Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 453 din 28 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 13 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Monel Dumitru Paizan în Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice, iar persoana legal citatã se poate apãra personal sau prin avocat ales, fãrã a fi îngrãdit în vreun fel acest drept, ţinând cont de faptul cã administrarea probatoriului şi apãrarea se pot face, cu respectarea garanţiilor procesuale penale, şi în lipsa inculpatului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 95/P/2004, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Monel Dumitru Paizan, cercetat în dosarul cu numãrul de mai sus pentru sãvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevãzutã şi pedepsitã de art. 248 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul legal criticat este neconstituţional, întrucât contravine dreptului sãu fundamental la apãrare şi principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. În speţã, autorul s-a aflat în imposibilitatea de a se apãra, deoarece era internat în spital şi, cu toate acestea, nu s-a acceptat efectuarea unei expertize medicale în vederea suspendãrii procesului conform art. 303 din Codul de procedurã penalã. Datã fiind aceastã situaţie particularã, instanţa de judecatã a decis însã cã procedura de citare a fost legal îndeplinitã şi cã procesul poate continua, sens în care au fost administrate probatorii.
Judecãtoria Galaţi opineazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece nu poate fi vorba de o contrarietate între cele douã texte, ci, dimpotrivã, de o concretizare a garantãrii constituţionale a dreptului la apãrare. Neprezentarea "pãrţilor citate" nu împiedicã judecarea cauzei, dar consolideazã obligaţia instanţelor de a-l cita pe inculpat. Chiar şi în situaţia în care inculpatul este internat în spital, acesta beneficiazã de o realã posibilitate de a se apãra singur, întrucât, potrivit art. 74 din Codul de procedurã penalã, instanţa procedeazã la ascultarea sa în locul unde se aflã.
Prevederile legale criticate nu conţin dispoziţii discriminatorii, deoarece ele se aplicã tuturor pãrţilor din proces aflate în situaţii identice. De asemenea, art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã este în concordanţã cu art. 6 punctul 3 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât posibilitatea inculpatului de a se apãra singur nu se confundã cu posibilitatea acestuia de a se prezenta la fiecare termen de judecatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sunt cuprinse în titlul II Judecata, care conţine suficiente garanţii procesuale pentru desfãşurarea unui proces echitabil, cât şi pentru respectarea principiului privind asigurarea dreptului la apãrare şi a tratatelor internaţionale privind drepturile omului. Astfel, autorul excepţiei beneficiazã în mod egal, fãrã discriminare, de dreptul la apãrare, la fel ca toţi cei aflaţi în aceeaşi situaţie. Potrivit art. 24 din Constituţie, dreptul la apãrare este garantat în tot cursul procesului, pãrţile având dreptul sã fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Nu trebuie omis faptul cã existã numeroase alte articole în Codul de procedurã penalã care asigurã pãrţilor suficiente garanţii procesuale: art. 6 referitor la garantarea dreptului la apãrare, art. 66 cu privire la dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor, art. 250 cu privire la prezentarea materialului de urmãrire penalã sau art. 323 cu privire la ascultarea inculpatului.
În cazul de faţã, prin faptul cã inculpatul este internat în spital, nu se împiedicã exercitarea dreptului la apãrare, întrucât, conform art. 74 din Codul de procedurã penalã, ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se gãseşte în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã procedeazã la ascultarea acestuia la locul unde se aflã, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Mai mult decât atât, inculpatul beneficiazã de dispoziţiile art. 171 şi 294 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã dreptul la apãrare, dispoziţii care sunt conforme cu principiile constituţionale.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 16 din Constituţie, Guvernul apreciazã cã textul criticat nu introduce nici o formã de tratament diferenţiat care sã ridice probleme prin prisma principiului amintit.
Dreptul persoanei de a se apãra singurã şi de a participa la procesul penal pornit împotriva sa reprezintã un aspect al garanţiei mai largi cuprinse în art. 24 din Constituţie şi în art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Acest drept nu este însã unul absolut, el putând face obiectul unor restrângeri, cu condiţia ca aceste limitãri sã urmãreascã un scop legitim şi sã fie respectat un raport rezonabil de proporţionalitate între scop şi mãsurile adoptate. În jurisprudenţa organelor de la Strasbourg s-a arãtat cã obligaţia de a fi reprezentat de un avocat, mai ales în faţa instanţelor superioare, precum şi posibilitatea instanţei naţionale de a dispune numirea unui avocat din oficiu atunci când considerã cã persoana acuzatã nu se poate apãra singurã în mod eficient se constituie în aspecte care nu sunt incompatibile cu exigenţele Convenţiei.
