Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 455 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 935 din 20 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Ioan Sîrbu în Dosarul nr. 6.715/C/2004 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal, lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, considerând cã regula majoritãţii, instituitã de Codul civil în cazul administrãrii imobilelor, se justificã din punct de vedere constituţional. În consecinţã, se apreciazã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.715/C/2004, înregistrat la Curtea Constituţionalã la 6 mai 2005, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 , excepţie ridicatã de Ioan Sîrbu în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea acţiunii formulate de o asociaţie de proprietari pentru evacuarea autorului excepţiei dintr-un spaţiu comercial denumit "dependinţã".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 234/2002 încalcã dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 44 alin. (1) dupã republicarea Constituţiei].
În motivarea acestei susţineri, se aratã cã "atributele dreptului de proprietate asupra unui bun sunt dreptul de folosinţã, de a-i culege fructele şi de a dispune de acestea potrivit voinţei proprietarului. În condiţiile în care un bun se aflã în proprietatea comunã a mai multor persoane, nici un fel de act nu poate fi fãcut fãrã acordul unanim al copãrtaşilor; este aşa numita regulã a unanimitãţii". Or, se aratã în continuare, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prevãd ca "folosinţa spaţiului sã fie încredinţatã pe baza hotãrârii adunãrii generale a proprietarilor unei asociaţii de proprietari, în condiţiile în care o asociaţie de proprietari este alcãtuitã din proprietari ai unor imobile din mai multe blocuri, cu mai multe scãri [...]". Aceştia din urmã nu numai cã "nu sunt proprietarii spaţiului pentru a-şi da acordul, dar nu au nici un interes în aceastã chestiune". De asemenea, autorul excepţiei susţine cã, potrivit dispoziţiilor criticate, "un spaţiu aflat în proprietate comunã poate fi folosit doar «pe baza hotãrârii adunãrii generale a proprietarilor unei asociaţii de proprietari, cu acordul proprietarilor direct afectaţi»", încãlcându-se astfel regula unanimitãţii.
Judecãtoria Galaţi considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât regula unanimitãţii priveşte doar actele de dispoziţie, nu şi actele de administrare. Or, precizeazã instanţa, dispoziţiile criticate prevãd cã administrarea spaţiilor aflate în proprietate comunã se face "pe baza hotãrârii adunãrii generale a proprietarilor, care decid cu majoritate simplã şi cu acordul proprietarilor direct afectaţi". În consecinţã, instanţa considerã cã nu se încalcã dreptul de proprietate al coproprietarilor, întrucât regula unanimitãţii ar duce la imposibilitatea efectuãrii oricãrui act.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Referitor la invocarea încãlcãrii art. 44 alin. (1) din Constituţie, se aratã cã, "în ce priveşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, prevederile constituţionale fac trimitere la lege, astfel cã sarcina stabilirii acestora îi revine autoritãţii legiuitoare".
Regula unanimitãţii, apreciazã Guvernul, "care, de altfel, este prevãzutã de dispoziţiile Codului civil, şi nu de Constituţie, se aplicã numai în cazul actelor de dispoziţie, nu şi al celor de administrare, cum sunt cele la care se referã <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 . Aplicarea unanimitãţii şi în cazul închirierii sau dãrii în folosinţã a unui spaţiu aflat în proprietate comunã ar conduce, practic, la imposibilitatea efectuãrii unor astfel de acte, dat fiind cã unanimitatea este greu de obţinut, mai ales în situaţia asociaţiilor de locatari, unde numãrul coproprietarilor este unul mai mare".
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestei susţineri, în punctul de vedere prezentat se aratã cã dispoziţiile constituţionale invocate referitoare la dreptul de proprietate nu sunt aplicabile în materia contractului de închiriere. În acest sens, sunt menţionate deciziile Curţii Constituţionale nr. 6/1992 şi nr. 22/2005. În consecinţã, Avocatul Poporului considerã cã închirierea sau folosirea de cãtre persoanele fizice ori persoanele juridice a spaţiilor aflate în proprietatea comunã a asociaţiilor de proprietari nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al acestora.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "<>art. 11 alin 1 din Legea nr. 234/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 85/2001 ". În realitate, legea în cauzã având un singur articol, este evident cã autorul excepţiei se referã la dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 234/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002.
Dispoziţiile criticate, asupra cãrora Curtea urmeazã sã se pronunţe, au urmãtorul cuprins:
- Art. 11. alin. (1): "Închirierea sau folosirea de cãtre persoanele fizice ori juridice a spaţiilor aflate în proprietatea comunã a proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau de folosinţã, semnat din partea asociaţiei de proprietari de cãtre preşedinte, pe baza hotãrârii adunãrii generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectaţi."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi fost încãlcate prin textul criticat sunt cele ale art. 44 alin. (1), care au urmãtorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc ca "folosinţa spaţiului sã fie încredinţatã pe baza hotãrârii adunãrii generale a proprietarilor [...], în condiţiile în care o asociaţie de proprietari este alcãtuitã din proprietari ai unor imobile din mai multe blocuri, cu mai multe scãri [...]", deşi aceştia "nu sunt proprietarii spaţiului pentru a-şi da acordul [şi] nu au nici un interes în aceastã chestiune". De asemenea, se susţine cã textul criticat prevede cã "închirierea de cãtre persoanele fizice ori juridice a spaţiilor aflate în proprietatea comunã a proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau folosinţã, semnat de preşedinte, pe baza hotãrârii adunãrii generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectaţi", ceea ce încalcã "regula unanimitãţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în cauzã, se pune problema limitelor stabilite prin lege cu privire la dreptul de proprietate în cazul bunurilor aflate în coproprietate forţatã şi perpetuã (condominium pro indiviso) în blocurile de locuinţe cu mai multe locuinţe, în care, potrivit legii, se constituie asociaţii de proprietari [<>art. 69 alin. 1 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , respectiv <>art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 ].
În legãturã cu aceasta, Curtea observã cã textul criticat al <>Ordonanţei Guvernului nr. 85/2001 stabileşte condiţiile de închiriere sau folosire a spaţiilor aflate în proprietatea comunã a proprietarilor, inclusiv aprobarea prealabilã prin hotãrâre a adunãrii generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectaţi. Potrivit <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 , adunarea generalã a proprietarilor exercitã conducerea asociaţiei de proprietari adoptând hotãrâri cu votul a cel puţin jumãtate plus unul din numãrul proprietarilor apartamentelor şi spaţiilor cu altã destinaţie decât aceea de locuinţã din cadrul unei clãdiri [art. 4 alin. (1) din Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari - anexa nr. 2 din <>Legea locuinţei nr. 114/1996 ].
De asemenea, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, care reglementeazã garantarea dreptului de proprietate privatã, prevãd, în acelaşi timp, cã atât limitele, cât şi conţinutul acestui drept "sunt stabilite de lege".
Rezultã, în mod evident, cã limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, în speţã asupra pãrţilor destinate folosirii în comun de cãtre toţi proprietarii dintr-o clãdire cu mai multe locuinţe, se justificã constituţional prin asigurarea posibilitãţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din acel imobil.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, referitoare la respectarea, în speţã, a condiţiilor prevãzute de lege cu privire la asigurarea folosirii spaţiului comun în litigiu, inclusiv a condiţiilor de constituire a asociaţiei de proprietari, Curtea reţine cã aceasta nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii de competenţa exclusivã a instanţei judecãtoreşti.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicatã de Ioan Sîrbu în Dosarul nr. 6.715/C/2004 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
