Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 446 din 7 aprilie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (3), art. 14, art. 23 si art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 446 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (3), art. 14, art. 23 si art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 16 mai 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (3), art. 14, art. 23 şi art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor, excepţie ridicatã de Ramsai Herol Raşid în Dosarul nr. 13.462/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
    Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 24 martie 2011 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 7 aprilie 2011.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 26 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.462/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (3), art. 14, art. 23 şi art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor.
    Excepţia a fost ridicatã de Ramsai Herol Raşid într-o cauzã civilã având ca obiect o contestaţie împotriva unei decizii de concediere, în contradictoriu cu Muftiatul Cultului Musulman.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 41, 52, 53 şi 126, deoarece reglementeazã "o jurisdicţie specialã exclusivã, ale cãrei acte nu pot fi supuse controlului judiciar", creând posibilitatea cultelor de a avea organe proprii de judecatã pentru probleme de disciplinã internã, cãrora le sunt aplicabile doar prevederile statutare şi canonice.
    Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (3), art. 14, art. 23 şi art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
    - Art. 8 alin. (1) şi (3): "(1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publicã. Ele se organizeazã şi funcţioneazã în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. [...]
    (3) Cultele funcţioneazã cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale cãror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.";
    - Art. 14: "(1) Fiecare cult trebuie sã aibã un organism naţional de conducere sau de reprezentare.
    (2) Unitãţile de cult, inclusiv filialele lor fãrã personalitate juridicã, se înfiinţeazã şi se organizeazã de cãtre culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
    (3) Înfiinţarea unitãţii de cult trebuie sã fie comunicatã, spre evidenţã, Ministerului Culturii şi Cultelor.
    (4) Unitãţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.";
    - Art. 23: "(1) Cultele îşi aleg, numesc, angajeazã sau revocã personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementãri.
    (2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încãlcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementãri.
    (3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat sã dezvãluie faptele încredinţate sau de care a luat cunoştinţã în considerarea statutului lor.
    (4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altã funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot fãrã autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu sau fãrã personalitate juridicã, se sancţioneazã potrivit legii penale.";
    - Art. 26: "(1) Cultele pot avea organe proprii de judecatã religioasã pentru problemele de disciplinã internã, conform statutelor şi reglementãrilor proprii.
    (2) Pentru problemele de disciplinã internã sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.
    (3) Existenţa organelor proprii de judecatã nu înlãturã aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 640 din 10 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 4 iulie 2008, a statuat ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 489/2006, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţã.
    Cu acel prilej Curtea a reţinut cã în alcãtuirea cultelor religioase intrã totalitatea credincioşilor de o anumitã religie, cã ele sunt autonome faţã de stat şi se organizeazã potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. Aşadar, cultele au un rol spiritual în societatea româneascã, fiind evident cã natura lor juridicã nu este cea a unor entitãţi statale, deoarece ele sunt autonome faţã de stat. Disciplina internã a unui cult este reglementatã prin acte juridice specifice, adecvate desãvârşirii rolului spiritual, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
    Cât priveşte statul, acesta este o organizaţie politicã care îşi realizeazã atribuţiile prin exercitarea funcţiilor publice. Or, statul nu exercitã funcţii publice şi în domeniul activitãţii interne a cultelor religioase. De aceea, normele juridice emise de stat cu privire la disciplina muncii nu sunt aplicabile şi personalului cultelor religioase.
    Faţã de acestea, Curtea a constatat cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 21 din Constituţie privind accesul la justiţie. Astfel, instanţele de judecatã nu sunt competente sã exercite funcţia de înfãptuire a justiţiei în cadrul cultelor religioase pentru acte de încãlcare a disciplinei interne, deoarece rãspunderea juridicã în materie nu este reglementatã prin norme juridice de drept comun, ci prin materie, nu este reglementatã prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii acelor culte. De altfel, este echitabil sã se stabileascã rãspunderea disciplinarã a personalului clerical de cãtre organe de judecatã ale cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacã actele de indisciplinã sãvârşite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului.
    Deosebit de aceasta, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 26 alin. (3) din lege instituie garanţia liberului acces la justiţie pentru membrii clerului în cazul contravenţiilor şi infracţiunilor, adicã în cazul sãvârşirii unor acte antisociale, stabilite prin norme generale.
    De asemenea, Curtea a statuat cã este neîntemeiatã şi critica privind încãlcarea art. 21 alin. (4) din Constituţie potrivit cãruia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative [...]", întrucât astfel de organe de jurisdicţie sunt proprii organelor administrative, însã în cazul supus examinãrii nu este vorba despre un organ administrativ, ci despre un cult religios, autonom faţã de stat, cu rol spiritual în societate. Or, legiuitorul la alin. (1) al art. 26 din lege a utilizat noţiunea de "organe proprii de judecatã religioasã" tocmai pentru a stabili natura lor juridicã de organe de jurisdicţie religioasã, care au ca scop doar restabilirea disciplinei interne a cultului, iar nu restabilirea ordinii juridice stabilite prin norme de reglementare generalã.
    În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece, în materia rãspunderii pentru încãlcarea disciplinei interne, personalul clerical din cadrul unor culte se aflã în situaţii diferite faţã de cetãţenii laici, în sensul cã primii se supun normelor juridice şi canonice speciale, iar ceilalţi cetãţeni se supun normelor juridice cu caracter general de aplicabilitate. În legãturã cu principiul egalitãţii, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat, în mod constant, cã pot fi instituite prin lege tratamente juridice diferite, justificate obiectiv şi raţional, pentru situaţii diferite. Tratamentul diferit se justificã prin statutul juridic diferit al membrilor clerului.
    Curtea a respins şi critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece instanţele de judecatã nu sunt competente sã judece abaterile disciplinare de la disciplina internã a cultelor religioase şi, în consecinţã, personalul religios nu are dreptul de acces la justiţie în materie disciplinarã.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã ducã la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    De asemenea, pentru aceleaşi argumente, Curtea constatã cã sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (3), art. 14 şi art. 23 din Legea nr. 489/2006.
    În fine, cât priveşte înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 41, 52 şi 126, Curtea observã cã acestea nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

    Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (3), art. 14, art. 23 şi art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor, excepţie ridicatã de Ramsai Herol Raşid în Dosarul nr. 13.462/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Magistrat-asistent-şef,
                                 Doina Suliman

                                    --------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016