Este evident cã textul legal criticat urmãreşte un scop legitim, şi anume posibilitatea continuãrii procedurii chiar în absenţa pãrţilor legal citate şi care, dintr-un motiv ori altul, nu doresc sau nu pot sã participe la judecatã. Continuarea administrãrii probelor în absenţa inculpatului rãspunde unei alte cerinţe statuate în dreptul intern şi internaţional, şi anume aceleia referitoare la celeritatea judecãrii cauzelor în vederea asigurãrii probelor şi a mãrturiilor la un moment cât mai apropiat în timp de cel al comiterii infracţiunii, astfel încât sã fie respectate principiile nemijlocirii şi al aflãrii adevãrului.
Fãrã îndoialã cã asigurarea celeritãţii şi eficienţei procesului penal nu se poate face în detrimentul apãrãrii, şi tocmai de aceea restrângerea dreptului de a participa la procedurã este înconjuratã de numeroase garanţii procesuale (art. 174, art. 129, art. 74, art. 171 din Codul de procedurã penalã).
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate, referitoare la judecarea cauzei chiar în situaţia în care pãrţile citate nu se prezintã la judecatã, nu conţin dispoziţii contrare dreptului pãrţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului penal, de un avocat ales sau din oficiu. În plus, în procesul penal pãrţile trebuie sã dea dovadã de un minim de diligenţã, pentru a se informa singure cu privire la conţinutul dezbaterilor şi al eventualelor termene dispuse în cauzã, în scopul pregãtirii şi susţinerii propriei apãrãri.
Prevederile art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu conţin dispoziţii susceptibile de aplicare diferenţiatã şi discriminatorie, ci presupun aplicarea lor tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, care are urmãtorul conţinut: "Neprezentarea pãrţilor citate nu împiedicã judecarea cauzei. Când instanţa considerã cã este necesarã prezenţa uneia dintre pãrţile lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, precum şi cele ale art. 6 punctul 3 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care dispun cu privire la dreptul acuzatului de a se apãra el însuşi sau de a fi asistat de un apãrãtor, şi dacã nu dispune de mijloacele necesare, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, când interesele justiţiei o cer.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţia legalã criticatã nu contravine Constituţiei şi prevederilor din Convenţie invocate de autorul excepţiei, întrucât prin aplicarea art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu se încalcã dreptul la apãrare al pãrţii care, deşi a fost citatã legal, nu s-a prezentat la judecarea cauzei şi nici nu se instituie vreo discriminare între participanţii la judecatã, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei.
Judecata cauzei în lipsa pãrţii care a fost citatã în condiţiile legii este o soluţie care decurge în mod firesc din natura procesului judiciar menit sã punã capãt conflictului juridic dedus judecãţii şi sã restabileascã ordinea de drept, fãrã întârzieri datorate dezinteresului sau relei-credinţe a pãrţilor în litigiu.
Pentru cauzele în care neprezentarea pãrţii legal citate s-a datorat unor motive temeinice, independente de voinţa sa, legea prevede remedii de naturã sã satisfacã în totalitate dreptul la apãrare al acestuia.
Astfel, în situaţia în care învinuitul sau inculpatul se gãseşte în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi audiat, instanţa de judecatã are, potrivit art. 74 din Codul de procedurã penalã, obligaţia de a-l asculta la locul unde se aflã.
Tot astfel, în cazul în care dovedeşte cã la termenul la care s-a judecat cauza la prima instanţã sau la instanţa de apel a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa despre aceastã imposibilitate, partea judecatã în lipsã poate ataca pe calea recursului hotãrârea, invocând în acest sens motivul de casare prevãzut de art. 385^9 pct. 21 din Codul de procedurã penalã, iar în cazul în care cauza a fost judecatã de instanţa de recurs, poate sã atace decizia acestei instanţe pe calea contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 386 şi urmãtoarele din Codul de procedurã penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Monel Dumitru Paizan în Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
