Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 450 din 25 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 4 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Atlas" - S.A. Craiova în Dosarul nr. 9.095/CIV/2002 al Tribunalului Dolj - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezent Aurel Mustaţã, personal şi în calitate de mandatar al pãrţilor Adrian Rotaru, Victor Rotaru, Alexandra Dumitra, Marcela Marin, Paulina Popescu şi Maria Boruga. De asemenea este prezentã Ana Rãducu, personal şi în calitate de mandatar pentru Petre Lulelaru, lipsind Societatea Comercialã "Atlas" - S.A. Craiova, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Pãrţile prezente solicitã respingerea excepţiei, arãtând cã dispoziţiile criticate reprezintã norme de procedurã care nu contravin prevederilor constituţionale. Se aratã cã asupra acestor dispoziţii Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 43/2001 , statuând cã aceste texte sunt constituţionale. În susţinere Aurel Mustaţã depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiatã, arãtând cã textele criticate trebuie coroborate cu cele ale <>art. 27 şi 28 din Legea nr. 10/2001 , care se referã la cazul în care bunurile preluate abuziv se aflã în patrimoniul unei societãţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, ipotezã în care notificarea privind restituirea bunului se adreseazã instituţiei publice care a efectuat privatizarea, or, aratã acesta, autorul excepţiei nu se gãseşte în nici una dintre situaţiile prevãzute de aceste texte.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 9.095/CIV/2002, Tribunalul Dolj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Atlas" - S.A. Craiova.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1), deoarece, aratã acesta, un agent economic privat nu poate fi obligat, în temeiul unor dispoziţii legale, sã restituie în naturã sau sã plãteascã despãgubiri persoanelor determinate prin lege ca fiind îndreptãţite la reparaţii, întrucât s-ar aduce atingere dreptului sãu de proprietate, care s-a nãscut tot în temeiul legii. Autorul excepţiei aratã cã, fiind o societate comercialã cu capital integral privat, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul sãu în mod legal, în temeiul <>Legii nr. 15/1990 şi al <>Legii nr. 31/1990 , iar privatizarea ei s-a fãcut cu respectarea <>Legii nr. 58/1991 şi a <>Legii nr. 77/1994 , titlul sãu de proprietate nefiind contestat.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia nu este întemeiatã, deoarece legiuitorul nu a voit sã consacre o expropriere.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Din analiza reglementãrii cuprinse în <>Legea nr. 10/2001 , Guvernul ajunge la concluzia cã invocarea excepţiei a rezultat dintr-o greşitã interpretare şi aplicare a prevederilor acestei legi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 20 alin. (1): "Imobilele - terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrãrii în vigoare a prezentei legi de o regie autonomã, o societate sau companie naţionalã, o societate comercialã la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistã sau de orice altã persoanã juridicã, vor fi restituite persoanei îndreptãţite, în naturã, prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã a organelor de conducere ale unitãţii deţinãtoare.";
- Art. 24 alin. (1): "Dacã restituirea în naturã nu este aprobatã sau nu este posibilã, dupã caz, deţinãtorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã, în termenul prevãzut la art. 23 alin. (1) sã facã persoanei îndreptãţite o ofertã de restituire prin echivalent, corespunzãtoare valorii imobilului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 41 alin. (2), precum şi prevederile art. 135 alin. (1) din Constituţie, deoarece bunul revendicat a devenit proprietatea sa în temeiul dispoziţiilor <>Legii nr. 15/1990 .
Potrivit Constituţiei republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, art. 41 alin. (2) a devenit art. 44 alin. (2), iar art. 135 a devenit art. 136. Dispoziţiile fostului art. 135 alin. (1) din Constituţie nu se mai regãsesc la art. 136 din Constituţia republicatã, ele fiind incluse în prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi, având în noua redactare un conţinut mult mai complex.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã.
