Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 454 din 28 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 29 din 10 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Ioan Cãlugãr în Dosarul nr. 2.219/2002 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, doamna avocat, Lacrima Rodica Boilã, şi, pentru partea statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, doamna consilier juridic Oana Scrobota. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Apãrãtorul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul a dorit sã instituie unele limite în exercitarea activitãţilor comerciale tocmai în scopul protecţiei economiei de piaţã şi creãrii unui echilibru între interesele individuale şi interesul general al societãţii, fãrã ca libertatea contractualã, dreptul de proprietate, liberul acces la execitarea unei activitãţi economice sau principiul egalitãţii în drepturi sã fie afectat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu conţine nici un element de discriminare. De asemenea, nu se poate susţine cã se aduce atingere libertãţii de exprimare, dat fiind cã prevederile <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 au fost reglementate tocmai în spiritul textului constituţional invocat. Celelalte dispoziţii din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.219/2002, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Cãlugãr, cercetat în dosarul cu numãrul de mai sus pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute şi pedepsite de <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi de <>art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege atacate contravin principiilor specifice economiei de piaţã şi libertãţii contractuale, statuate prin normele constituţionale invocate în motivarea sa, şi considerã necesarã modificarea sau eliminarea acestora, întrucât dispoziţiile criticate conţin formulãri ambigue, neclare, existând astfel riscul unor "interpretãri eronate şi al unor erori judiciare", cu importante consecinţe în materia rãspunderii juridice penale. Mai considerã autorul excepţiei cã <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu face nici un fel de distincţie privitoare la clasificarea informaţiei (confidenţialã, strict secretã, publicã, de notorietate etc.), lãsându-se numai la aprecierea instanţei de judecatã definirea acesteia.
Judecãtoria Târgu Mureş opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât dispoziţiile criticate, prin conţinutul lor, nu aduc atingere normelor constituţionale invocate.
În ceea ce priveşte pretinsa formulare ambiguã a textului de lege atacat, instanţa apreciazã cã aceasta este clarã, fãrã a da posibilitatea unor interpretãri eronate, iar pe de altã parte, aceastã criticã nu poate fi primitã, întrucât interpretarea prevederilor legale nu poate constitui obiectul controlului de constituţionalitate.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea prin lege a unor limite în desfãşurarea unor operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în paralel cu exercitarea unor funcţii sau atribuţii, se justificã prin necesitatea asigurãrii unui echilibru între interesele individuale şi interesul general al societãţii, fãrã ca libertatea contractualã, dreptul de proprietate, liberul acces la o activitate economicã sau principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor sã fie încãlcat.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin textul de lege criticat, care incrimineazã sãvârşirea faptelor ce privesc efectuarea de operaţiuni financiare ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însãrcinãrii unei persoane, nu se încalcã dreptul de proprietate ori accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã, libertatea conştiinţei, dreptul la informare ori principiul egalitãţii în drepturi, invocat de autorul excepţiei în motivarea sa. Astfel, art. 45 din Constituţie garanteazã libertatea activitãţilor economice şi libera iniţiativã, cu condiţia exercitãrii acestor drepturi în limitele legii. De asemenea, textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice şi nu creeazã nici un fel de privilegii sau discriminãri.
În ceea ce priveşte critica referitoare la ambiguitatea şi neclaritatea textului atacat, se precizeazã cã modul de interpretare a legii nu intrã în atribuţiile specifice competenţei Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate se aplicã tuturor celor care se aflã în ipoteza normei supuse controlului de constituţionalitate, fãrã a fi, astfel, în vreun fel afectat principiul egalitãţii în drepturi. Cât priveşte critica art. 44 din Legea fundamentalã, Avocatul Poporului apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât dreptul de proprietate al persoanelor care au sãvârşit infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie este garantat de Constituţie, în limitele stabilite de lege, în cazul de faţã, <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 .
Prevederile art. 45 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au urmãtorul conţinut: "Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani urmãtoarele fapte, dacã sunt sãvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însãrcinarea pe care o îndeplineşte o persoanã ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însãrcinãrii sale;"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii ori discriminãri, ale art. 29 referitoare la "Libertatea conştiinţei", ale art. 31 alin. (1) referitoare la "Dreptul la informaţie", ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã, ale art. 45 referitoare la "Libertatea economicã" şi ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerile acestuia privind ambiguitatea textului de lege atacat şi posibilitatea aplicãrii lui greşite nu pot fi examinate în cadrul controlului de constituţionalitate, deoarece Curtea Constituţionalã, în calitate de garant al supremaţiei Constituţiei, are rolul de a asigura conformitatea legilor cu Constituţia, iar nu şi competenţa de a asigura aplicarea corectã şi unitarã a legilor în activitatea judiciarã, aceastã competenţã revenind exclusiv instanţelor judecãtoreşti.
Curtea reţine cã nu poate fi primitã critica privind încãlcarea principiului libertãţii economice consacrate de art. 45 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate au ca finalitate, între altele, tocmai asigurarea respectãrii principiilor economiei de piaţã şi a libertãţii economice, prin prohibirea efectuãrii de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, de cãtre persoane care, în virtutea funcţiilor pe care le deţin, au acces la pârghii economice şi la informaţii de naturã sã le confere avantaje faţã de ceilalţi participanţi la circuitul economic.
Este nefondatã şi susţinerea în sensul cã prin dispoziţiile legale atacate se încalcã principiul egalitãţii în drepturi prevãzut de art. 16 din Constituţie, dat fiind cã persoanele care se pot încadra în categoria subiectului activ al infracţiunii prevãzute de <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 sunt circumstanţiate, prin textul legii, de condiţii diferite de cele în care se aflã ceilalţi comercianţi, şi anume îndeplinesc funcţii incompatibile, prin natura lor, cu actele de comerţ.
În legãturã cu susţinerile autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind libertatea conştiinţei, accesul la informaţii şi garantarea proprietãţii private, Curtea constatã cã nici unul dintre textele invocate nu este incident în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Ioan Cãlugãr în Dosarul nr. 2.219/2002 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
