remedierea acestei deficiente, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca se impune ca dispoziţiile art. 81 alin. 4 şi ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal sa fie abrogate. Prin aceasta s-ar inlatura contradictia dintre dispoziţiile alineatelor 4 ale art. 81 şi art. 86^1 şi dispoziţiile art. 84 din Codul penal, iar interesele partii civile nu ar fi cu nimic afectate, deoarece, potrivit acestui din urma text, "Dacã pana la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, instanta poate dispune revocarea suspendãrii executãrii pedepsei, afarã de cazul când cel condamnat dovedeşte ca nu a avut putinta de a îndeplini acele obligaţii".
În concluzie, punctul de vedere al Guvernului este acela ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este nefondata, însã dispoziţiile art. 81 alin. 4 şi ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal trebuie analizate şi sub aspectul oportunitãţii lor, dacã este cazul sa mai rãmânã în fiinta.
În punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului României, se arata ca prevederile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt constituţionale şi, ca atare, excepţia ridicatã în fata instanţei este nefondata. Se mai precizeazã ca aplicarea corecta a legilor tine de situaţia de fapt şi numai instanta judecãtoreascã poate hotãrî în funcţie de probatoriile administrate.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, actele şi lucrãrile dosarului, raportorul judecãtorului-raportor, punctul de vedere al Guvernului şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului, precum şi susţinerile pãrţilor şi dispoziţia legalã atacatã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, constata uratoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, cu care a fost legal sesizatã.
Curtea constata ca dispoziţiile art. 81 alin. 4 din Codul penal, conditionand luarea unei mãsuri de politica penalã cu grave consecinţe, cum este suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei de soluţionarea unei probleme de drept extrapenal, creeazã un regim de discriminare între cetãţeni şi vine în contradictie cu prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie. Accesul inculpatului la unele mãsuri de politica penalã neprivative de libertate, la care el este îndreptãţit din punctul de vedere al politicii penale şi al dreptului penal, nu-i poate fi interzis pe criterii strãine justiţiei penale, cum ar fi acoperirea integrala a prejudiciului. Inculpatul care nu are posibilitatea obiectivã de acoperire a prejudiciului înaintea pronunţãrii hotãrârii de condamnare nu poate avea acces la condamnarea cu suspendarea executãrii pedepsei. Aceasta reglementare legalã determina o discriminare pe criteriul averii.
Repararea prejudiciului cauzat persoanei vãtãmate prin infracţiune şi care constituie obiectul acţiunii civile, alãturate acţiunii penale în cadrul procesului penal, se înfãptuieşte pe baza regulilor de drept civil şi nu poate influenta rãspunderea penalã a autorului prejudiciului. Nerespectarea prejudiciului nu conditioneaza rãspunderea penalã decât dacã se dovedeşte reaua-credinţa a fãptuitorului. Astfel, neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotãrârea judecãtoreascã de condamnare nu poate duce la revocarea suspendãrii executãrii pedepsei, dacã cel condamnat dovedeşte ca nu a avut putinta de a îndeplini acele obligaţii (art. 84 din Codul penal). De asemenea, neachitarea, în aceleaşi condiţii, a cheltuielilor de judecata şi a despãgubirilor civile nu constituie un impediment în obţinerea reabilitãrii judecãtoreşti [art. 137 lit. d) din Codul penal].
Pe lângã discriminarea pe criteriul averii, pe care o creeazã dispoziţia legalã atacatã, constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat ori nu l-a produs în mãsura pretinsa de persoana vãtãmatã, ca preţ al accesului la o mãsura de politica penalã, la care este îndreptãţit, este contrarã şi principiului consacrat în Constituţie şi în convenţii internaţionale, şi anume dreptul la un proces echitabil care sa-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul conflictului adus în justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Stoian Nicolae în Dosarul penal nr. 1.049/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia I penalã şi constata ca dispoziţiile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt neconstituţionale.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 13 noiembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent
Claudia Miu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
