Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 45 din 23 martie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, 31 si 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 20 mai 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 30 octombrie 1997, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agrofil" - S.A. Filiasi în Dosarul nr. 2.106/C/1998 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, privind pe autoarea exceptiei în contradictoriu cu parata Societatea Comercialã "Comcereal" - S.A. Craiova.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 23 martie 1999, în prezenta reprezentantului Societãţii Comerciale "Comcereal" - S.A. Craiova şi în lipsa celeilalte pãrţi, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei. Se susţine ca prevederile criticate sunt constituţionale, deoarece condiţiile prevãzute la <>art. 24 din Legea nr. 64/1995 se referã numai la creditorii care solicita declanşarea procedurii de reorganizare şi a falimentului. Totodatã aceste dispoziţii se completeazã cu reglementãrile din Codul de procedura civilã, ceea ce permite partii sa beneficieze de cãile legale de atac.
Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Tribunalul Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, prin Încheierea din 8 decembrie 1998 a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agrofil" - S.A. Filiasi într-o cauza civilã având ca obiect soluţionarea acţiunii de pretenţii formulate de autoarea exceptiei impotriva Societãţii Comerciale "Comcereal" - S.A. Craiova.
În motivarea exceptiei se susţine ca <>art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 contravin art. 21, 41 şi 128 din Constituţie, deoarece este îngrãdit accesul liber la justiţie, se incalca protecţia proprietãţii private şi se aduce atingere dreptului de folosire a cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
În acest sens autorul exceptiei arata urmãtoarele:
1. <>Art. 7 din Legea nr. 64/1995 , modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , potrivit cãruia "Hotãrârile tribunalului sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele pot fi atacate cu recurs", nu da posibilitatea creditorului de a beneficia de toate gradele de jurisdicţie, cu consecinta ca nu se înscrie pe lista cuprinzând creditorii.
2. Deoarece <>art. 24 din Legea nr. 64/1995 impune necesitatea existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, prin aplicarea <>art. 31 din Legea nr. 64/1995 creditorul este împiedicat sa prezinte o asemenea creanta.
3. Este neconstitutional şi art. 32 din aceeaşi lege, deoarece, dacã s-ar relua judecarea cauzei, dupã încheierea procedurii falimentului, în aceeaşi situaţie, debitoarea nu ar mai avea active, iar creditoarea nu şi-ar mai putea realiza drepturile.
4. Potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 64/1995 , exista o inegalitate în comparatie cu societãţile bancare care se bucura de un tratament privilegiat, acestea beneficiind de dobânzi actualizate la zi pana în momentul stingerii obligaţiilor debitoarei. Acest fapt însã contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie. O asemenea situaţie preferentiala o are şi statul, ale cãrui creanţe bugetare se realizeazã prin penalizãri sau prin alte mijloace specifice.
5. Dispoziţiile <>art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 sunt neconstituţionale şi pentru ca aceasta nu face trimitere la dispoziţiile dreptului comun, respectiv la Codul de procedura civilã, în vederea aplicãrii acestuia.
