Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 46 din 24 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu referire la art. III alin. (1) din aceasta ordonanta
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Braune Stephan Max Johannes în Dosarul nr. 4.475/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenitã inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 29 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.475/2005, Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Braune Stephan Max Johannes într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii formulatã împotriva Consiliului Local al Municipiului Sibiu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prin dispoziţiile <>Legii nr. 163/2005 s-au modificat prevederile Codului fiscal privind scutirea de impozitul pe clãdiri a monumentelor istorice, stabilindu-se cã aceastã scutire opereazã numai pentru partea locativã. Textul de lege criticat stabileşte cã ordonanţa pe care o aprobã intrã în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005, deşi <>Legea nr. 163/2005 a fost publicatã la data de 1 iunie 2005, ceea ce aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care interzic aplicarea retroactivã a dispoziţiilor legale. Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât prin <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 "se instituie aplicarea retroactivã a unor dispoziţii legale". Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat "nu instituie o nouã datã de intrare în vigoare a Codului fiscal, ci precizeazã cadrul general de aplicare de la care se stabilesc derogãrile prevãzute la literele a), b) şi c)". Avocatul Poporului apreciazã cã "dispoziţiile <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 cu privire la prevederile art. III alin. (1) lit. a), b), alin. (2), (3), (4) şi (5) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 sunt neconstituţionale, iar dispoziţiile <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 , cu referire la art. III alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului menţionatã, sunt constituţionale". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl formeazã dispoziţiile <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005. În realitate, critica de neconstituţionalitate a <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 priveşte numai dispoziţiile alin. (1) al <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 , aprobatã prin aceastã lege. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: Art. I pct. 39: " Articolul III va avea urmãtorul cuprins: «Art. III. - (1) Prin derogare de la dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã intrã în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu urmãtoarele excepţii: [...].»" În esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã "prin <>Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 , art. 250 alin. 1 pct. 2 [din Codul fiscal] a fost modificat în sensul cã numai partea locativã din cadrul monumentelor istorice este scutitã de impozitul pe clãdiri", deşi anterior acestei modificãri textul respectiv din codul fiscal prevedea cã monumentele istorice erau "scutite integral de la plata impozitului pe clãdiri". Prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile <>art. 39 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 sunt neconstituţionale, întrucât prevãd cã "intrã în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005". Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele: Prin <>Decizia nr. 568 din 2 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, Curtea Constituţionalã a constatat cã "dispoziţiile <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la dispoziţiile <>art. III alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 , sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 78 din Constituţie". În consecinţã, Curtea reţine cã în cauzã sunt incidente dispoziţiile <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii, precum şi cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol. Aşa fiind, excepţia urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã, întrucât motivul de inadmisibilitate care determinã soluţia a intervenit ulterior sesizãrii Curţii. De altfel, în cauza aflatã pe rolul tribunalului, problema care se pune este aceea a aplicãrii în timp de cãtre instanţã a normelor art. 250 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal, ţinând seama de modificãrile succesive ale textului respectiv (aduse prin pct. 32 din <>Legea nr. 494 din 12 noiembrie 2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2004 , precum şi prin <>art. I pct. 36 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 ).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu referire la art. III alin. (1) din aceastã ordonanţã, excepţie ridicatã de Braune Stephan Max Johannes în Dosarul nr. 4.475/2005 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Cristina Cãtãlina Turcu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
