Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 448 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 43 din Legea contabilitatii nr. 82/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 376 din 16 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale <>art. 43 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , excepţie ridicatã de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecãtoriei Piatra-Neamţ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.255/279/2006, Judecãtoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale <>art. 43 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ilie Filip în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 290, 291 şi 292 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie o discriminare între învinuiţii care recunosc faptele ce li se imputã şi cei care nu le recunosc, iar, pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 43 din Legea nr. 82/1991 nu evidenţiazã în mod concret acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii, încãlcându-se prin aceasta principiul legalitãţii.
Judecãtoria Piatra-Neamţ şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, considerând cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituţionale, întrucât creeazã premisele unei discriminãri între infractorii care au sãvârşit infracţiuni de evaziune fiscalã sub imperiul vechii legi, anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 , şi au avut un termen de înfãţişare şi cei care au fost trimişi în judecatã dupã intrarea în vigoare a legii noi, deşi au sãvârşit infracţiunea de evaziune fiscalã în temeiul legii vechi. De asemenea, aceste dispoziţii instituie o discriminare între persoanele prevãzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabilã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 43 din Legea nr. 82/1991 , apreciazã cã acestea sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, şi ale <>art. 43 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 : " În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar.";
- <>Art. 43 din Legea nr. 82/1991 : "Efectuarea cu ştiinţã de înregistrãri inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţã a înregistrãrilor în contabilitate, având drept consecinţã denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectã în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalitãţii pedepsei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului executãrii acestora prin lege organicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , acestea fiind raportate la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi cele invocate în cauza de faţã. De exemplu, prin <>Decizia nr. 932/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã.
Principiul egalitãţii în drepturi nu implicã tratarea juridicã uniformã a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea sãvârşitã este expresia fireascã a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice sã se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic sã fie diferenţiat.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 43 din Legea nr. 82/1991 , Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 279/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, statuând cã organizarea activitãţii de contabilitate nu este prevãzutã de art. 73 alin. (3) lit. h) şi nici de vreun alt text al Constituţiei ca fiind reglementatã prin lege organicã. De altfel, în cuprinsul legii nu se regãsesc dispoziţii aparţinând domeniului de reglementare prin lege organicã şi nici textul legal criticat nu reglementeazã o infracţiune distinctã, alta decât cea prevãzutã de Codul penal. Astfel, dispoziţiile <>art. 43 din Legea nr. 82/1991 stabilesc cã anumite încãlcãri ale legii, pe care le menţioneazã, "constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii", adicã potrivit art. 289 din Codul penal, la care se face trimitere şi care reglementeazã infracţiunea de fals intelectual. Aceastã infracţiune era şi este, deci, reglementatã, într-o formulare cu conţinut general, în Codul penal, care include şi elementele cu caracter tehnic, specific, conţinute în textul art. 43 al Legii contabilitãţii. Dispoziţiile criticate nu cuprind norme noi, derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specificã de conducere a contabilitãţii agenţilor economici, elementul material al infracţiunii de fals intelectual.
Curtea a mai reţinut cã textul legal criticat nu conţine norme de procedurã penalã, ci o normã de drept substanţial, iar aplicarea acesteia nu poate duce la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) sau ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, nu existã incompatibilitate între textul de lege criticat şi dispoziţiile pertinente din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi, în consecinţã, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, Curtea a constatat cã nici prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie nu sunt încãlcate, pedeapsa fiind stabilitã şi aplicatã în temeiul dispoziţiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat. Totodatã, Curtea, având în vedere conţinutul dispoziţiilor <>art. 43 din Legea nr. 82/1991 , a reţinut cã prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, întrucât nicio dispoziţie a textului respectiv nu are legãturã cu dreptul la apãrare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale <>art. 43 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , excepţie ridicatã de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecãtoriei Piatra-Neamţ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
