Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 451 din 7 noiembrie 2013  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 479^7 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 451 din 7 noiembrie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 479^7 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 761 din 6 decembrie 2013


    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Oana Cristina Puică - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Euro Management Grup" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.593/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 85D/2013.
    La apelul nominal, pentru autorul excepţiei răspunde apărătorul ales Cristian Bogdan Pârvu, cu împuternicire avocaţială la dosar.
    Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Cauza este în stare de judecată.
    Preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, precum şi în notele scrise depuse la dosar. Susţine, astfel, că dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a persoanei juridice, încalcă prevederile art. 4, art. 16, art. 23 alin. (11), art. 45, art. 53 şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Consideră că înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor respective aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, prin antepronunţarea într-o cauză penală în care vinovăţia nu a fost încă dovedită. Face trimitere la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, potrivit căreia sunt înregistrate ca menţiuni numai hotărârile de condamnare, nu şi aspectele ce privesc urmărirea penală sau trimiterea în judecată. De asemenea, face comparaţie între, pe de o parte, evidenţa cazierului judiciar în care se notează în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei, date privind persoanele fizice sau juridice faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi, pe de altă parte, evidenţa rezultată din menţiunile înscrise în registrul comerţului. Prin urmare, în cazul persoanei fizice se asigură protecţie în ceea ce priveşte faptul că aceasta este subiectul unui dosar penal, în schimb persoana juridică nu beneficiază de acelaşi regim de protecţie, deşi pot apărea consecinţe grave în activitatea comercială.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. În acest sens, arată că nu se poate face comparaţie între cazierul judiciar, pe de o parte, care ţine evidenţa condamnărilor persoanei fizice/juridice şi în cadrul căruia menţiunile privind punerea în mişcare a acţiunii penale sau luarea vreuneia din măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală reprezintă menţiuni provizorii, şi, pe de altă parte, certificatul constatator eliberat de registrul comerţului cu privire la comerciantul persoană juridică, care este guvernat de raţiuni distincte determinate de necesitatea derulării în bune condiţii a vieţii comerciale. Referitor la dispoziţiile art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, potrivit cărora sunt înregistrate ca menţiuni numai hotărârile de condamnare, nu şi aspectele privind urmărirea penală sau trimiterea în judecată, face observaţia că la data edictării normei respective nu exista instituţia răspunderii penale a persoanei juridice.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 23 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8.593/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală.
    Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Euro Management Grup" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect radierea unei menţiuni înscrise în registrul comerţului referitoare la starea societăţii comerciale, şi anume "stare firmă [...] urmărire penală, trimitere în judecată".
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a persoanei juridice, încalcă egalitatea în drepturi, prezumţia de nevinovăţie, libertatea economică şi protecţia concurenţei loiale, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât aduc o atingere gravă drepturilor şi intereselor societăţii comerciale şi afectează, în mod indirect, persoanele fizice care deţin diverse calităţi în cadrul persoanei juridice, ca titulari de drepturi şi libertăţi consacrate de Constituţie. Astfel, consideră că înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a persoanei juridice aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, prin antepronunţarea de către organele judiciare a soluţiei într-o cauză penală în care vinovăţia nu a fost încă dovedită. În acest sens, face trimitere la Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, în cadrul căreia legiuitorul a consacrat prezumţia de nevinovăţie prin ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 21 lit. g), potrivit cărora sunt înregistrate ca menţiuni numai hotărârile de condamnare, nu şi aspectele ce privesc urmărirea penală sau trimiterea în judecată.
    Referitor la critica privind tratamentul discriminatoriu, autorul excepţiei arată că, potrivit art. 11 din Legea nr. 290/2004, în evidenţa cazierului judiciar organizată la unităţile de poliţie se notează în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei, când se şterg din evidenţă, date privind persoanele fizice sau juridice faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale sau faţă de care a fost luată una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Deci este vorba despre o evidenţă internă, care nu este destinată publicului larg, în opoziţie cu evidenţa rezultată din menţiunile înscrise în registrul comerţului, care are în vedere informarea generală. Datele menţionate nu se înscriu în certificatul de cazier judiciar eliberat persoanei fizice sau, după caz, persoanei juridice. Prin urmare, în cazul persoanei fizice, acordându-se eficienţă prezumţiei de nevinovăţie, se asigură protecţie în ceea ce priveşte faptul că aceasta este subiectul unui dosar penal, în schimb, persoana juridică "beneficiază" de o expunere în sens negativ, concretizată prin aducerea la cunoştinţa publicului a implicării într-o afacere penală, ceea ce se constituie într-un "cvasicazier de condamnare".
