Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 46 din 15 decembrie 2008  privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la acordarea sporului de confidentialitate judecatorilor, procurorilor si personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor de pe langa acestea    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 46 din 15 decembrie 2008 privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la acordarea sporului de confidentialitate judecatorilor, procurorilor si personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor de pe langa acestea

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 16 iulie 2009
DECIZIE nr. 46 din 15 decembrie 2008
privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la acordarea sporului de confidenţialitate judecãtorilor, procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor de pe lângã acestea
EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE -
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 16 iulie 2009

Dosar nr. 27/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
În şedinţa din 13 octombrie 2008, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-au întrunit şi au luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la acordarea sporului de confidenţialitate judecãtorilor, procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor de pe lângã acestea, în raport de dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 444/2006 , <>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele mãsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pânã la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordã funcţionarilor publici în anul 2007, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 232/2007 , cu modificãrile ulterioare, <>art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, precum şi indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 395/2001 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 9/2001 .
Procurorul general al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
În concluziile sale, reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a cerut admiterea recursului în interesul legii, referitor la plata sporului de confidenţialitate, în sensul de a se stabili cã judecãtorii, procurorii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor de pe lângã acestea nu au dreptul la acest spor întrucât nu fac parte din categoriile de persoane stabilite în mod expres prin lege.
În vederea deliberãrii, a fost amânatã pronunţarea pentru azi, 15 decembrie 2008, când

SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la acordarea sporului de confidenţialitate de 15%, calculat la indemnizaţia brutã lunarã, respectiv salariul brut lunar judecãtorilor, procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor de pe lângã acestea, în raport de dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2006 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 444/2006 , <>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 232/2007 , <>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 57/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 395/2001 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 9/2001 .
Astfel, unele instanţe au respins acţiunile reclamanţilor, magistraţi şi personal auxiliar de specialitate, privind acordarea sporului de confidenţialitate cu motivarea cã aceştia nu fac parte din categoria personalului militar şi a funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, personalului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, cel al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii.
S-a mai susţinut cã situaţia acestui personal nu este consideratã comparabilã cu cea a magistraţilor şi a personalului auxiliar de specialitate din sistemul judiciar, al cãror statut şi sistem de salarizare sunt reglementate prin legi de sine stãtãtoare, motiv pentru care nu se poate reţine o discriminare în acest sens.
S-a relevat cã diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bazã pentru demnitari şi alţi salariaţi din sistemul bugetar reprezintã opţiunea liberã a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept totodatã sã instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bazã, premii periodice şi alte stimulente, pe care le diferenţiazã în funcţie de categoriile de personal cãrora li se acordã, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Prin urmare, pentru instituirea sporului de confidenţialitate legiuitorul a avut în vedere numai anumite categorii de personal şi a limitat strict sfera acestora la cel deţinãtor de informaţii clasificate, conform prevederilor <>Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>Hotãrârii Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificãrile ulterioare.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul admiterii unor asemenea acţiuni formulate de magistraţi şi de personalul auxiliar de specialitate, dispunând plata drepturilor salariale solicitate care reprezintã spor de confidenţialitate, în cuantum de 15%, calculat la indemnizaţia brutã lunarã şi, respectiv, salariul de bazã brut lunar.
În motivarea acestui punct de vedere s-a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 57/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 395/2001 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 9/2001 , pentru pãstrarea confidenţialitãţii în legãturã cu faptele, informaţiile, documentele de care iau cunoştinţã în cadrul funcţiei, personalul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii beneficiazã de un spor lunar de confidenţialitate în cuantum de pânã la 30% calculat la salariul de bazã brut. De asemenea, s-a relevat cã, potrivit dispoziţiilor art. 8 din acelaşi act normativ, salariile de bazã pentru funcţii de conducere şi de execuţie din cadrul consiliului sunt asimilate funcţiilor specifice Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale.
S-a învederat cã obligaţia profesionalã de confidenţialitate a fost impusã imperativ salariaţilor magistraţi şi personalului auxiliar de specialitate de cãtre legiuitor prin dispoziţiile <>art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) şi (2) din Codul deontologic al magistraţilor, aprobat prin <>Hotãrârea plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 144/2005 , şi ale <>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportat la art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, aprobat prin <>Hotãrârea plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 145/2005 .
