Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Mihai Viorel în Dosarul nr. 849/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosarul cauzei de cãtre autorul excepţiei, prin care acesta solicitã judecata în lipsã şi depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 849/2004, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de petentul Mihai Viorel într-o cauzã având ca obiect plângerea împotriva rechizitoriului din data de 28 ianuarie 2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la separaţia puterilor în stat, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (2), referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 126 alin. (1), privitoare la autoritãţile prin a cãror activitate se realizeazã justiţia, şi, respectiv, dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã limiteazã nejustificat actele procurorului împotriva cãrora se poate face plângere în justiţie, în sfera acestora nefiind inclus şi rechizitoriul, act prin care pot fi dispuse soluţii de natura celor prevãzute expres de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, aşa încât împotriva acestor soluţii, chiar dacã se încadreazã în textul legal criticat, cel interesat nu poate sã se adreseze cu plângere instanţei judecãtoreşti. Se aratã în acest sens faptul cã în speţã procurorul a dispus neînceperea urmãririi penale faţã de şase denunţãtori, iar petentul autor al excepţiei nu are posibilitatea de a combate aceastã mãsurã a procurorului, întrucât a fost dispusã prin rechizitoriu, iar nu prin rezoluţie sau ordonanţã, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în actuala redactare.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este fondatã. Se aratã cã, în condiţiile în care neînceperea urmãririi penale faţã de alţi fãptuitori s-a dispus prin rechizitoriu, act care nu poate fi desfiinţat prin procedura prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, persoanele interesate nu au posibilitatea sã se plângã la instanţa de judecatã împotriva acestei soluţii a procurorului, ceea ce este de naturã a aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie, precum şi principiului constituţional potrivit cãruia justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. Se apreciazã cã, pentru reglementarea acestei situaţii, "se impune modificarea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în sensul ca plângerea în faţa instanţei sã se poatã face şi împotriva rechizitoriului, în ceea ce priveşte dispoziţia de netrimitere în judecatã", o altã soluţie fiind, în opinia instanţei, "modificarea dispoziţiilor art. 336 şi ale art. 337 din Codul de procedurã penalã, în sensul ca sã se prevadã posibilitatea extinderii procesului penal din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã [...]".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei. În susţinerea acestei opinii aratã cã pot fi atacate cu plângere la judecãtorie nu numai ordonanţele sau rezoluţiile de neîncepere a urmãririi penale date de procuror înainte sau în cursul urmãririi penale, ci şi soluţiile de netrimitere în judecatã dispuse de acesta la terminarea urmãririi penale, dupã ce verificã lucrãrile urmãririi penale trimise de organele de cercetare penalã, potrivit art. 261 din Codul de procedurã penalã, şi se pronunţã asupra lor.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), întrucât rechizitoriul este actul de sesizare a instanţei de judecatã prin care se realizeazã tocmai liberul acces la justiţie. Totodatã, aratã cã "în cuprinsul rechizitoriului procurorul face menţiune în legãturã cu soluţiile de clasare, neîncepere a urmãririi penale, scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale faţã de unii învinuiţi sau inculpaţi, însã aceste soluţii de netrimitere în judecatã se dispun de procuror numai prin rezoluţie sau ordonanţã", acte împotriva cãrora persoana interesatã poate face plângere la instanţa judecãtoreascã, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport de prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã, se apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât persoana nemulţumitã de soluţia datã plângerii sale împotriva mãsurilor luate sau actelor efectuate de procuror are dreptul, potrivit textului legal criticat, sã se adreseze instanţei de judecatã, singura autoritate care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, realizeazã justiţia în România. Totodatã, se aratã cã stabilirea procedurii de judecatã reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului.
În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 20 din Constituţie, republicatã, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei, se apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Curtea constatã cã, deşi a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în realitate, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei, critica de neconstituţionalitate priveşte numai dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Aşa fiind, Curtea Constituţionalã se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã".
Autorul excepţiei considerã cã acest text legal este contrar prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (1), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 (Statul român) alin. (4): "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 20 (Tratatele internaţionale privind drepturile omului): "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 (Accesul liber la justiţie) alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 126 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege."
De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea prin acelaşi text legal a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã tocmai posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva actelor prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror", nu îngrãdesc liberul acces la justiţie, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivã, asigurã realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie, republicatã, respectiv cu prevederile art. 6 pct. 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Faptul cã în sfera actelor împotriva cãrora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu este inclus şi rechizitoriul nu este de naturã sã aducã atingere dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil ori principiului constituţional potrivit cãruia justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, câtã vreme rechizitoriul constituie, potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, chiar actul de sesizare a instanţei de judecatã, singura autoritate prin care se realizeazã justiţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã în raport cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), se constatã cã sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei, textul constituţional invocat neavând incidenţã în cauzã.
Prin criticile formulate se vizeazã de fapt extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevãzute în text, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecãtoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, ci şi a altor acte sau mãsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţã, rechizitoriul. Acceptarea acestor susţineri ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii. Sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantã, statornicind limite ale competenţei acesteia, cum ar fi: Curtea "nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite" (<>Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" (<>Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Mihai Viorel în Dosarul nr. 849/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
