Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 444 din 20 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agecom" - S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.044/2003 al Judecãtoriei Baia Mare. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în aceastã materie, şi anume deciziile nr. 202/2002, nr. 326/2002 şi nr. 255/2003.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 3.044/2003, Judecãtoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agecom" - S.A în Dosarul nr. 3.044/2003 al Judecãtoriei Baia Mare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor Constituţiei, deoarece instituie o procedurã execuţionalã specialã care favorizeazã instituţiile bugetare şi înlãturã dreptul creditorilor de a urmãri silit sumele disponibile din conturile instituţiilor publice debitoare. Astfel se creeazã o discriminare între instituţiile debitoare şi creditori, încãlcându-se principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã şi dreptul la un proces echitabil, întrucât "hotãrârea judecãtoreascã nu poate fi executatã datoritã protecţiei legale de care se bucurã creditorul", iar "lãsarea la discreţia ordonatorilor principali de credite a asigurãrii sumelor destinate îndeplinirii obligaţiilor stabilite prin titluri executorii împiedicã accesul creditorilor la justiţie". De asemenea, autoarea excepţiei susţine cã este încãlcat şi dreptul de proprietate al creditorilor, înfrângându-se astfel art. 41 din Legea fundamentalã. Judecãtoria Baia Mare opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este admisibilã, iar dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului cu privire la termenul rezonabil de soluţionare a unui proces, prin posibilitatea statului de a amâna aprobarea sumelor din bugetele instituţiilor publice, necesare executãrii obligaţiilor de platã faţã de creditori, şi, de asemenea, prin neprevederea unui termen în interiorul cãruia ordonatorii de credite sã fie obligaţi sã dispunã mãsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind cã, "în acord cu dispoziţiile <>art. 51 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 s-au stabilit modalitãţile de platã a unor sume datorate de instituţiile publice în baza unor titluri executorii". De asemenea, invocã jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în aceastã materie, şi anume deciziile nr. 202/2002, nr. 161/2003, nr. 244/2003, nr. 255/2003. În ceea ce priveşte raportarea la prevederile art. 41 din Constituţie, Guvernul apreciazã cã atât creditele bugetare, cât şi capitolele de cheltuieli sunt prevãzute cu destinaţie precisã în legea anualã a bugetului de stat, care este lege organicã, iar instituirea unei discipline financiare nu poate fi socotitã o încãlcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului sunt garantate. Totodatã, potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ceea ce s-a realizat prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobatã cu completãri prin <>Legea nr. 288 din 15 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002. Ca urmare a acestor completãri, dispoziţiile criticate de autor ca fiind neconstituţionale au urmãtorul conţinut: "Art. 1. - Executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizeazã din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de platã respectivã. Art. 2. - Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia sã dispunã toate mãsurile ce se impun, inclusiv virãri de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii. Art. 3. - În procesul executãrii silite a sumelor datorate de cãtre instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plãţi dispuse de cãtre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii. Art. 4. - Persoanele care efectueazã operaţiuni de plãţi prin trezoreria statului, cu încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe, sunt pedepsite potrivit legii." În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 41 alin. (1) şi art. 49 din Constituţia României, care, în urma republicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 44 alin. (1) şi art. 53 şi au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei lor într-un termen rezonabil."; - Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii." Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţia României, formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege. În concordanţã cu aceastã normã constituţionalã, prin <>Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice s-au stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de cãtre instituţiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcţionarea acestora, cum ar fi: art. 14 alin. (1): "Cheltuielile bugetare au destinaţie precisã şi limitatã şi sunt determinate de autorizãrile conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale."; art. 22 alin. (1): "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale."; art. 47 alin. (4): "Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate şi utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol."; art. 4 alin. (2), (3) şi (4): "(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevãzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cãrora se angajeazã, se ordonanţeazã şi se efectueazã plãţi, reprezintã limite maxime care nu pot fi depãşite. (3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. (4) Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag rãspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii." Curtea reţine cã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 s-au reglementat condiţiile în care se realizeazã executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevãzute în Constituţie şi în <>Legea nr. 500/2002 , evocate mai sus. Ordonanţa nu împiedicã executarea silitã a obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, cum fãrã temei se susţine în motivarea excepţiei, ci, dimpotrivã, face posibilã aceastã executare, prin obligarea ordonatorilor de credite de a lua "toate mãsurile ce se impun, inclusiv virãri de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii." (art. 2 din ordonanţã). Indiscutabil, ordonanţa instituie anumite limite ale executãrii, în sensul cã aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse bãneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Aceastã limitare nu este însã contrarã Legii fundamentale, ci, aşa cum s-a arãtat, este în concordanţã cu principiile consacrate de aceasta şi nu înfrânge regula accesului liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil. Interzicerea executãrii silite asupra altor fonduri bãneşti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci o normã de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executãrii silite a unui titlu executoriu sã se ajungã la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Asemenea mãsurã de protecţie a debitorului nu este singularã în legislaţia execuţionalã, fiind de amintit în acest sens prevederile <>art. 71 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, precum şi cele ale art. 406 din Codul de procedurã civilã, prin care se prevede exceptarea de la urmãrirea silitã a unor bunuri ale debitorului şi ale familiei sale. Curtea s-a mai pronunţat în numeroase cazuri cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, statuând, prin <>Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002 şi <>Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 sunt în concordanţã cu prevederile şi principiile constituţionale. Întrucât în speţã nu au fost aduse elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia cuprinse în aceste decizii rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 , aprobatã cu completãri prin <>Legea nr. 288/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agecom" - S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 3.044/2003 al Judecãtoriei Baia Mare. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
