Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 454 din 15 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedura civila si ale art. II si III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Szabo şi Ilona Szabo în Dosarul nr. 1.293/2006/C, de Societatea Comercialã "Aris Industrie" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.128/2006/C, precum şi de Ioan Burian şi Maria Burian în Dosarul nr. 29.795/1/2005, toate înregistrate pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal se prezintã partea Asociaţia Religioasã "Congregaţia Inimi Neprihãnite", prin avocat Stelian Garofil, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.409D/2006, autorii excepţiei, Ioan Szabo şi Ilona Szabo, au depus o cerere prin care solicitã acordarea unui termen în vederea pregãtirii apãrãrii. De asemenea, în Dosarul nr. 435D/2007, au fost depuse cereri de amânare din partea autorului excepţiei Societatea Comercialã "Aris Industrie" - S.A. din Bucureşti, precum şi din partea Consiliului Local Odorheiu Secuiesc, apãrãtorii angajaţi în cauzã fiind în imposibilitate de prezentare.
Referitor la aceste din urmã cereri, avocatul pãrţii prezente solicitã respingerea lor, întrucât pãrţile nu învedereazã motive temeinice, precum şi dovezi care sã justifice amânarea judecãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã pãrţile au avut suficient timp la dispoziţie din momentul ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate la instanţa de fond şi pânã la data prezentã pentru a-şi angaja avocaţi în vederea pregãtirii apãrãrii.
Curtea, deliberând, respinge cererile formulate, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 435D/2007 şi nr. 436D/2007 la Dosarul nr. 2.409D/2006, care a fost primul înregistrat, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Avocatul pãrţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea celor 3 dosare.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul Asociaţiei Religioase "Congregaţia Inimi Neprihãnite" solicitã respingerea excepţiei, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autori.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.293/2006/C, şi prin încheierile din 8 februarie 2007, pronunţate în dosarele nr. 1.128/2006/C şi nr. 29.795/1/2005, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Szabo şi Ilona Szabo, de Societatea Comercialã "Aris Industrie" - S.A. din Bucureşti, precum şi de Ioan Burian şi Maria Burian.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la folosirea cãilor de atac, întrucât, prin acordarea competenţei de soluţionare a apelului şi recursului aceleiaşi instanţe de judecatã, pãrţile nu beneficiazã de un control judiciar real, exercitat de cãtre o instanţã superioarã. Mai mult, prin trimiterea dosarelor de la o instanţã la alta pe cale administrativã se încalcã atât principiul separaţiei puterilor în stat, cât şi principiile oralitãţii şi contradictorialitãţii dezbaterilor, elemente esenţiale ale unui proces echitabil.
Pe de altã parte, se mai susţine cã textele de lege criticate aduc atingere principiului neretroactivitãţii legii, întrucât, în cauzele deduse judecãţii, aceste dispoziţii produc efecte şi pentru trecut.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.293/2006/C, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât dreptul la un proces echitabil cuprinde în conţinutul sãu şi garantarea soluţionãrii unei cãi de atac de cãtre o instanţã ierarhic superioarã celei care a pronunţat hotãrârea atacatã. Astfel, apreciazã cã, întrucât recursul reprezintã o cale de atac extraordinarã şi de reformare, garantarea efectivã a dreptului la un proces echitabil poate fi consideratã ca fiind realizatã numai prin judecarea recursului de cãtre o altã instanţã decât cea care a soluţionat cauza în apel.
Opinia exprimatã de aceeaşi instanţã, în dosarele nr. 1.128/2006/C şi nr. 29.795/1/2005, este în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate reglementeazã o situaţie tranzitorie şi reprezintã norme procedurale de imediatã aplicare, care produc efecte pentru viitor, cu respectarea dreptului pãrţilor la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, care încredinţeazã legiuitorului dreptul de a stabili cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. În acest context, prevederile legale criticate nu sunt de naturã a îngrãdi dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a beneficia de toate garanţiile menite sã le asigure dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Art. 725 din Codul de procedurã civilã a fost modificat prin <>art. I pct. 225 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã, din momentul intrãrii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche, precum şi executãrilor silite începute sub acea lege.";
- <>Art. II din Legea nr. 219/2005 : "(1) Procesele în curs de judecatã în primã instanţã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite, precum şi cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.";
(4) În cazurile prevãzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece."
- Art. III: "Dispoziţiile alin. (2) al art. 76 intrã în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia puterilor în stat, ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II şi III din Legea nr. 219/2005 s-a pronunţat în mai multe rânduri, de exemplu prin <>Decizia nr. 519 din 20 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, sau prin <>Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Curtea a reţinut, în esenţã, cã "dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere principiului imparţialitãţii instanţelor judecãtoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevãzut de art. 21 din Legea fundamentalã şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecarea recursului de cãtre aceeaşi instanţã care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecãtorilor care se pronunţã asupra recursului. Cele douã cãi de atac apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite sã asigure realizarea dreptului la un proces echitabil."
Pe de altã parte, "soluţia trimiterii pe cale administrativã a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionãrii cauzelor. Chiar dacã, prin efectul aplicãrii imediate a noii reglementãri referitoare la competenţa materialã, aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, soluţia legislativã adoptatã nu relevã nicio încãlcare a principiului neretroactivitãţii legii. Astfel, dincolo de faptul cã ne aflãm în prezenţa unei reglementãri cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil."
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Szabo şi Ilona Szabo în Dosarul nr. 1.293/2006/C, de Societatea Comercialã "Aris Industrie" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.128/2006/C, precum şi de Ioan Burian şi Maria Burian în Dosarul nr. 29.795/1/2005, toate înregistrate pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