S-a considerat cã magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate desfãşoarã o activitate judiciarã ce implicã administrarea sau cel puţin contactul cu informaţii confidenţiale (unele chiar clasificate), constând în date privind arestãri, interceptãri ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecţia victimelor, datele cu caracter personal ale justiţiabililor şi colegilor de serviciu, secret bancar, economic, drepturi de proprietate intelectualã, fapt ce îi îndreptãţeşte la acordarea sporului de confidenţialitate.
În fine, s-a mai susţinut cã prin neacordarea sporului de confidenţialitate sunt încãlcate principiile constituţionale privind nediscriminarea, dreptul la platã egalã pentru muncã egalã, dreptul la salariu pentru munca prestatã, care se coroboreazã cu reglementãrile internaţionale în materie, respectiv, dispoziţiile <>art. 7 şi <>23 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului , care garanteazã dreptul tuturor persoanelor la protecţie egalã a legii împotriva oricãrei discriminãri şi dreptul la o remuneraţie echitabilã şi satisfãcãtoare.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Prestarea muncii se realizeazã în cadrul unor raporturi sociale care, odatã reglementate prin norme de drept, devin, de regulã, raporturi juridice de muncã.
În aceastã categorie intrã raporturile de muncã (de serviciu) ale funcţionarilor publici civili sau militari, ale soldaţilor şi gradaţilor voluntari, ale persoanelor care deţin demnitãţi publice, ale magistraţilor şi magistraţilor-asistenţi, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor de pe lângã acestea, ale membrilor cooperatori şi raporturile juridice de muncã nãscute în baza încheierii contractului individual de muncã.
Magistraţii constituie o categorie specialã de personal care îşi desfãşoarã activitatea în temeiul unui raport de muncã sui generis.
Este un raport juridic care are la bazã un acord de voinţã, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuşi statul, reprezentat de Preşedintele României şi de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, pãrţi în raporturile de muncã ale magistraţilor sunt, în puterea legii, ca exponenţi ai puterii judecãtoreşti a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe şi parchete de pe lângã acestea. Atribuţiile persoanelor juridice respective sunt exclusiv de naturã funcţionalã, operatorie.
Anumite atribuţii clasice ale angajatorului, chiar esenţiale, sunt exercitate de cãtre Preşedintele României şi Consiliul Superior al Magistraturii, deci de alte autoritãţi decât persoanele juridice, parte în raporturile de muncã ale magistraţilor.
Drepturile şi obligaţiile acestor categorii de personal sunt reglementate de <>Legea nr. 303/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, <>Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã, cu modificãrile ulterioare, şi <>Legea nr. 304/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile personalului auxiliar de specialitate, acestea sunt reglementate de <>Legea nr. 567/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Ceea ce este comun magistraţilor, magistraţilor-asistenţi şi personalului auxiliar de specialitate, în ceea ce priveşte problema pusã în discuţie de recursul în interesul legii, este faptul cã atât atribuţiile şi responsabilitãţile fiecãrui post, condiţiile de muncã, cât şi cuantumul indemnizaţiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
<>Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispune în art. 39 alin. (2) lit. f) cã salariatului îi revine obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
La rândul ei, <>Legea nr. 182/2002 stabileşte la art. 36 alin. (3) cã persoana care urmeazã sã desfãşoare o activitate sau sã fie încadratã la un loc de muncã ce presupune accesul la informaţii clasificate trebuie sã prezinte conducãtorului unitãţii un angajament scris de pãstrare a secretului de stat sau de serviciu. Textul legal reglementeazã douã ipoteze privind acest angajament, şi anume: la încadrarea în muncã (la încheierea contractului individual de muncã sau la naşterea raportului de serviciu) ori la trecerea într-o altã muncã în cadrul aceleiaşi unitãţi (la acelaşi angajator).
Potrivit <>art. 16 alin. 1 din Codul deontologic al magistraţilor , magistraţii au obligaţia de a nu dezvãlui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în aceastã calitate.
Nerespectarea secretului deliberãrii sau a confidenţialitãţii lucrãrilor care au acest caracter constituie abatere disciplinarã potrivit <>art. 99 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Totodatã, conform <>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, personalul auxiliar de specialitate este obligat sã pãstreze secretul profesional, confidenţialitatea, în legãturã cu faptele şi informaţiile despre care ia cunoştinţã în executarea funcţiei, cu privire la procese aflate în curs de desfãşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
În conformitate cu prevederile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2006 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 444/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 7 decembrie 2006, pentru pãstrarea confidenţialitãţii în legãturã cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bazã de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã beneficiazã de un spor lunar de pânã la 15% din solda lunarã, respectiv din salariul de bazã cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate. Unitãţile, categoriile de personal, condiţiile de acordare şi cuantumul sporului de confidenţialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducãtorului instituţiei centrale din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã.
