Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 456 din 15 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 teza intai din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 361 din 28 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400-403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca în Dosarul nr. 20.829/99/2006 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 20.829/99/2006, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400-403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca cu prilejul soluţionãrii unei cereri de ordonanţã preşedinţialã pentru suspendarea executãrii silite.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece dau posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã fãrã citarea pãrţilor, iar încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. De aceea, considerã cã sunt încãlcate drepturile prevãzute la art. 16, 21 şi 44 din Constituţie.
Tribunalul Iaşi considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 400-403 din Codul de procedurã civilã. Din examinarea susţinerilor autorilor excepţiei se constatã însã cã aceştia criticã, în realitate, numai prevederile art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora "În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac."
Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedurã civilã
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate prevãd posibilitatea preşedintelui instanţei de a dispune suspendarea provizorie a executãrii silite pe cale de ordonanţã preşedinţialã, care poate fi datã chiar şi fãrã citarea pãrţilor, pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare a executãrii silite. Aceste prevederi legale trebuie apreciate în raport cu natura cauzelor deduse soluţionãrii pe calea ordonanţei preşedinţiale. Astfel, suspendarea provizorie a executãrii silite, reglementatã de prevederile criticate, constituie o mãsurã cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanţei preşedinţiale numai "în cazuri urgente" care justificã aceastã procedurã specialã.
Dispoziţiile criticate nu conţin mãsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât mãsura instituitã prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.
Curtea reţine, de asemenea, cã prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcã prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice. Pe de altã parte, prevederile constituţionale nu garanteazã folosirea tuturor cãilor de atac.
În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, referitoare la încãlcarea dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privatã, Curtea reţine cã prevederea din art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia, în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea executãrii, reprezintã o mãsurã cu caracter vremelnic, dispusã tocmai în scopul protejãrii acestui drept.
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 867 din 30 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, şi prin <>Decizia nr. 12 din 9 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2007, respingând excepţiile de neconstituţionalitate. Argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca în Dosarul nr. 20.829/99/2006 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
