Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 456 din 2 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (4) din Legea nr. 254/2002 , modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 209/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vitivinicola Basarabi" S.A. (fostã Societatea Comercialã "Vie Vin Murfatlar" S.A.) în dosarele nr. 677/2003 şi nr. 678/2003 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã. La apelul nominal rãspunde Andreea Mihaela Popa, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 349C/2003 şi nr. 350C/2003 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul autorului excepţiei este de acord cu conexarea celor douã dosare. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 350C/2003 la Dosarul nr. 349C/2003, care este primul înregistrat. Cauza se aflã în stare de judecatã. Reprezentantul Societãţii Comerciale "Vitivinicola Basarabi" - S.A. solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã şi depune la dosar concluzii scrise, precum şi un set de documente care atestã schimbarea denumirii Societãţii Comerciale "Vie Vin Murfatlar" - S.A. în Societatea Comercialã "Vitivinicola Basarabi" - S.A. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece prevederile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 254/2002 se referã la societãţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce urmeazã sã fie supuse privatizãrii, iar alin. (4) al aceluiaşi articol reglementeazã modalitatea de eşalonare la platã a anumitor obligaţii restante ale societãţilor comerciale care au fost privatizate deja conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 198/1999 . Pe cale de consecinţã, cele douã categorii de societãţi se aflã în situaţii juridice diferite care presupun un tratament diferenţiat.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 22 aprilie 2003, pronunţate în dosarele nr. 677/2003 şi nr. 678/2003, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2002 . Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de Societatea Comercialã "Vitivinicola Basarabi" - S.A. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât legiuitorul a prevãzut acordarea unor facilitãţi mai mari pentru categoria societãţilor cu capital integral sau parţial de stat ce urmeazã a fi privatizate, faţã de societãţile comerciale privatizate deja sub incidenţa prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 198/1999 , fapt ce contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi. De asemenea, în opinia autorului, <>Legea nr. 254/2002 favorizeazã în mod evident societãţile comerciale prevãzute la art. 1 alin. (1) în detrimentul celor privatizate anterior, situaţie care înlãturã premisa oferirii unor şanse egale de integrare şi de supravieţuire într-o economie de piaţã. Astfel, în cazul în care un investitor a preluat debite la privatizarea societãţii, iar un alt investitor din acelaşi domeniu este scutit integral de plata debitelor restante, se creeazã fãrã îndoialã o concurenţã neloialã pe segmentul respectiv de piaţã, situaţie ce duce la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale prevãzute la art. 134 alin. (2), potrivit cãrora, în domeniul economiei de piaţã, statul trebuie sã asigure, printre altele, şi protecţia concurenţei loiale. Tribunalul Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul a dorit sã creeze cadrul favorabil pentru sporirea atractivitãţii în procesul de privatizare pentru societãţile care deţin în administrare terenuri agricole proprietate publicã sau privatã a statului. Or, în cadrul politicii economice se urmãreşte de cãtre stat asigurarea resurselor finanţãrii acestei politici, iar alimentarea bugetului se face printr-un sistem judicios şi echitabil de taxe şi impozite, care sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale pe fiecare subiect impozabil şi nu egalizarea fiscalitãţii impozitãrii [art. 53 alin. (2) din Constituţie]. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie este nefondatã, pentru cã principiul egalitãţii în drepturi vizeazã doar persoanele fizice, nu şi persoanele juridice, iar tratamentul juridic diferit la care se referã autorul excepţiei se justificã prin însuşi scopul actului normativ, respectiv creşterea atractivitãţii la privatizare a societãţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publicã sau privatã a statului. Textele legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (2) din Legea fundamentalã, aşa cum fãrã temei se susţine în motivarea excepţiei, ci sunt menite sã asigure tocmai îndeplinirea obligaţiilor statului, stabilite prin dispoziţiile constituţionale menţionate, privind "valorificarea tuturor factorilor de producţie", "protejarea intereselor naţionale", "exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional", precum şi "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii". Guvernul apreciazã, de asemenea, cã raportarea excepţiei la prevederile constituţionale ale art. 51 nu este relevantã în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 privind unele mãsuri pentru creşterea atractivitãţii la privatizare a societãţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publicã sau privatã a statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 mai 2002, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobatã la rândul sãu cu modificãri prin <>Legea nr. 331/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iulie 2003, şi care au urmãtorul conţinut: - Art. 1: "(1) Societãţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce urmeazã sã fie supuse privatizãrii, potrivit prevederilor <>Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publicã şi privatã a statului cu destinaţie agricolã şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, beneficiazã de urmãtoarele înlesniri la plata obligaţiilor restante: a) scutirea de la plata obligaţiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare, creanţe proprii ale instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, precum şi cele datorate fondurilor speciale; b) scutirea de la plata obligaţiilor restante la data de 31 decembrie 2001 cãtre bugetele locale, reprezentând impozite, taxe şi alte venituri; c) scutirea la platã a majorãrilor de întârziere şi a penalitãţilor de orice fel, datorate şi neachitate la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, aferente obligaţiilor bugetare restante prevãzute la lit. a) şi b), care se înscriu în certificatele de obligaţii bugetare, actualizate şi nestinse la data transferului dreptului de proprietate; d) sumele reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare, care fac obiectul înlesnirilor la platã, prevãzute la lit. a) şi b), sunt cele restante la data de 31 decembrie 2001 şi nestinse la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. [...] (4) Societãţile comerciale privatizate conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã şi ale <>Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publicã şi privatã a statului cu destinaţie agricolã şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, beneficiazã de eşalonarea la platã pe o perioadã de 5 ani, cu o perioadã de graţie de 6 luni cuprinsã în perioada de eşalonare, a obligaţiilor restante la data de 31 decembrie 2001, cu excepţia sumelor provenite din plata redevenţei şi de scutirea la platã a majorãrilor de întârziere şi a penalitãţilor de orice fel aferente acestor obligaţii." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16, art. 51 şi art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a). Dupã aprobarea Legii de revizuire a Constituţiei, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale invocate sunt cuprinse în art. 16, art. 1 alin. (5) şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) cu urmãtorul conţinut: - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi. (4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale." - Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie." - Art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã. (2) Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;" Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã scopul <>Legii nr. 254/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este de a stabili unele mãsuri pentru creşterea atractivitãţii la privatizare a societãţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publicã sau privatã a statului, ce urmeazã sã fie supuse privatizãrii potrivit <>Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publicã şi privatã a statului cu destinaţie agricolã şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, precum şi de acordare a unor înlesniri societãţilor comerciale privatizate conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 198/1999 şi ale <>Legii nr. 268/2001 . Principiul egalitãţii de tratament juridic constã în aplicarea echitabilã a unei norme de drept subiectelor aflate în cazuri identice sau similare. În cauzã, societãţile comerciale la care se referã <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 254/2002 se aflã, în mod evident, într-o situaţie juridicã diferitã de societãţile comerciale prevãzute în art. 1 alin. (4) din lege, primele fiind societãţi comerciale care urmeazã sã fie privatizate, celelalte fiind societãţi comerciale deja privatizate în baza unui act normativ anterior. Aceastã diferenţã de situaţie juridicã justificã tratamentul juridic neomogen la care se referã autorul excepţiei. Nu se poate primi, în consecinţã, susţinerea cã dispoziţiile care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţia României. Nu se poate primi, de asemenea, nici susţinerea cã prin excluderea societãţilor comerciale privatizate în baza <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 198/1999 de la facilitãţile acordate prin <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 254/2002 s-ar produce o concurenţã neloialã pe segmentul respectiv de piaţã, încãlcându-se în felul acesta prevederile art. 135 din Constituţie. Prin definiţie, concurenţa neloialã constã în încãlcarea de cãtre comercianţi a obligaţiei de comportament în exercitarea profesiei cu bunã-credinţã şi potrivit uzanţelor cinstite. Având în vedere cã dispoziţiile legale criticate nu au ca obiect activitatea comercialã desfãşuratã de societãţile comerciale, ci modul de îndeplinire de cãtre acestea a obligaţiilor lor financiare cãtre stat - mai exact stabilirea unor facilitãţi de platã - nu se poate reţine în nici un fel cã aceste dispoziţii legale ar putea sã genereze concurenţã neloialã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 146 alin. (4) şi al art. 1 alin. (5), art. 16 şi al art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 254/2002 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 209/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vitivinicola Basarabi" - S.A. (fostã Societatea Comercialã "Vie Vin Murfatlar" - S.A.) în Dosarul nr. 677/2003 şi în Dosarul nr. 678/2003 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţaţã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
