Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 453 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Aurelia Rusu - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 2.862/2004 al Judecãtoriei Braşov. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Corneliu Alexandru Tanco, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã cererile au acelaşi conţinut ca şi petiţiile, astfel încât nu se poate cere petentului achitarea unei taxe de timbru. De asemenea, aratã cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 sunt neconstituţionale şi pentru cã, prin instituirea taxei de timbru, îngrãdesc liberul acces la justiţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens aratã cã <>Legea nr. 146/1997 a mai format, atât în întregul sãu, cât şi pe articole, obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, Curtea a statuat cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 nu încalcã prevederile art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (2), art. 51 alin. (1) şi (3) şi cele ale art. 53 din Constituţie, ci reprezintã o aplicare a principiului prevãzut de art. 56 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia "cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.862/2004, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco într-o cauzã civilã ce are ca obiect soluţionarea acţiunii în revendicare a unui imobil. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, deoarece încalcã prevederile art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (2), art. 51 alin. (1) şi (3) şi cele ale art. 53 din Constituţie. Judecãtoria Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã instanţa de contencios constituţional a statuat, prin <>Decizia nr. 82 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, <>Decizia nr. 47 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, <>Decizia nr. 343 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 sunt constituţionale. Astfel, Curtea Constituţionalã a statuat cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. Dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a statuat cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 nu încalcã nici prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnitãţii omului, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentalã. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 faţã de prevederile art. 51 din Constituţie, aratã cã instanţa de contencios constituţional a reţinut cã aceste dispoziţii constituţionale se referã la dreptul la petiţionare, care este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecãtoreşti. Dreptul de petiţionare se referã la cererile, reclamaţiile, sesizãrile şi propunerile în legãturã cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecatã se soluţioneazã dupã reguli specifice activitãţii de judecatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã regula generalã în materie este cã orice cerere sau acţiune introdusã la instanţele judecãtoreşti este supusã taxelor judiciare de timbru. Excepţiile de la aceastã regulã sunt prevãzute expres de lege. Astfel, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru este prevãzutã pentru anumite categorii de cereri sau acţiuni, indiferent de titular, sau pentru anumite categorii de persoane, în considerarea calitãţii persoanei respective şi a obiectului cererii. Instituirea taxei judiciare de timbru reprezintã o aplicare a principiului consacrat de art. 56 din Constituţie, potrivit cãruia "cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice". Mai mult, taxa de timbru avansatã poate fi recuperatã, deoarece echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind, conform art. 274 din Codul de procedurã civilã, pãrţii care cade în pretenţii. De asemenea, aratã cã instituirea taxei de timbru nu afecteazã conţinutul dreptului de petiţionare sau al altui drept constituţional, opinie ce se regãseşte, de altfel, în toatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului sã stabilescã modul de timbrare a cererilor. De altfel, dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 , în întregul sãu, dar şi pe articole, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã. Astfel, prin <>Decizia nr. 82/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, <>Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003, <>Decizia nr. 343 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, <>Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa cã dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Totodatã, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 146/1997 faţã de art. 1 alin. (3) din Constituţie, aratã cã dispoziţiile legale indicate nu încalcã principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnitãţii omului, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentalã. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 încalcã prevederile art. 51 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, dispoziţiile constituţionale invocate se referã la dreptul la petiţionare, care este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecãtoreşti. Sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei reprezintã un aspect al dreptului de petiţionare. Dreptul de petiţionare se referã la cererile, reclamaţiile, sesizãrile şi propunerile în legãturã cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecatã se soluţioneazã dupã reguli specifice activitãţii de judecatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (2), art. 51 şi 53 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."; - Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 51: "(1) Cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sã adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã. (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxã. (4) Autoritãţile publice au obligaţia sã rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã <>Legea nr. 146/1997 a mai format, atât în întregul sãu, cât şi pe articole, obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 423 din 21 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 14 ianuarie 2005, <>Decizia nr. 215 din 6 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iunie 2004, <>Decizia nr. 262 din 17 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 8 iulie 2004, <>Decizia nr. 47 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, <>Decizia nr. 82 din 25 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, <>Decizia nr. 343 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 . Astfel, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit şi în acest sens s-a reţinut cã art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pe de altã parte, s-a arãtat cã echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 nu încalcã principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnitãţii omului, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentalã. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 aduc atingere art. 51 alin. (1) şi (3) din Constituţie, Curtea a observat cã aceste dispoziţii constituţionale se referã la dreptul la petiţionare, care este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecãtoreşti, statuând în jurisprudenţa sa în materie cã sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu reprezintã un aspect al dreptului de petiţionare. Dreptul de petiţionare se referã la cererile, reclamaţiile, sesizãrile şi propunerile în legãturã cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecatã se soluţioneazã dupã reguli specifice activitãţii de judecatã. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, se reţine cã acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat. Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 2.862/2004 al Judecãtoriei Braşov. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
