Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 462 din 6 iunie 2006 cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 200 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 627 din 20 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii spitalelor nr. 270/2003 , excepţie ridicatã de Mircea Sorin Oprescu în Dosarul nr. 693/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în primul rând ca inadmisibilã, iar în al doilea rând, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 693/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii spitalelor nr. 270/2003 , excepţie ridicatã de Mircea Sorin Oprescu în acelaşi dosar, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în primul rând, cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii spitalelor nr. 270/2003 a fost adoptatã cu încãlcarea procedurii de legiferare, iar, în al doilea rând, cã prevederile sale încalcã principii şi dispoziţii constituţionale.
1.a) Încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie
Actul normativ criticat a fost adoptat fãrã sã fi fost întrunite condiţiile restrictive prevãzute de Constituţie pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţã, şi anume existenţa situaţiei extraordinare, a cãrei reglementare sã nu poatã fi amânatã, iar urgenţa acesteia sã fie motivatã în cuprinsul ordonanţei.
Se susţine cã justificarea reglementãrii prin ordonanţã de urgenţã este formalã, deoarece în preambulul acesteia se aratã cã scopul reglementãrii este cel al prevenirii înregistrãrii de noi datorii de cãtre unitãţile sanitare cu paturi şi asigurarea unui management eficient al conducerii spitalelor, în condiţiile asigurãrii "pachetului de servicii medicale de bazã", ceea ce constituie o situaţie de urgenţã ce priveşte interesul public. Însã, articolul unic al ordonanţei nu vizeazã aspecte majore ale sistemului medical, ci posibilitatea ministrului sãnãtãţii de a destitui din funcţie anumite organe de conducere ale spitalelor, cum sunt consiliile de administraţie şi comitetele directoare. Argumentarea caracterului restrictiv al circumstanţelor în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã se sprijinã şi pe recenta jurisprudenţã a Curţii Constituţionale, în care s-a statuat cã aceasta se întemeiazã pe deosebirile dintre actualul text constituţional care a înlocuit condiţia cazului excepţional cu cea a situaţiei extraordinare (deciziile nr. 65/1995, nr. 83/1998 şi nr. 255/2005).
1.b) Încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) coroborat cu art. 34 din Constituţie
Prin dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã s-a stabilit cã ordonanţele de urgenţã nu pot afecta regimul drepturilor şi libertãţilor prevãzute de Constituţie, cum este şi dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, consacrat de art. 34, care potrivit alin. (1) garanteazã dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, la nivel constituţional, potrivit prevederilor alin. (1) al articolului menţionat, iar potrivit alin. (3), organizarea asistenţei medicale, controlul exercitãrii profesiilor medicale şi alte mãsuri de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei "se stabilesc potrivit legii".
Se mai considerã cã ordonanţa criticatã încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, principiul "prezumţiei de nevinovãţie", prevãzut de art. 23 din Constituţie şi de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi dreptul la o anchetã echitabilã, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã.
2. Pe fondul reglementãrii, se susţine cã ordonanţa încãlcã principiul statului de drept, a statului social, demnitãţii şi dreptãţii, prevãzute de art. 1 alin. (3), principiul neretroactivitãţii legii civile, prevãzut de art. 15 alin. (2), şi liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil, prevãzute de art. 21 din Constituţie.