De asemenea, prin dispoziţiile <>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 232/2007 , cu modificãrile ulterioare, act normativ care se aplicã numai celor numiţi în temeiul <>Legii nr. 188/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se prevede cã sporul de confidenţialitate se acordã funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pânã la 15% din salariul de bazã, precum şi funcţionarilor publici din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrãrii Europene, direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcţionari publici, cuantumurile sporului de confidenţialitate şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevãzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevãzute în bugetul aprobat.
Spor de confidenţialitate primesc şi personalul din aparatul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii [<>art. 30 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã], funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care lucreazã cu cifru (<>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 462/2006 , cu modificãrile ulterioare), personalul din aparatul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii (<>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 57/2000 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 395/2001 , astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 9/2001 ), personalul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor [<>art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare], personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului şi al Ministerului Integrãrii Europene, precum şi personalul contractual din instituţiile şi autoritãţile publice (<>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 164/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 231/2007 , cu modificãrile ulterioare).
Cu alte cuvinte, spor de confidenţialitate primeşte tot personalul din instituţiile şi autoritãţile publice care gestioneazã informaţii clasificate din clasa secrete de stat şi secrete de serviciu şi pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
În toate cazurile categoriile de personal, cuantumurile sporului de confidenţialitate şi condiţiile de acordare se stabilesc în limitele prevãzute de reglementãrile în vigoare de cãtre ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevãzute în bugetul aprobat.
Sporul de confidenţialitate nu era prevãzut printre sporurile ce se acordau magistraţilor-asistenţi şi personalului auxiliar de specialitate de <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, astfel cum a fost completatã şi modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , de <>Legea nr. 56/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor Curţii Supreme de Justiţie, ale magistraţilor-asistenţi şi ale celorlalte categorii de personal şi de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, acte normative în prezent abrogate.
Acest spor nu este prevãzut nici de actele normative care reglementeazã în prezent salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei (<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 45/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare), cât şi salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei (<>Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 247/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare).
În aceste condiţii, sporul de confidenţialitate nu poate fi acordat în baza actelor normative care reglementeazã în prezent salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, magistraţilor-asistenţi şi personalului auxiliar de specialitate, de vreme ce el nu este prevãzut de actele normative respective.
Totodatã el nu poate fi acordat nici în baza actelor normative specifice care prevãd acordarea acestui spor personalului din alte instituţii şi autoritãţi publice care gestioneazã secrete de stat şi secrete de serviciu, acte normative amintite mai sus.
Acest lucru nu este posibil întrucât s-ar ajunge sã se confere instanţelor judecãtoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce este evident neconstituţional, întrucât se încalcã principiul separaţiei puterilor, consacrat în <>art. 1 alin. (4) din Constituţie , precum şi prevederile <>art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
În virtutea textelor constituţionale menţionate, Parlamentul şi, prin delegare legislativã, în condiţiile <>art. 115 din Constituţie , Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generalã, instanţele judecãtoreşti neavând o asemenea competenţã, misiunea lor constituţionalã fiind aceea de a realiza justiţia - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã -, adicã de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi executarea drepturilor lor subiective.
Potrivit <>art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , republicatã, principiul egalitãţii între cetãţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminãrii sunt esenţiale în exercitarea dreptului la muncã, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncã echitabile şi satisfãcãtoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncã egalã, la o remuneraţie echitabilã şi satisfãcãtoare.
Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţã, pe bazã de rasã, naţionalitate, etnie, limbã, religie, categorie socialã, convingeri, sex, vârstã etc., precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlãturarea recunoaşterii, folosinţei ori executãrii, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau orice alte domenii ale vieţii publice.
Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevãzute de alin. (1) este consideratã discriminare în înţelesul acestei ordonanţe.
Sunt discriminatorii, potrivit ordonanţei, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeazã anumite persoane, pe baza criteriilor prevãzute la alin. (1), faţã de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare [art. 2 alin. (1)-(3)].
Prin aceastã ordonanţã, astfel cum a fost modificatã şi completatã de <>Legea nr. 324/2006 , au fost transpuse în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalitãţii de tratament între persoane, fãrã deosebire de origine rasialã sau etnicã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L180 din 19 iulie 2000, şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalitãţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncã şi ocuparea forţei de muncã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L303 din 2 decembrie 2000.
