Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 447 din 3 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 12 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Cristina Toma - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în Dosarul nr. 1.726/83/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilã şi care constituie obiectul Dosarului nr. 567D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 568D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 2.147/83/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 568D/2012 la Dosarul nr. 567D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin deciziile civile nr. 595/2012 - R şi nr. 597/2012 - R din 16 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 1.726/83/2011 şi nr. 2.147/83/2011, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, excepţie ridicatã de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în cauze având ca obiect litigii de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã Guvernul nu a avut un temei legal pentru restrângerea libertãţii la muncã a membrilor sindicatului, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre aceşti membri nu şi-a exprimat acordul de a munci în continuare, ulterior reducerii cu 25% a salariilor. Aratã cã, întrucât nu ne aflãm în niciuna dintre situaţiile prevãzute în cuprinsul art. 42 din Constituţie, scãderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncã forţatã. Autorul nu considerã cã i s-a încãlcat dreptul la negociere, ci dreptul de a-şi exprima liber acordul asupra continuãrii muncii în noile condiţii impuse de Guvern. În continuare, aratã cã, prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, salariaţii din sectorul bugetar au fost discriminaţi faţã de salariaţii din celelalte sectoare de activitate şi faţã de toate celelalte categorii de cetãţeni, întrucât mãsura reducerii salariilor bugetarilor cu 25% echivaleazã ca efecte cu o creştere a impozitului pe venit, stabilitã numai pentru o parte a populaţiei. Considerã cã sarcina stopãrii crizei economice, reprezentând un fenomen social global, şi a preîntâmpinãrii dezvoltãrii unor consecinţe grave trebuia sã intre în responsabilitatea tuturor cetãţenilor ţãrii, iar nu numai în cea a lucrãtorilor din sectorul bugetar.
Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât adoptarea mãsurilor prevãzute în cuprinsul Legii nr. 118/2010 a fost determinatã de necesitatea stabilitãţii economice a ţãrii, în contextul crizei economice mondiale, având, de altfel, un caracter temporar, şi nu încalcã prevederile constituţionale privind nediscriminarea, atât timp cât s-a aplicat tuturor categoriilor de bugetari.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi aratã cã Guvernul poate recurge la angajarea rãspunderii sale, indiferent de faza în care se aflã procedura legislativã, ca la o procedurã in extremis.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 referitor la muncã şi protecţia socialã a muncii, precum şi a prevederilor art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la muncã şi celor ale art. 23 alin. (1) din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitor la dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã modul de salarizare a personalului bugetar este stabilit prin lege, reflectând posibilitãţile financiare ale statului de a susţine plata salariilor, fapt ce conduce la concluzia cã la încheierea contractelor individuale de muncã nu a avut loc o negociere veritabilã a salariului, întrucât angajatul aderã la un contract de muncã în care salariul, ca element component al contractului, este predeterminat. Membrii de sindicat, reclamanţi în cauza dedusã judecãţii, au calitatea de salariaţi în cadrul unitãţilor intimate, fãcând parte din categoria de personal bugetar ce are drepturile salariale stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, astfel încât, la încheierea contractului de muncã, nu a avut loc o negociere a cuantumului salariului şi nu se poate susţine faptul cã prin adoptarea Legii nr. 118/2010 s-au încãlcat dispoziţiile din contractele de muncã ale salariaţilor din sectorul bugetar. Critica autorului potrivit cãreia scãderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncã forţatã, membrilor sindicatului fiindu-le încãlcat dreptul de a-şi exprima liber acordul asupra continuãrii muncii în noile condiţii impuse de Guvern, nu poate fi reţinutã. Nicio prevedere din legislaţia româneascã nu obligã salariaţii din sectorul bugetar a-şi continua activitatea în cadrul aceleiaşi instituţii în care şi-au desfãşurat-o anterior diminuãrii cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei. Dimpotrivã, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã, astfel încât salariatul, în orice moment doreşte, poate solicita desfacerea contractului de muncã în cazul în care nu mai este mulţumit de condiţiile de muncã sau de cuantumul salariului ori din alte motive, fie ele imputabile angajatorului. Pentru toate aceste motive, nu se poate reţine încãlcarea prevederilor referitoare la protecţia dreptului la muncã invocate de autorul excepţiei.
Prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie.
Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, pentru întregul personal bugetar, cuantumul brut al salariului, soldelor şi indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv al sporurilor, indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, stabilite conform Legii-cadru nr. 330/2009, a fost afectat de o reducere de 25%, astfel încât nu se poate vorbi despre o discriminare a reclamanţilor în raport cu alte categorii de personal bugetar, întrucât reducerea se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi mod şi în aceeaşi proporţie. Principiul egalitãţii în drepturi nu implicã tratarea juridicã uniformã a tuturor angajaţilor, ci impune ca la aceleaşi situaţii juridice sã se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic sã fie diferenţiat. Or, în cazul de faţã, nu ne aflãm în prezenţa unei discriminãri în cadrul aceleiaşi categorii de salariaţi ce beneficiazã de drepturile salariale stabilite conform Legii-cadru nr. 330/2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul "Proautonomia" din Satu Mare în dosarele nr. 1.726/83/2011 şi nr. 2.147/83/2011 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
