Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 463 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 180 alin. 2 si art. 321 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 21 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.206/256/2008, Tribunalului Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ion Palaghia în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în apel, inculpatul în cauzã fiind cercetat pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 180 alin. 2 şi art. 321 alin. 1 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece atât legea penalã, cât şi cea contravenţionalã apãrã valori fundamentale, cu deosebirea cã încadrarea faptei antisociale în una din cele douã categorii este datã de importanţa relaţiei sociale protejate şi de gradul concret de pericol. Or, de vreme ce nu existã niciun fel de diferenţã între infracţiunea prevãzutã de art. 180 alin. 2 din Codul penal şi contravenţia prevãzutã de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi a liniştii publice, nu se justificã incriminarea penalã a actelor de violenţã în funcţie de numãrul zilelor de îngrijiri medicale.
De asemenea, prevederile art. 321 din Codul penal contravin, în opinia autorului, dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertãţii de exprimare, deoarece incriminarea unor astfel de acţiuni contrazice esenţa temeiului constituţional invocat. Totodatã, afecteazã şi art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei înfãptuitã numai în numele legii şi art. 126 referitor la Instanţele judecãtoreşti, deoarece fapta incriminatã poate constitui atât infracţiune, cât şi contravenţie. Întrucât nu existã însã criterii concrete de diferenţiere a celor douã fapte antisociale, autorul considerã cã este posibilã o interpretare subiectivã şi arbitrarã a acestora de naturã a prejudicia drepturile constituţionale menţionate anterior.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2 - Lovirea sau alte violenţe şi art. 321 - Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 180 alin. 2: "Lovirea sau actele de violenţã care au pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã."
- Art. 321: "Fapta persoanei care, în public, sãvârşeşte acte sau gesturi, profereazã cuvinte ori expresii, sau se dedã la orice alte manifestãri prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulburã, în alt mod, liniştea şi ordinea publicã, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dacã prin fapta prevãzutã la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publicã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertãţii de exprimare, art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei şi art. 126 referitoare la Instanţele judecãtoreşti, precum şi ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 1.433 din 4 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, Curtea Constituţionalã a statuat cã o criticã fundamentatã pe compararea modului de incriminare în Codul penal a infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri cu sancţionarea contravenţionalã a altor fapte antisociale este inadmisibilã, deoarece "examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Ipotetic, chiar dacã s-ar accepta aceastã posibilitate, referitoare la identitatea de fapte între contravenţie şi infracţiune, Curtea constatã cã o eventualã eroare cu privire la dispoziţiile ce ar putea fi incidente fondului poate fi cenzuratã doar de instanţa de judecatã, controlul de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, neputând fi convertit într-un control judiciar chemat sã înfãptuiascã justiţia. Curtea Constituţionalã nu face parte din autoritatea judecãtoreascã, ci este unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã, care asigurã, printre altele, pe calea excepţiei, controlul legilor sau ordonanţelor ori dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, care încalcã dispoziţiile ori principiile Legii fundamentale, şi nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