2. a) Încãlcarea principiilor menţionate, prevãzute de art. 1 alin. (3) din Constituţie
a) Ministrul sãnãtãţii a emis ordine de destituire a conducerii unor spitale, deşi, aşa cum rezultã din dispoziţiile <>art. 25 din Legea spitalelor nr. 270/2003 , membrii consiliilor de administraţie sunt reprezentanţii unor "structuri" care nu se aflã în subordinea ministrului sãnãtãţii. Se susţine cã prevederile alin. (3) ale ordonanţei criticate conferã ministrului sãnãtãţii putere discreţionarã, deoarece acesta poate revoca, prin ordin, consiliile de administraţie şi comitetele directoare indiferent de subordonarea spitalelor, deşi existã unitãţi spitaliceşti aflate în subordinea altor organe centrale ale administraţiei publice. Consiliile de administraţie ale spitalelor publice au "competenţã mixtã", din care fac parte doi reprezentanţi ai Ministerului Sãnãtãţii, ceilalţi fiind reprezentanţi ai autoritãţilor autonome locale, ai Colegiului Medicilor din România, ai Ordinului Asistenţilor Medicali din România şi ai universitãţilor. Autorul excepţiei aratã ca exemplu situaţia Spitalului Universitar de Urgenţã Elias, aflat în subordinea Academiei Române, al cãrui consiliu de administraţie a fost destituit de cãtre ministrul sãnãtãţii. Ordonanţa criticatã încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, pentru cã în competenţa aceluiaşi ministru intrã şi revocarea membrilor consiliilor de administraţie din cadrul spitalelor publice, şi numirea apoi în funcţie a propriilor "favoriţi".
2. b) Ordonanţa de urgenţã criticatã pentru neconstituţionalitate încalcã principiul neretroactivitãţii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie
Articolul unic al ordonanţei criticate încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece introduce dispoziţii cu caracter retroactiv în cuprinsul <>Legii spitalelor nr. 270/2003 ; aceste dispoziţii prevãd cã restructurarea unitãţilor sanitare cu paturi, efectuatã în condiţiile dispoziţiilor <>art. 20 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 154/2005 , îşi menţin valabilitatea. Se susţine cã prin aceste prevederi Guvernul urmãreşte sã valideze ordine ale ministrului sãnãtãţii emise cu încãlcarea dispoziţiilor legale în vigoare la acel moment şi sã împiedice pronunţarea unor hotãrâri judecãtoreşti de anulare a acestor ordine la cererea persoanelor vãtãmate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 206/2005 a fost adoptatã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã ordonanţa de urgenţã criticatã este constituţionalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile scrise ale pãrţilor, concluziile procurorului, prevederile criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost sesizatã Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii spitalelor nr. 270/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.175 din 27 decembrie 2005.
Curtea constatã cã aceastã ordonanţã a fost abrogatã prin dispoziţiile <>art. 207 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, însã soluţia legislativã a fost preluatã de dispoziţiile art. 200 al legii, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 200: "(1) Ministerul Sãnãtãţii Publice analizeazã şi evalueazã periodic şi ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului performanţele unitãţilor sanitare publice cu paturi, care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurãri de sãnãtate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, numind o comisie de evaluare.
(2) Pentru analiza şi evaluarea spitalelor din reţelele sanitare ale ministerelor sau instituţiilor, altele decât cele ale Ministerului Sãnãtãţii Publice, comisia prevãzutã la alin. (1) va fi constituitã prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii publice şi ministrului sau conducãtorului instituţiei care are în subordine spitalul.
(3) La propunerea comisiei prevãzute la alin. (1) şi (2), managerul şi consiliile consultative pot fi revocate prin ordin al ministrului sãnãtãţii publice sau, dupã caz, prin ordin ori decizie a miniştrilor şi conducãtorilor instituţiilor cu reţele sanitare proprii, cu avizul ministrului sãnãtãţii publice.
(4) Pentru unitãţile sanitare publice aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitarã proprie conducãtorii acestora vor emite ordinele de revocare cu avizul ministrului sãnãtãţii publice.
(5) Preşedinţii consiliilor consultative şi comitetelor directoare interimare se numesc pe o perioadã de maximum 6 luni, prin ordin al ministrului sãnãtãţii publice sau, dupã caz, al conducãtorilor instituţiilor şi ministerelor cu reţea sanitarã proprie."
În jurisprudenţa sa Curtea Constituţionalã a statuat, în mod constant, cã în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã sau abrogatã, iar actul normativ modificator sau abrogator preia, în principiu, soluţia legislativã, Curtea se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale în noua sa redactare.
