Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 446 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 15 din 5 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autoritãţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicatã de Silvia Dumitru în Dosarul nr. 2.280/2003 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezentã partea Societatea Comercialã "Tomis" - S.A. din Constanţa, prin avocat Daniel Ştefãnicã, lipsind autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul Societãţii Comerciale "Tomis" - S.A. solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, prin <>Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, Curtea Constituţionalã a statuat cã, chiar dacã s-ar admite cã <>Legea nr. 22/1969 instituie în sarcina gestionarilor, încadraţi în baza unui contract de muncã, o prezumţie relativã de culpã pentru daunele directe produse în legãturã cu munca lor de gestionare în cadrul unitãţii unde lucreazã, nu s-ar putea spune cã instituirea unei asemenea prezumţii contravine prevederilor constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie. De asemenea, aratã cã, prin <>Decizia nr. 39 din 5 aprilie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 17 iulie 1995, Curtea Constituţionalã a statuat cã scopul legii, în forma rezultatã dupã modificarea ei, este de a proteja în egalã mãsurã ambele forme de proprietate împotriva unor acte prejudiciabile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie nu au relevanţã în cauza dedusã controlului. De asemenea, aratã cã, potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.280/2003, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autoritãţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicatã de Silvia Dumitru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, prin aceea cã se instituie în sarcina gestionarilor, încadraţi în baza unui contract de muncã, o prezumţie relativã de culpã pentru daunele din gestiune, chiar dacã gestionarul nu şi-a îndeplinit personal atribuţiile, ci şi-a delegat atribuţiile unui terţ.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile criticate trebuie privite în contextul noilor reglementãri, şi anume Codul muncii, care a înlocuit rãspunderea materialã cu o rãspundere patrimonialã bazatã pe principiile rãspunderii civile contractuale, dispoziţiile referitoare la decizia de imputare şi angajamentul de platã nemaifiind preluate. Angajarea rãspunderii patrimoniale poate fi cenzuratã pe cale judecãtoreascã, orice aspect privitor la vinovãţie putând fi analizat de organele competente. De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996 , cã prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie nu pot fi privite ca un obstacol pentru instituirea unei prezumţii de culpã în alte ipoteze de rãspundere juridicã decât cea penalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã <>art. 24 din Legea nr. 22/1969 dispune cã angajaţii rãspund material, potrivit Codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni. Întrucât prin noul Cod al muncii s-au abrogat reglementãrile privind rãspunderea materialã a salariaţilor din vechiul Cod al muncii, rezultã cã, în situaţia prevãzutã de dispoziţiile de lege criticate, gestionarul are o rãspundere integralã patrimonialã, potrivit art. 270 şi urmãtorul din noul Cod al muncii, întemeiatã pe normele şi principiile rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legãturã cu munca sa, rãspundere care se stabileşte numai prin hotãrâre judecãtoreascã, pronunţatã de cãtre instanţa competentã, în cadrul soluţionãrii cererii de chemare în judecatã formulate de angajatorul pãgubit. De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996 , cã prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie nu pot fi privite ca un obstacol pentru instituirea unei prezumţii de culpã în alte ipoteze de rãspundere juridicã decât cea penalã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 23 alin. (11) din Constituţie consacrã prezumţia de nevinovãţie exclusiv pentru ipoteza rãspunderii penale, aceastã concluzie rezultând nu numai din reglementarea constituţionalã care face referire explicitã la "hotãrârea judecãtoreascã de condamnare", dar şi din economia reglementãrilor, prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor ce se referã la libertatea individualã. Aşa fiind, instituirea prin dispoziţiile de lege criticate a rãspunderii integrale a gestionarului pentru pagubele cauzate în gestiune şi în cazul în care atribuţiile sale sunt exercitate de un delegat sau de o comisie nu contravine prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autoritãţilor sau instituţiilor publice, publicatã în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 18 noiembrie 1969, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 54 din 8 iulie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 26: "Gestionarul rãspunde integral şi în cazul în care atribuţiile sale fiind exercitate, potrivit dispoziţiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constatã o pagubã fãrã a se putea stabili cã aceasta s-a produs în absenţa gestionarului."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (11), ce au urmãtorul conţinut:
- Art. 23 alin. (11): "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 24 din Legea nr. 22/1969 , "angajaţii rãspund material, potrivit codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiunii". Iar, potrivit art. 270 alin. (1) din Codul muncii, "salariaţii rãspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legãturã cu munca lor".
Drepturile şi îndatoririle, ca şi sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariaţi, inclusiv pentru gestionari, în contractele individuale de muncã. În cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul dacã acestea s-au produs în legãturã cu munca anumitor salariaţi şi din vina acestora se examineazã în raport cu sarcinile concrete, prevãzute în contractul individual de muncã, şi cu modul de îndeplinire a acestora.
Aşa fiind, Curtea reţine cã, în situaţia reglementatã de dispoziţiile criticate, gestionarul rãspunde patrimonial pentru o pagubã cauzatã în gestiune prin fapte ce nu constituie infracţiune, nefiind vorba, în acest caz, despre o rãspundere penalã, ci despre o rãspundere patrimonialã.
În ceea ce priveşte invocarea, de cãtre autorul excepţiei, a principiului referitor la prezumţia de nevinovãţie, Curtea constatã cã acesta nu poate fi desprins din contextul sãu constituţional. Prezumţia de nevinovãţie este reglementatã în legãturã cu libertatea individualã a persoanei, privind reţinerea, arestarea şi soluţionarea procesului penal, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, Curtea Constituţionalã, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 22/1969 , a statuat cã art. 23 alin. (11) din Constituţie consacrã prezumţia de nevinovãţie, dar exclusiv pentru ipoteza rãspunderii penale. Aceastã concluzie rezultã nu numai din termenii reglementãrii constituţionale, fãcându-se referire explicitã la "hotãrârea judecãtoreascã de condamnare", dar şi din economia reglementãrilor, prevederile art. 23 alin. (11) fiind înscrise în cuprinsul dispoziţiilor cu privire la "libertatea individualã". Aşa fiind, prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumţii de vinovãţie în alte ipoteze de rãspundere juridicã decât cea penalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autoritãţilor sau instituţiilor publice, excepţie ridicatã de Silvia Dumitru în Dosarul nr. 2.280/2003 al Tribunalului Constanţa - Secţia Civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