Prin actul normativ menţionat se asigurã o interpretare unitarã a principiilor generale de egalitate şi nediscriminare stabilite de Constituţia României, republicatã, precum şi de cãtre documentele internaţionale care au ca obiect eliminarea discriminãrilor, ratificate de România, care alcãtuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se considerã discriminate având la dispoziţie prevederi legale concrete în baza cãrora pot solicita încetarea manifestãrilor discriminatorii şi repararea prejudiciului cauzat.
Aşa cum lesne se poate observa, art. 2 alin. (3) din ordonanţã caracterizeazã ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajeazã anumite persoane faţã de alte persoane, fãrã sã facã vreo distincţie cu privire la natura juridicã a acestor prevederi, ceea ce poate fi înţeles cã se referã şi la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament şi ordonanţele Guvernului, emise în virtutea delegãrii legislative prevãzute de <>art. 115 din Constituţie .
Cât priveşte noţiunea de "discriminare" trebuie avutã în vedere şi practica în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului care a reţinut în mod constant cã existã discriminare atât timp cât diferenţa de tratament aplicatã unor subiecte de drept aflate în situaţii analoage nu are o justificare legitimã, obiectivã şi rezonabilã.
Salariul cuprinde, potrivit <>art. 155 din Codul muncii şi art. 38 alin. 4 din contractul colectiv de muncã unic la nivel naţional, salariul de bazã, indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri la salariul de bazã.
Salariul de bazã constituie elementul principal al salariului şi se stabileşte pentru fiecare salariat în raport cu mai mulţi factori, cum ar fi: pregãtirea profesionalã, competenţa, calificarea, locul, rolul şi importanţa activitãţii desfãşurate, complexitatea atribuţiilor de serviciu, rãspunderea şi riscurile funcţiei, incompatibilitãţile şi interdicţiile prevãzute de lege pentru anumite categorii de personal etc.
Noţiunea de salariu are un sens extins, referindu-se şi la indemnizaţiile de bazã cuvenite magistraţilor, parlamentarilor, demnitarilor ş.a.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela "pentru muncã egalã sau de valoare egalã, platã egalã", consacrat de <>art. 41 alin. (4) din Constituţie şi <>art. 6 alin. (3) din Codul muncii .
Cel de-al doilea text legal a fost introdus prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, aprobatã cu completãri prin <>Legea nr. 94/2007 , în concordanţã cu normele Uniunii Europene, şi precizeazã cã: "Pentru muncã egalã sau de valoare egalã este interzisã orice discriminare bazatã pe criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare".
Munca poate fi egalã deoarece funcţia/postul sunt identice, ca atribuţii de serviciu, impunându-se aceleaşi cerinţe pentru salariaţii care le ocupã.
Dacã felul muncii este acelaşi, dacã cerinţele şi condiţiile de muncã sunt aceleaşi, dacã munca este egalã sau de valoare egalã, diferenţierile de salarizare nu se justificã.
În sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceloraşi ramuri, al aceluiaşi domeniu sau la acelaşi nivel.
Întrucât salariile (indemnizaţiile) de bazã se stabilesc în funcţie de factorii amintiţi mai sus, deosebirile existente întemeiate obiectiv şi rezonabil între ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate au o justificare legitimã, fãrã a fi vorba de existenţa unor discriminãri.
În ceea ce priveşte însã sporurile, adicã acele elemente accesorii şi variabile ale salariului, care se acordã în funcţie de condiţiile în care se presteazã munca, situaţia este cu totul alta.
Sporurile se acordã numai la locurile de muncã unde nu sunt cuprinse în salariul de bazã, ele fiind prevãzute de <>Codul muncii , de legi şi ordonanţe, în contractul colectiv de muncã unic la nivel naţional (<>art. 41 alin. 3 ) şi în contractele colective de muncã la nivel de ramurã, grupuri de unitate şi unitãţi.
În sistemul legal actual sporurile nu sunt recompense sau gratificaţii, ele constituind, în principal, un factor compensatoriu pentru anumite condiţii de muncã sau pentru întrunirea de cãtre cel în cauzã a unor cerinţe speciale.
Sporurile la salariul (indemnizaţia) de bazã se acordã dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
- salariatul sã ocupe un post într-o specialitate care îi conferã dreptul la un anumit spor;
- salariatul sã lucreze efectiv în condiţiile prescrise de lege, de contratul colectiv de muncã sau, dupã caz, de contractul individual de muncã.