6. <>Art. 7 din Legea nr. 64/1995 este neconstitutional, deoarece impotriva hotãrârii de suspendare, reglementatã de art. 31 din lege, nu exista cai de atac, asa cum sunt cele din dreptul comun.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 are un caracter judiciar, astfel încât şi autoarea exceptiei avea posibilitatea sa se supunã acestor prevederi. Se apreciazã ca nu toţi creditorii trebuie sa aibã o creanta certa, lichidã şi exigibilã, ci doar aceia care solicita declanşarea procedurii. Este gresita şi interpretarea în sensul ca, dupã închiderea procedurii prevãzute la <>art. 32 din Legea nr. 64/1995 , debitoarea nu ar mai avea active, deoarece exista posibilitatea recuperãrii creanţelor chiar prin procedura de lichidare. Nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 41 din Constituţie, deoarece orice creditor poate sa îşi garanteze creanta, iar dacã nu a fãcut-o, este culpa lui.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, deoarece hotãrârile date de tribunal în cadrul procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate cu recurs în condiţiile dreptului comun. Autoarea exceptiei afirma ca este obligatã sa aibã o creanta certa, lichidã şi exigibilã, cerinta care trebuie îndeplinitã însã numai de creditorii care solicita declanşarea procedurii de lichidare. Ulterior, ceilalţi creditori pot face o cerere care va cuprinde elementele prevãzute la art. 85 din lege, creanţele lor fiind apoi înregistrate şi înscrise în tabelul de creanţe, chiar dacã nu îndeplinesc aceste condiţii. Prin urmare, aplicarea <>art. 31 din Legea nr. 64/1995 nu incalca nici o prevedere constituţionalã. Dispoziţiile <>art. 32 din Legea nr. 64/1995 se referã la suspendarea termenelor de prescripţie a acţiunilor prevãzute la art. 31 din lege şi nu la reluarea acţiunii dupã termenul de 30 de zile de la închiderea procedurii, astfel cum susţine, eronat, autoarea exceptiei. În aceasta situaţie creditorii au posibilitatea sa îşi recupereze creanţele chiar prin procedura falimentului, fãrã sa se încalce prevederile art. 41 din Constituţie. În legatura cu susţinerea autorului exceptiei ca acelaşi text constituţional este încãlcat, întrucât societãţile bancare cãrora li se acorda dobânzi actualizate sunt privilegiate, Guvernul arata ca, în realitate, toate creanţele garantate sunt onorate cu penalitãţile şi dobânzile la zi, în condiţiile în care fiecare creditor are posibilitatea sa îşi garanteze creanta.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi ale partii prezente la dezbateri, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Din încheierea de sesizare şi din susţinerile autorului exceptiei rezulta ca textele criticate sunt cele ale <>art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , care prevãd:
- Art. 7: "Hotãrârile tribunalului sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele pot fi atacate cu recurs";
- Art. 31: "De la data înregistrãrii cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea de cãtre debitor a cererii creditorilor ori de la data respingerii contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri se suspenda toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive";
- Art. 32: "Înregistrarea cererii debitorului sau expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor ori respingerea contestaţiei debitorului impotriva acestei cereri suspenda orice termene de prescripţie a acţiunilor prevãzute la art. 31. Termenele vor reîncepe sa curgã dupã 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii."
1. Autorul exceptiei considera ca prevederile <>art. 7 din Legea nr. 64/1995 contravin dispoziţiilor art. 21 şi 128 din Constituţie, deoarece este restrâns accesul liber la justiţie. Se apreciazã ca în aceste condiţii nu se poate beneficia de toate gradele de jurisdicţie, fapt care influenţeazã procedura falimentului.
Din examinarea acestor reglementãri Curtea constata ca prevederile criticate sunt constituţionale. Exercitarea accesului liber la justiţie presupune posibilitatea juridicã a persoanei de a avea acces atât la structurile sale, cat şi la mijloacele procedurale de infaptuire a acesteia. Potrivit art. 128 din Constituţie, legiuitorul este acela care stabileşte atât cãile de atac, cat şi modalitatea folosirii acestora. Aceasta înseamnã ca existenta unor proceduri speciale poate determina şi instituirea unor reglementãri corespunzãtoare, care sa atribuie caracter definitiv unor hotãrâri judecãtoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea cãilor de atac.
Jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat constant în acest sens. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum şi prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea Constituţionalã a stabilit ca este de competenta exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti şi modalitatea de exercitare a cãilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita.
În procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului legiuitorul a stabilit ca hotãrârile tribunalului sunt definitive şi executorii, deoarece este o procedura de executare silitã, cu caracter judiciar şi consensual, care justifica o anumitã celeritate. Aceste hotãrâri pot fi atacate cu recurs în condiţiile <>legii. Deoarece Legea nr. 64/1995 nu cuprinde nici o astfel de condiţie, iar art. 127 prevede expres ca dispoziţiile legii se completeazã, în mãsura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civilã, este evident ca în aceasta situaţie se vor aplica dispoziţiile din dreptul comun. Cei care recurg la aceasta cale de atac nu sunt prejudiciati, deoarece art. 304^1 din Codul de procedura civilã, pentru a asigura un control judiciar deplin al hotãrârii atacate, stabileşte ca, în cazurile în care hotãrârea nu poate fi atacatã cu apel, recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevãzute la art. 304 din Codul de procedura civilã, situaţie în care instanta de recurs are posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele.