Faţã de acestea, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formeazã dispoziţiile <>art. 200 din Legea nr. 95/2006 .
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt urmãtoarele: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) referitoare la efectul legii, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul la justiţie, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativã.
Curtea Constituţionalã reţine cã excepţia de neconstituţionalitate se întemeiazã pe un complex de critici care, în funcţie de aspectele sesizate, pot fi incluse în douã categorii:
- prima, referitoare la aspecte de neconstituţionalitate extrinsecã, constând în încãlcarea exigenţelor constituţionale în materie de delegare legislativã, prevãzute de dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) coroborate cu dispoziţiile art. 34 din Constituţie;
- a doua, referitoare la aspecte de neconstituţionalitate intrinsecã, constând în încãlcarea principiilor constituţionale ale statului de drept, al statului social, al demnitãţii şi al dreptãţii, prevãzute de art. 1 alin. (3), ale neretroactivitãţii legii, prevãzute de art. 15 alin. (2) şi ale liberului acces la justiţie şi la un proces echitabil, prevãzute de art. 21 din Constituţie.
Curtea reţine cã au prioritate aspectele legate de încãlcarea normelor privind procedura de legiferare, deoarece eventuala constatare a nerespectãrii acestora prevaleazã în mod neîndoielnic asupra examinãrii fondului reglementãrii, astfel încât, pe cale de consecinţã, aceastã din urmã examinare ar deveni inutilã.
1. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la constituţionalitatea extrinsecã
Curtea Constituţionalã constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2005 a fost abrogatã prin dispoziţiile art. 207 coroborate cu cele ale <>art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, soluţia legislativã fiind preluatã de aceeaşi lege.
Faţã de faptul cã ordonanţa criticatã nu mai este în vigoare, exercitarea controlului de constituţionalitate, sub acest aspect, nu ar avea nici un efect.
2. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la constituţionalitatea intrinsecã
Examinând susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã aceste dispoziţii nu afecteazã mãsurile deja luate în temeiul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 154/2005 , care a fost abrogatã implicit, reglementând mai amplu şi diferit aceeaşi materie (competenţa de revocare a organelor de conducere a spitalelor).
Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de liber acces la justiţie, Curtea observã cã dispoziţiile analizate nu numai cã nu interzic exercitarea acestui drept, dar, mai mult, autorul excepţiei a şi fãcut uz de acesta, sesizând instanţa de contencios administrativ în legãturã cu ordinele de revocare emise de ministrul sãnãtãţii.
Curtea constatã cã este lipsitã de relevanţã critica potrivit cãreia prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate încalcã dispoziţiile art. 34 din Constituţie, potrivit cãruia organizarea asistenţei medicale se reglementeazã prin lege, şi aceasta pentru cã, aşa cum rezultã din cele de mai sus, dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 206/2005 au fost preluate de <>Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
În legãturã cu susţinerea potrivit cãreia prevederile supuse controlului sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie ce consacrã statul de drept democratic şi social, Curtea reţine cã acest text nu poate sã fie considerat ca fiind încãlcat, decât în mãsura în care s-ar constata cã prevederile criticate contravin altor dispoziţii constituţionale.
Referitor la criticile ce vizeazã presupusele efecte ale dispoziţiilor criticate asupra populaţiei, Curtea constatã cã, potrivit legii sale de organizare, nu poate face aprecieri asupra oportunitãţii mãsurilor legislative pe care le controleazã, ci ea se poate pronunţa doar sub aspectul conformitãţii lor cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, aşa cum prevede <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Potrivit Legii fundamentale, Curtea Constituţionalã nu are decât un rol de legislator negativ, având dreptul sã controleze doar constituţionalitatea prevederilor legale şi sã stabileascã care dintre acestea contravin Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A).d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 200 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Mircea Sorin Oprescu în Dosarul nr. 693/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat asistent,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
