Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru Dobrogeanu în Dosarul nr. 1.888/2002 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal, referitoare la infracţiunea de delapidare, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece nu conţin dispoziţii discriminatorii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.888/2002, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru Dobrogeanu, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, care a fost trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunii de delapidare, deoarece, în calitate de administrator la o asociaţie de proprietari, n-a putut justifica 100 de milioane de lei din banii asociaţiei, considerã cã dispoziţiile legale care i s-au aplicat sunt neconstituţionale nu prin ele însele, ci pentru cã legea nu prevede şi pentru aceastã infracţiune, aşa cum prevede pentru infracţiunile de abuz de încredere (art. 213 din Codul penal) şi de gestiune frauduloasã (art. 214 din Codul penal), cã acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, deşi este vorba, şi la delapidare, tot despre proprietate privatã. El mai susţine cã urmãrirea din oficiu în cazul delapidãrii constituie o reminiscenţã fie a codurilor penale de la 1864 şi 1936, care prevedeau delapidarea printre infracţiunile sãvârşite de funcţionari publici, fie a Codului penal de la 1968, care o prevedeau ca infracţiune contra avutului obştesc. Pãstrându-se, pentru infracţiunea de delapidare, principiul oficialitãţii, în ce priveşte punerea în mişcare a acţiunii penale, se creeazã, în opinia autorului excepţiei, o discriminare a autorilor acestei infracţiuni, în comparaţie cu cei ai infracţiunilor de abuz de încredere sau de gestiune frauduloasã, încãlcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
Judecãtoria Constanţa aratã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece textul criticat nu instituie discriminãri în funcţie de tipul de proprietate sau de persoane, ori de forma lor de organizare, nefiind contrar art. 16 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul aratã cã excepţia este nefondatã. Situaţia infracţiunii de delapidare este diferitã de aceea a infracţiunilor de abuz de încredere şi de gestiune frauduloasã, deoarece subiectul delapidãrii are şi calitatea de funcţionar cãruia i s-a încredinţat gestionarea sau administrarea banilor societãţii comerciale sau unitãţii la care se referã art. 145 din Codul penal. Necesitatea apãrãrii acestor relaţii sociale specifice a impus un regim deosebit în raport cu infracţiunile de abuz de încredere şi de gestiune frauduloasã şi deci nu se poate vorbi de încãlcarea art. 16 din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal sunt constituţionale. Se aratã, în acest sens, cã este dreptul legiuitorului de a opta pentru regula urmãririi, judecãrii şi sancţionãrii din oficiu a infracţiunii de delapidare şi pentru procedura plângerii prealabile în cazul altor infracţiuni, între care abuzul de încredere şi gestiune frauduloasã. Fiind vorba de situaţii diferite, nu se poate vorbi de încãlcarea principiului egalitãţii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie, formal, dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal, dar de fapt se criticã omisiunea legiuitorului de a prevedea şi pentru infracţiunea de delapidare regula punerii în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Autorul excepţiei considerã cã legea creeazã astfel o discriminare a delapidatorului în raport cu autorul unei infracţiuni de abuz de încredere sau gestiune frauduloasã, care este urmãrit numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, cu toate cã, şi în cazul delapidãrii, este vorba tot de proprietate privatã.
Dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal au urmãtorul cuprins: "Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cãtre un funcţionar, în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Analizând actele dosarului, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate, întemeiatã pe faptul cã legea prevede cã acţiunea penalã pentru infracţiunea de delapidare se pune în mişcare din oficiu, iar nu la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, aşa cum s-a prevãzut pentru infracţiunile de abuz de încredere şi gestiune frauduloasã, este neîntemeiatã.
Conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, în forma republicatã, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai de lege". Legiuitorul român a optat pentru regula generalã de urmãrire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la aceastã regulã generalã. Astfel, s-a prevãzut ca în anumite cazuri, datoritã caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vãtãmate sau relaţiilor speciale dintre fãptuitor şi persoana lezatã, punerea în mişcare a acţiunii penale sã fie condiţionatã de existenţa plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. Generalizarea acestei condiţionãri ar împiedica însã, în mod evident, protecţia eficientã a societãţii, a intereselor generale faţã de faptele care prezintã pericol social, prevãzute de legea penalã.
Curtea constatã, de asemenea, cã în cazul infracţiunii de delapidare, legiuitorul are temeiuri serioase de politicã penalã sã pãstreze principiul oficialitãţii, având în vedere calitatea de funcţionar a fãptuitorului şi relaţiile de serviciu existente între el şi persoana vãtãmatã. În consecinţã, nu se poate vorbi de încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, pecum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru Dobrogeanu în Dosarul nr. 1.888/2002 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