Cu alte cuvinte, indiferent de nivelul studiilor, importanta, complexitatea şi atribuţiile de serviciu, funcţia (postul), meseria îndeplinitã, cantitatea, calitatea şi valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate şi cuantumul salariului (indemnizaţiei) de bazã ale unui salariat, acestuia trebuie sã i se dea un anumit spor dacã lucreazã efectiv în condiţiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor.
Nu existã nicio justificare legitimã, obiectivã şi rezonabilã ca, în cazul a 2 salariaţi, care nu se gãsesc în situaţii juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuţiilor de serviciu, rãspunderii ş.a., dar care amândoi lucreazã - cu titlu de exemplu - în aceleaşi condiţii deosebite de muncã, grele, periculoase sau vãtãmãtoare, numai unul dintre ei sã primeascã sporul corespunzãtor, iar cel de-al doilea sã nu-l primeascã pentru motivul cã legea sau ordonanţa în baza cãreia este retribuit acest din urmã salariat nu prevede acordarea acestui spor.
Cu alte condiţii, în considerarea unor condiţii amintite mai sus, dintre care se disting cu prioritate rolul, rãspunderea şi complexitatea atribuţiilor de serviciu ale diferitelor posturi, funcţii şi activitãţi, legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fãrã ca prin aceasta sã se aducã vreo atingere egalitãţii cu drepturi prevãzute de art. 16 din Constituţie, însã acest tratament diferenţiat trebuie sã se refere doar la stabilirea salariului (indemnizaţiei) de bazã, a indemnizaţiilor care constituie sumele plãtite anumitor salariaţi în funcţie de criterii specifice muncii sau de cheltuielile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, cât şi a adaosurilor la salariul de bazã ce se acordã în funcţie de performanţele individuale.
În ceea ce priveşte însã sporurile la salariul (indemnizaţia) de bazã, acestea trebuie sã fie acordate tuturor salariaţilor indiferent de posturile şi funcţiile pe care le ocupã şi de domeniul în care îşi desfãşoarã activitatea atât timp cât lucreazã efectiv în condiţiile prescrise de legea care reglementeazã plata sporurilor respective.
Acest lucru se referã şi la sporul de confidenţialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestioneazã secrete de stat şi secrete de serviciu, indiferent cã lucreazã în administraţia publicã, centralã sau localã, în justiţie sau în aparatul Parlamentului.
Acceptând teza propusã de procurorul general prin recursul în interesul legii s-ar ajunge la o situaţie discriminatorie în sensul dispoziţiilor <>art. 16 alin.(1) din Constituţie, republicatã , ale <>art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , republicatã, şi ale <>art. 1 din Protocolul 12 adiţional la <>Convenţia europeanã a drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, întrucât nu se constatã existenţa unei justificãri legitime, obiective şi rezonabile.
Potrivit <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 , republicatã, persoana care se considerã discriminatã poate formula în faţa instanţei de judecatã o cerere pentru acordarea de despãgubiri şi stabilirea situaţiei anterioare discriminãrii sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutitã de taxã judiciarã de timbru şi nu este condiţionatã de sesizarea Consiliului.
Ca atare, magistraţii, magistraţii asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidenţialitate pe motiv cã actele normative care reglementeazã salarizarea şi alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevãd acordarea acestui spor au dreptul la despãgubiri în temeiul dispoziţiei legale amintite mai sus.
Aceste despãgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidenţialitate de 15% calculat la salariul (indemnizaţia) de bazã prevãzut de marea majoritate a actelor normative care reglementeazã acest spor acordat altor categorii de personal, despãgubirile trebuie sã fie date cu caracter temporar pânã la încetarea situaţiei de discriminare.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu referire la <>art. 329 din Codul de procedurã civilã , urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se constata cã interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor <>art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportat la <>art. 16 alin. (1) şi (2) din Codul deontologic al magistraţilor , şi ale <>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportat la <>art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la despãgubiri constând în sporul de confidenţialitate de 15% calculat la indemnizaţia brutã lunarã, respectiv salariul de bazã brut lunar.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:
În interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor <>art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportat la <>art. 16 alin. (1) şi (2) din Codul deontologic al magistraţilor , şi ale <>art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, modificatã şi completatã, raportat la <>art. 9 din Codul deontologic al acestora,
constatã cã judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidenţialitate de 15%, calculat la indemnizaţia brutã lunarã, respectiv salariul de bazã brut lunar.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 15 decembrie 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

p. Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei,
eliberatã din funcţie prin pensionare,
Adriana Daniela White

-------

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice