Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 45 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 8 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eugenia Stanciu, Constantin Crãcanã, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Creţu, Dumitru Stãnicel, Câmpean Teodor Georgevici şi Maria Virginia Georgevici în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã, reglementând dispoziţiile criticate, legiuitorul a dorit sã grãbeascã executarea hotãrârilor, având în vedere faptul cã, oricum, pânã la momentul în care are loc aceasta, trece o perioadã relativ mare de timp.
Aşa fiind, prevederile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu contravin Legii fundamentale, întrucât nu îngrãdesc în nici un fel liberul acces la justiţie şi nici egalitatea de tratament, situaţiile juridice diferite impunând tratamente juridice diferite.
Constatã cã prevederile art. 44 şi 47 din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eugenia Stanciu, Constantin Crãcanã, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Creţu, Dumitru Stãnicel, Câmpean Teodor Georgevici şi Maria Virginia Georgevici.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, "cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedurã civilã", care dau posibilitatea executãrii unei hotãrâri definitive, sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Aratã cã debitorii proprietari, al cãror drept de proprietate a fost recunoscut de justiţie, şi creditorul nu sunt egali, câtã vreme creditorul poate evacua debitorii din proprietatea acestora, pânã la soluţionarea irevocabilã a procesului de comparare a titlurilor.
Aşa fiind, dreptul debitorilor de a avea acces liber la justiţie pentru soluţionarea recursului este îngrãdit de posibilitatea executãrii hotãrârii atacate, prin obligarea lor de a-şi pãrãsi proprietatea.
Ca atare, dreptul de proprietate al acestora nu este nici garantat şi nici ocrotit egal cu cel al creditorului.
Totodatã, dreptul debitorilor la un nivel de trai corespunzãtor, care presupune obligaţia statului de a-l asigura, este încãlcat, prin posibilitatea executãrii unei hotãrâri care nu este irevocabilã, cu neglijarea totalã a oricãrei norme de protecţie socialã.
În sfârşit, atâta vreme cât se dã preferinţã unui drept de proprietate faţã de altul, dobândit în condiţiile legii, justiţia nu poate fi consideratã nici unicã, nici egalã şi nici imparţialã.
Dispoziţiile art. 376 din Codul de procedurã civilã creeazã astfel debitorilor o situaţie pãgubitoare, întrucât aceştia, prin executarea hotãrârii recurate, a cãrei executare s-a cerut a fi suspendatã pânã la judecarea recursului, pot fi evacuaţi din apartamentele proprietate personalã, dobândite în mod valabil, prin cumpãrare cu bunã-credinţã, conform <>Legii nr. 112/1995 .
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã apreciazã cã dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã preîntâmpinã exercitarea abuzivã a drepturilor şi depãşirea termenului rezonabil de executare, aşa cum este prevãzut în art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În concluzie, instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, cu referire la art. 374 alin. 1 din acelaşi cod, este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul constatã cã principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Constatã cã, în cazul în care, în condiţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, se învestesc cu formulã executorie hotãrâri care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, acestea vor putea fi puse în executare, în condiţiile legii, întrucât dreptul de a cere executarea silitã nu poate fi condiţionat de exercitarea de cãtre debitor a tuturor cãilor legale de atac împotriva titlului executoriu. Apreciazã cã textul de lege criticat reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, considerã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Aratã în acest sens cã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, întreaga procedurã de executare silitã, inclusiv textul de lege criticat, este prevãzutã de lege, respectiv de partea a V-a din Codul de procedurã civilã. Din ansamblul acestor reglementãri rezultã cã pãrţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit sã se adreseze instanţei şi, pentru motive întemeiate, sã solicite suspendarea executãrii sau chiar anularea titlului care se executã.
De altfel, stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate implicã, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului sãu în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane.
Constatã cã dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie nu au nici o legãturã cu prevederile de lege criticate.
În concluzie, Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã reglementarea criticatã se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã în ipoteza normei, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, nerelevând astfel nici o contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Totodatã, textul de lege dedus controlului nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie. Dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu împiedicã persoana împotriva cãreia se face executarea de a se prevala de toate garanţiile procedurale care îi permit sã se adreseze instanţei, sã formuleze contestaţie la executare şi sã solicite suspendarea sau întoarcerea executãrii.
Nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 124 alin. (1) din Constituţie, întrucât întreaga procedurã de executare silitã, inclusiv învestirea cu formulã executorie a hotãrârilor, este prevãzutã de lege, respectiv de Codul de procedurã civilã.
În ceea ce priveşte prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie, acestea nu au incidenţã în cauzã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Se învestesc cu formula executorie hotãrârile care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentice, precum şi orice alte hotãrâri sau înscrisuri, pentru ca acestea sã devinã executorii, în cazurile anume prevãzute de lege."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 47: "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţã socialã, potrivit legii.";
- Art. 124 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã sã fie respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Adoptarea reglementãrii criticate a fost impusã de preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii în derularea procedurii de executare silitã, în concordanţã cu reglementarea de principiu în materie, consacratã prin art. 300 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia recursul nu este suspensiv de executare decât în cazurile expres şi limitativ prevãzute de lege.
Nu se poate susţine cã astfel s-ar încãlca principiul egalitãţii de tratament între pãrţile în litigiu, nu doar pentru cã acestea, aflându-se în situaţii diferite, nu pot beneficia de acelaşi tratament, ci şi, mai ales, pentru cã soluţia preconizatã de autorii excepţiei, potrivit cãreia începerea executãrii silite ar trebui condiţionatã de pronunţarea unei hotãrâri irevocabile ar fi de naturã sã îl prejudicieze pe reclamant, al cãrui drept, deşi recunoscut de douã instanţe (în fond şi apel), nu ar putea fi valorificat în considerarea protecţiei unui interes ipotetic al pârâtului, a cãrui legitimitate fusese infirmatã de aceleaşi douã instanţe.
O asemenea susţinere nu poate fi reţinutã nici pentru cã acesta din urmã are posibilitatea, prevãzutã la art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, de a solicita şi obţine suspendarea executãrii hotãrârii recurate pentru motive temeinice şi cu plata unei cauţiuni; de asemenea, chiar în ipoteza în care instanţa nu dispune suspendarea, pârâtul, în mãsura în care i se admite recursul, poate obţine întoarcerea executãrii.
Nici critica referitoare la îngrãdirea accesului liber la justiţie nu poate fi primitã în considerarea raţiunilor evidenţiate mai sus.
În sfârşit, invocarea ca texte de referinţã a art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie este lipsitã de relevanţã, domeniul de incidenţã al acestora fiind cu totul altul decât acela al normei procedurale criticate, ceea ce înlãturã de plano posibilitatea oricãrei coliziuni între ele, raţionamentul prin care se tinde la acreditarea unei pretinse relaţii de contrarietate între respectivele texte fiind artificial şi forţat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Eugenia Stanciu, Constantin Crãcanã, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Creţu, Dumitru Stãnicel, Câmpean Teodor Georgevici şi Maria Virginia Georgevici în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