În jurisprudenţa sa, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996 , definitivã prin Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, şi <>Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, Curtea Constituţionalã a decis, în ceea ce priveşte <>Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, cã aceastã lege nu reprezintã, în realitate, prin prevederile sale, actul juridic în baza cãruia imobilul a trecut în proprietatea statului, ci constituie actul normativ în baza cãruia societãţile comerciale, care au luat fiinţã prin transformarea fostelor unitãţi economice de stat, au devenit proprietare asupra bunurilor aflate în patrimoniul lor, astfel cum prevãd dispoziţiile art. 20 alin. (2) din lege. Potrivit acestui text "Bunurile din patrimoniul societãţilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu". De asemenea, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. I din 7 septembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, <>Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, şi <>Decizia nr. 9 din 22 ianuarie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, Curtea a statuat cã "bunurile regiilor autonome şi ale societãţilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privatã (...)".
Prin aceleaşi decizii Curtea a mai reţinut cã, în conformitate cu regimul constituţional al dreptului de proprietate, naţionalizarea este inadmisibilã. Trecerea silitã în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privatã se poate realiza prin expropriere, în condiţiile prevãzute la art. 41 alin. (3) şi (5) din Constituţie, sau prin confiscare, în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile prevãzute la alin. (8) al aceluiaşi articol. Aceste dispoziţii constituţionale constituie garanţii ale dreptului de proprietate privatã.
De asemenea, Curtea a mai statuat cã într-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constituţie, repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la procedee legale, care sã nu contravinã dispoziţiilor constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele internaţionale pe care statul român şi le-a asumat şi a cãror respectare este obligatorie, conform dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie. În acest sens Curtea a reţinut incidenţa prevederilor art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, potrivit cãrora "Orice persoanã are dreptul la proprietate atât singurã, cât şi în asociaţie cu alţii" şi "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa". Aceste principii sunt prevãzute şi în Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificat de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, care prevede la art. 1 alin. 1 cã "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional".
Aşa fiind, ar fi greu de presupus ca prin <>Legea nr. 10/2001 sã se fi consacrat o altã soluţie care ar reprezenta, neîndoielnic, o înfrângere a principiului ocrotirii - în prezent al garantãrii - proprietãţii private.
În fapt o asemenea problemã nici nu existã, reglementarea cuprinsã în <>Legea nr. 10/2001 fiind constituţionalã.
Într-adevãr, cât priveşte art. 20 alin. (1) din lege, Curtea observã cã prevederile acestuia trebuie coroborate cu cele ale art. 27 şi 28 din aceeaşi lege, care se referã nemijlocit la cazul în care bunurile preluate abuziv în trecut se aflã în patrimoniul unei societãţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale. În aceastã ipotezã notificarea prin care se solicitã restituirea (în echivalent) se adreseazã instituţiei publice care a efectuat privatizarea, anume Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (fostul Fond al Proprietãţii de Stat), ministerul de resort sau autoritatea administraţiei publice locale, în a cãrei razã teritorialã era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.
Art. 28 şi urmãtoarele din lege stabilesc mãsuri pentru obţinerea despãgubirii, prin decizia sau, dupã caz, prin dispoziţia motivatã a organului instituţiei publice implicate în privatizare sau, în cazul unor divergenţe, prin hotãrâre judecãtoreascã.
În ceea ce priveşte art. 24 alin. (1) din lege, criticat, de asemenea, prin excepţia de neconstituţionalitate, acesta consacrã soluţia despãgubirii prin echivalent, atunci când restituirea în naturã a bunurilor în chestiune nu este posibilã (ca, de pildã, în ipoteza privatizãrii), ceea ce, desigur, nu înfrânge nici un text sau principiu constituţional, fiind vorba despre o chestiune de aplicare a legii.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi <>art. 24 din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, statuând cã aceste dispoziţii legale nu conţin nici o prevedere expresã care sã vinã în contradicţie cu prevederile art. 135 din Constituţie. Prin aceeaşi decizie Curtea a mai statuat cã dispoziţiile art. 20 şi 24 din lege nu vor putea fi aplicate decât în concordanţã cu prevederile art. 135 şi ale art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi cu prevederile <>Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
Atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Atlas" - S.A. Craiova în Dosarul nr. 9.095/CIV/2002 al Tribunalului Dolj - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