    De asemenea, consideră că prin efectuarea de menţiuni provizorii în registrul comerţului referitoare la starea societăţii, şi anume cu privire la începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, persoana juridică a cărei vinovăţie nu a fost încă dovedită şi împotriva căreia nu a fost pronunţată o hotărâre de condamnare definitivă este plasată în mod nepermis într-un con de umbră, întrucât este exclusă de la normalitatea vieţii comerciale, atât angajaţii, cât şi partenerii contractuali devenind sceptici în ceea ce priveşte derularea firească a operaţiunilor comerciale. Astfel, prin înscrierea în registrul comerţului a acestor menţiuni arbitrare, sunt afectaţi, în mod indirect, şi asociaţii/acţionarii persoanei juridice, restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor lor legitime nerespectând cerinţele constituţionale ce vizează proporţionalitatea şi nediscriminarea în materia restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
    În fine, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală generează un regim concurenţial discriminatoriu pentru comercianţii persoane juridice faţă de care au fost efectuate menţiuni cu privire la începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, prin limitarea posibilităţii de a încheia noi contracte comerciale şi de a demara noi proiecte de afaceri, ceea ce conduce practic la eliminarea din piaţă a persoanelor juridice în cauză, chiar şi în condiţiile în care nu există o hotărâre definitivă de condamnare, iar, ulterior, instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitare.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor art. 4 şi 16, art. 23 alin. (11), art. 53 şi art. 45 raportat la art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, egalitatea în drepturi şi libertatea economică. Mai arată că reglementarea unei proceduri de informare în cazul persoanelor juridice are ca scop asigurarea unei evidenţe şi monitorizări a măsurilor luate împotriva persoanei juridice învinuite sau inculpate într-un proces penal, pentru a garanta că pedepsele aplicate vor fi în mod efectiv executate. Comunicarea datelor prevăzute la art. 479^7 din Codul de procedură penală se face în vederea efectuării de către organele care au autorizat sau înregistrat persoana juridică a menţiunilor corespunzătoare. Modalitatea efectivă prin care sunt notate aceste menţiuni, rubrica unde se face notarea, accesibilitatea acestor informaţii reprezintă o problemă de aplicabilitate a legii, şi nu una de constituţionalitate. Prin instituirea acestei proceduri de informare este creat cadrul legal pentru urmărirea procesului penal de către organele care au autorizat sau înregistrat persoana, iar, în cazul în care persoana juridică este găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni care are legătură cu obiectul de activitate pentru care persoana a fost autorizată să se înfiinţeze, aceste organe pot evalua dacă este sau nu necesar să îi retragă autorizaţia, ca măsură administrativă.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
    "Organul judiciar comunică organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a persoanei juridice, la data dispunerii acestor măsuri, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
    Organele prevăzute în alin. 1 sunt obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în copie certificată, orice menţiune înregistrată de acestea cu privire la persoana juridică."
    În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 4 referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia de piaţă, libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, precum şi a prevederilor art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de informare în cazul tragerii la răspundere penală a persoanei juridice, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
    Înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a persoanei juridice nu reprezintă o antepronunţare a soluţiei de către organele judiciare şi nu aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie. Persoana juridică învinuită sau inculpată într-un proces penal are la îndemână toate mijloacele procesuale prin care îşi poate organiza apărarea, beneficiind, până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă, de aplicarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, care este prevăzut şi de art. 52 şi art. 66 din Codul de procedură penală.
    În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 53 din Constituţie, nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile constituţionale invocate permit restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi în vederea desfăşurării instrucţiei penale. În acest sens, dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală stabilesc obligaţiile care incumbă, pe de o parte, organului judiciar, iar, pe de altă parte, organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, cu privire la înregistrarea menţiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a acesteia. Comunicarea de către organul judiciar a datelor prevăzute de dispoziţiile de lege criticate se face în vederea efectuării de către organele care au autorizat şi înregistrat persoana juridica a menţiunilor corespunzătoare.
    Reglementarea procedurii de informare în cazul tragerii la răspundere penală a persoanei juridice are ca scop asigurarea unei evidenţe a măsurilor luate împotriva persoanei juridice învinuite sau inculpate într-un proces penal şi garantarea, în eventualitatea unei hotărâri definitive de condamnare, a executării pedepsei aplicate.
    Având în vedere scopul procedurii de informare, dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici principiului nediscriminării. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate şi că pentru situaţii diferite se impun soluţii juridice diferite. Astfel, în Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. De asemenea, în Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea a statuat că principiul egalităţii nu presupune uniformitate, aşa încât toate situaţiile să fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit. Procedura de informare reglementată de textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor juridice, în mod nediscriminatoriu, obligaţia organelor judiciare de a informa organele care au autorizat şi înregistrat persoana juridică fiind generală.
    În fine, Curtea reţine că dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece persoanei juridice învinuite sau inculpate într-un proces penal nu îi sunt stabilite interdicţii cu privire la desfăşurarea de activităţi economice, aceasta fiind liberă să efectueze acte de comerţ şi să intre în relaţii contractuale cu terţe persoane.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Euro Management Grup" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.593/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2013.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Oana Cristina Puică

                                     -----
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice