Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 45*) din 24 aprilie 1996     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 45*) din 24 aprilie 1996

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 129 din 21 iunie 1996
Mihai Constantinescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat fãrã citarea pãrţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legatura cu gestionarea bunurilor organizaţiilor socialiste, modificatã prin <>Legea nr. 54/1994 , constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 1996, Judecãtoria Birlad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 , invocatã de pirita Societatea Comercialã "Rulmenti" - S.A. Birlad în Dosarul nr. 7/1996.
Deşi autoarea exceptiei, Societatea Comercialã "Rulmenti" - S.A. Birlad, nu a indicat textul constituţional ce se pretinde a fi încãlcat de dispoziţiile <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 , din cuprinsul motivarii exceptiei ridicate rezulta ca sînt vizate prevederile art. 23 alin. (8) din Constituţie, în sensul cãrora: "Pînã la rãmînerea definitiva a hotãrîrii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã".
Judecãtoria Birlad, exprimindu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciazã ca prezumţia de vinovãţie a gestionarilor, instituitã prin dispoziţiile <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 , "vizeazã o rãspundere specialã, care nu contravine principiului general al rãspunderii materiale consacrat de art. 102 din Codul muncii". Textul art. 23 alin. (8) din Constituţie, care instituie prezumţia de nevinovatie, priveşte rãspunderea penalã, diferita de rãspunderea materialã.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Camera Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 trebuie respinsã, întrucît "nu rezulta, în mod expres, prin ce sînt neconstituţionale" dispoziţiile legale menţionate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca nefondata, deoarece "în speta nu se pune problema neconstitutionalitatii <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 , textele neprevazind o prezumţie de vinovãţie, ci numai de aplicare corecta a legii, renuntindu-se la practica anterioarã anului 1989, cînd aceste texte se interpretau izolat de prevederile art. 178 din Codul muncii".
Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

avînd în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, precum şi dispoziţiile <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 , modificatã prin <>Legea nr. 54/1994 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
În sensul <>art. 24 din Legea nr. 22/1969 , "angajaţii rãspund material, potrivit Codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni", în sensul art. 25 din aceeaşi lege, "gestionarul rãspunde integral fata de agentul economic, autoritatea sau instituţia publica pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa".
<>Art. 24 din Legea nr. 22/1969 instituie în sarcina gestionarilor, încadraţi în baza unui contract de munca, o rãspundere materialã pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte care nu constituie infracţiuni. Rãspunderea priveşte daunele directe produse în legatura cu munca lor, în cadrul unitãţii unde lucreazã.
<>Art. 25 alin. 1 din Legea nr. 22/1969 prevede o rãspundere integrala pentru pagubele pe care gestionarul le-a cauzat în gestiunea sa.
Prin coroborarea prevederilor <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 rezulta ca - astfel cum au precizat autorul exceptiei de neconstituţionalitate şi instanta - se pune în discuţie constituţionalitatea instituirii prezumţiei relative de culpa în sarcina gestionarului.
Chiar dacã s-ar admite ca <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 instituie în sarcina gestionarilor, încadraţi în baza unui contract de munca, o prezumţie relativã de culpa pentru daunele directe produse în legatura cu munca lor de gestionare în cadrul unitãţii unde lucreazã, nu s-ar putea spune ca instituirea unei asemenea prezumţii contravine prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituţie. Art. 23 alin. (8) din Constituţie consacra într-adevãr prezumţia de nevinovatie, dar exclusiv pentru ipoteza rãspunderii penale. Aceasta concluzie rezulta nu numai din termenii reglementãrii constituţionale, facindu-se referire explicita la "hotãrîrea judecãtoreascã de condamnare", dar şi din economia reglementãrilor, prevederile art. 23 alin. (8) fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la "libertatea individualã". Asa fiind, prevederile art. 23 alin. (8) din Constituţie nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumţii de vinovãţie în alte ipoteze de rãspundere juridicã decît cea penalã. De altfel, legea civilã instituie prezumţia de culpa în unele situaţii. (De exemplu, în temeiul art. 1.073, art. 1.075, art. 1.082, art. 1.083 din Codul civilã, în cazul obligaţiilor civile de rezultat, cupla debitorului este prezumatã).
Prevederile <>art. 25 din Legea nr. 22/1969 nu vizeazã elementul subiectiv al rãspunderii materiale, ci cuprinderea acestei forme specifice de rãspundere juridicã, integralitatea ei pentru pagubele cauzate în gestiune. Rãmîn asadar în discuţie prevederile <>art. 24 din Legea nr. 22/1969 , modificatã prin <>Legea nr. 54/1994 . Dar nici prevederile <>art. 24 din Legea nr. 22/1969 nu instituie ele însele o prezumţie relativã de culpa în sarcina gestionarului.
Este adevãrat ca, în practica judiciarã, prin interpretarea prevederilor <>art. 24 din Legea nr. 22/1969 , s-a ajuns la concluzia ca, în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, cupla gestionarului se prezuma.
Aceasta practica a fost consacratã prin Decizia de îndrumare nr. 1 din 16 februarie 1976 a Plenului Tribunalului Suprem. Prezumţia relativã de cupla în sarcina gestionarului nu este deci o prezumţie "prevãzutã de lege"; ea este o "prezumţie simpla", creaţie a practicii judiciare, devenind, în procesul aplicãrii normelor avînd ca obiect rãspunderea materialã, o "prezumţie constanta". Prin urmare, nu sintem în prezenta unei excepţii "legale" de la principiul consacrat de art. 178 din Codul muncii, potrivit cãruia în orice litigii de munca dovada temeiniciei şi legalitãţii dispoziţiei sau mãsurii luate de unitate este în sarcina acesteia. Nu sintem în prezenta unei asemenea excepţii, întrucît nu este de conceput în lipsa unui text expres de lege sa se deroge pe cale de interpretare de la dispoziţiile art. 178 din Codul muncii.
Nefiind în prezenta unui text legal prin care sa se fi instituit prezumţia relativã de culpa în sarcina gestionarului, text care sa fie raportat la prevederile constituţionale, Curtea Constituţionalã nu poate sa hotãrascã asupra exceptiei de neconstituţionalitate, aceasta fiind lipsitã de obiect. Dacã şi în ce mãsura instanta investitã cu soluţionarea litigiului de munca va urma sau nu practica de pînã acum cu privire la prezumţia relativã de vinovãţie a gestionarului este o problema ce aparţine în exclusivitate competentei acesteia, nu însã o problema de constitutionalitate.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata, fiind lipsitã de obiect, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 , modificatã prin <>Legea nr. 54/1994 , invocatã de Societatea Comercialã "Rulmenti" - S.A. Birlad în Dosarul nr. 7/1996 al Judecãtoriei Birlad.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 24 aprilie 1996.

PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,
Doina Suliman


----------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016