Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 451 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 14 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Mihai Suciu, Dãnilã Suciu, Lucian David şi Crãişor Bana Gusti în Dosarul nr. 6.075/2004 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate reprezintã transpunerea în dreptul intern a reglementãrilor internaţionale, respectiv a prevederilor art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 august 2004, pronunţatã în Dosarul 6.075/2004, Tribunalul Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Mihai Suciu, Dãnilã Suciu, Lucian David şi Crãişor Bana Gusti, prin avocat Radu Ursu, într-o cauzã având ca obiect verificarea legalitãţii şi temeiniciei mãsurii arestãrii preventive a inculpaţilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale "faţã de dispoziţiile art. 20 alin. (2), cu trimitere la art. 11 pct. 2 din Constituţia României şi la art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, care se aplicã prioritar."
Tribunalul Suceava - Secţia penalã apreciazã cã textul de lege criticat este în concordanţã cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv cu dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (2), cu modificãrile aduse Codului de procedurã penalã prin <>Legea nr. 281/2003 şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , în ceea ce priveşte mãsura arestãrii preventive, având tocmai scopul de a transpune în legislaţia naţionalã prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã cã temeiurile de arestare preventivã prevãzute de textul de lege criticat constituie o garanţie a respectãrii drepturilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului prin indicarea clarã a situaţiilor în care o persoanã poate fi lipsitã de libertatea sa.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã reglementarea în detaliu a condiţiilor şi a cazurilor în care se dispune arestarea inculpatului, realizatã prin dispoziţiile art. 148 din Codul de procedurã penalã, nu face decât sã indice situaţiile distincte în care o persoanã poate fi lipsitã de libertate, textul de lege criticat fiind în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale. Se apreciazã cã modificãrile aduse Codului de procedurã penalã prin <>Legea nr. 281/2003 , respectiv prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , aprobatã prin <>Legea nr. 159/2004 , s-au realizat în scopul armonizãrii dispoziţiilor procesual-penale cu principiile, recomandãrile şi reglementãrile internaţionale în domeniul justiţiei, precum şi în scopul asigurãrii respectãrii, în legislaţia naţionalã, a prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu protocoalele adiţionale, inclusiv a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Guvernul considerã cã "temeiurile de arestare prevãzute de art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedurã penalã constituie o garanţie a respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului prin indicarea exactã a cazurilor în care o persoanã poate fi lipsitã de libertatea sa", astfel încât textul de lege criticat este în concordanţã cu dispoziţiile internaţionale invocate de autorul excepţiei. Se mai aratã cã garanţiile procesuale pe care legea le oferã inculpatului şi, în special, dreptul acestuia de a se plânge împotriva mãsurii arestãrii preventive atestã conformitatea dispoziţiilor legale criticate şi cu prevederile art. 23 din Constituţie, care impun ca mãsura arestãrii preventive sã se ia numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate, stabilind condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului, nu contravin în nici un mod reglementãrilor art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, pentru ca acestea din urmã sã fie aplicate cu prioritate, aceste reglementãri fiind de altfel transpuse în legislaţia naţionalã prin modificãrile aduse instituţiei mãsurii arestãrii preventive din Codul de procedurã penalã. Totodatã aratã cã dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedurã penalã sunt în concordanţã cu prevederile art. 23 din Constituţie, care, în urma revizuirii acesteia, are un conţinut complex şi relativ minuţios reglementat, ce aduce mai multe garanţii persoanei faţã de care se iau mãsuri ce privesc libertatea individualã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi numai în vreunul din urmãtoarele cazuri: [...] h) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţã alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existã probe certe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã."
Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei ca fiind încãlcate sunt urmãtoarele:
- Art. 11 (Dreptul internaţional şi dreptul intern) alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 20 (Tratatele internaţionale privind drepturile omului) alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
Autorii excepţiei invocã şi încãlcarea, prin textul legal criticat, a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice persoanã are dreptul la libertate şi la siguranţã. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia urmãtoarelor cazuri şi potrivit cãilor legale: [...] c) dacã a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autoritãţii judiciare competente, atunci când existã motive verosimile de a bãnui cã a sãvârşit o infracţiune sau când existã motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sã sãvârşeascã o infracţiune sau sã fugã dupã sãvârşirea acesteia."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã şi raportând dispoziţiile legale criticate la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã prevederile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedurã penalã constituie expresia, în dreptul intern, a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Convenţie. Ca urmare, nu poate fi reţinutã nici o neconcordanţã între norma internã criticatã şi Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care sã determine aplicarea prioritarã a reglementãrii internaţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie. Aşa fiind, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare, prin textul de lege criticat, a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), respectiv în art. 20 alin. (2).
De altfel, în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 148 din Codul de procedurã penalã (aşadar implicit a prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauzã), Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, constatând cã acestea "nu încalcã prevederile constituţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor." Prin aceeaşi decizie s-a mai constatat cã dispoziţiile art. 148 din Codul de procedurã penalã "sunt în concordanţã cu prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale."
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Mihai Suciu, Dãnilã Suciu, Lucian David şi Crãişor Bana Gusti în Dosarul nr. 6.075/2004 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
