Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 456 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicatã de Radu Stancu şi Vasilica Stancu în Dosarul nr. 102/311/2009 al Judecãtoriei Slatina. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã nu existã motive pentru ca instanţa de contencios constituţional sã reconsidere jurisprudenţa în materie a acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 1 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 102/311/2009, Judecãtoria Slatina a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 din Codul civil. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Radu Stancu şi Vasilica Stancu într-o cauzã civilã ce are ca obiect obligaţia de a face. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile criticate sunt discriminatorii, în condiţiile în care instituie un regim distinct, incluzând drepturi şi despãgubiri diferite, în cazul constructorului de bunã-credinţã faţã de constructorul de rea-credinţã. Totodatã, considerã cã art. 494 din Codul civil contravine atât principiului ocrotirii în mod egal a proprietãţii, cât şi principiului inviolabilitãţii proprietãţii private, în condiţiile în care, pe de o parte, proprietarul construcţiei edificate, chiar cu rea-credinţã, pe terenul altuia, poate fi obligat la ridicarea acesteia fãrã a beneficia de despãgubiri pentru valoarea corespunzãtoare a construcţiei, pe de altã parte, fiind afectatã însãşi substanţa proprietãţii private a constructorului de rea-credinţã. Judecãtoria Slatina apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, prevederile art. 494 din Codul civil nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, atâta vreme cât titularul dreptului de proprietate asupra terenului devine proprietar al construcţiei, iar constructorul dobândeşte un drept de creanţã, potrivit principiului îmbogãţirii fãrã just temei, iar nu un drept real, respectiv un drept de proprietate. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 494 din Codul civil, având urmãtorul conţinut: "Dacã plantaţiile, construcţiile şi lucrãrile au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã cu materialele ei, proprietarul pãmântului are dreptul de a le ţine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoanã sã le ridice. Dacã proprietarul pãmântului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a fãcut; el poate chiar, dupã împrejurãri, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vãtãmãrile ce a putut suferi proprietarul locului. Dacã proprietarul voieşte a pãstra pentru dânsul acele plantaţii şi clãdiri, el este dator a plãti valoarea materialelor şi preţul muncii, fãrã ca sã se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionatã prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacã plantaţiile, clãdirile şi operele au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã de bunã-credinţã, proprietarul pãmântului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clãdiri şi lucrãri, dar va avea dreptul sãu de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii sau de a plãti o sumã de bani egalã cu aceea a creşterii valorii fondului." În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, indiferent de titular şi ale art. 136 alin. (5) potrivit cãrora proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.306 din 13 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, Curtea a reţinut cã prevederile art. 494 din Codul civil, reglementând accesiunea imobiliarã artificialã, ca mod de dobândire a proprietãţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificatã de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane, sunt constituţionale. Proprietarul terenului beneficiazã de o prezumţie legalã relativã de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit cãruia accesiunea imobiliarã artificialã se realizeazã întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate. Totodatã, Curtea a constatat cã o persoanã care a construit cu rea-credinţã pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţã asupra materialelor şi lucrãrilor edificate, iar nu un drept real, în speţã un drept de proprietate, astfel încât invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã nu poate fi reţinutã. De asemenea, Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia prevederile art. 494 din Codul civil creeazã o discriminare evidentã între constructor şi proprietarul terenului pe care este edificatã construcţia, de vreme ce acestea se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicatã de Radu Stancu şi Vasilica Stancu în Dosarul nr. 102/311/2009 al Judecãtoriei Slatina. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Cristina Toma
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