2. Autorul exceptiei susţine ca, prin aplicarea <>art. 31 din Legea nr. 64/1995 , nu îşi poate exercita dreptul sau de a avea o creanta certa, lichidã şi exigibilã, astfel cum stabileşte art. 24.
Curtea constata însã ca, potrivit <>art. 31 şi 24 din Legea nr. 64/1995 , cererile privind continuarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului se referã numai la acei creditori care, conform art. 87, au creanţe stabilite pe un temei legal. Creditorii care solicita declanşarea acestor proceduri sunt obligaţi sa îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 24, şi anume sa aibã o creanta certa, lichidã şi exigibilã. Ceilalţi creditori care vor sa participe la masa pasiva pot cere şi ei, în condiţiile art. 85 din lege, înregistrarea şi înscrierea creanţelor lor în tabelul de creanţe, chiar dacã acestea nu îndeplinesc cerinţele prevãzute la art. 24 din lege, în sensul ca nu sunt scadente ori sunt fie sub condiţie, fie negarantate sau necalculate în masa monetara.
În legatura cu actele juridice ale debitorului privind activitatea sa comercialã efectuatã anterior datei cererii introductive, Curtea retine ca acestea sunt supuse unui alt regim, cel al creanţelor aflate în curs de executare sau reziliate, prevãzute la art. 46 şi 47 din lege. Creditorul aflat în una dintre aceste situaţii se poate adresa judecãtorului-sindic, iar în cazul respingerii cererii, poate formula contestaţie la tribunal.
În cazurile prevãzute la art. 31 din lege, în care se suspenda acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra bunurilor debitorului, anterior cererii introductive, suspendarea nu afecteazã drepturile celui care a formulat o asemenea acţiune, întrucât, potrivit art. 32 din lege, se suspenda orice termen de prescripţie a acţiunilor prevãzute la art. 31 din lege.
Critica formulatã de autoarea exceptiei cu referire la inexistenta cãilor de atac în cazul prevãzut la art. 31 din lege este, de asemenea, neîntemeiatã, deoarece încheierile prin care s-a suspendat ori s-a întrerupt cursul judecaţii pot sa fie atacate cu apel sau recurs, potrivit dreptului comun, dupã cum şi hotãrârea ce urmeazã a se pronunţa poate fi atacatã cu apel, altfel existând calea de atac a recursului prevãzutã la art. 299 din Codul de procedura civilã.
Potrivit <>art. 32 din Legea nr. 64/1995 , termenele de prescripţie a acţiunilor prevãzute la art. 31 vor reîncepe sa curgã dupã 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii. În aceste situaţii însã creditorii care au manifestat diligenta au posibilitatea recuperãrii creanţelor chiar în cadrul procedurii falimentului.
Aceste sustineri formulate de autoarea exceptiei privind reglementãrile <>art. 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 nu constituie însã o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, fiind de competenta instanţelor judecãtoreşti.
3. O alta critica susţinutã de autoarea exceptiei se referã la inegalitatea de tratament dintre creditorii participanţi la procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, în raport cu societãţile bancare şi creanţele bugetare, acestea din urma beneficiind de un regim privilegiat, ca urmare a perceperii de dobânzi actualizate pana în momentul stingerii obligaţiilor debitorului. În felul acesta se considera ca sunt incalcate dispoziţiile art. 41 din Constituţie, care instituie principiul ocrotirii egale a proprietãţii private.
Din examinarea prevederilor <>art. 87 şi 104 din Legea nr. 64/1995 rezulta ca toate creanţele garantate beneficiazã, în egala mãsura, de dobânzi actualizate la zi şi de penalitãţi, fiecare creditor având posibilitatea sa şi le garanteze în condiţiile legii.
În consecinta, între cele doua categorii de creanţe - creanţele bancare şi cele bugetare, constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume care reprezintã venituri publice şi, respectiv, creanţele garantate prin ipoteci sau prin alte garanţii reale asupra bunurilor debitorului - existente în cadrul raporturilor juridice de participare la procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului nu exista nici o discriminare care sa contravina dispoziţiilor art. 16 şi 41 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agrofil" - S.A. Filiasi în Dosarul nr. 2.106/C/1998 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 martie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
