Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 443 din 10 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) si art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Marinela Mincã - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) şi <>art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr. 3.245/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori. La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Apãrãtorul ales al autorului excepţiei solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea pregãtirii apãrãrii. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate. Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, dispune respingerea acesteia. Cauza se aflã în stare de judecatã. Apãrãtorul autorului excepţiei pune concluzii de admitere, invocând argumente similare cu cele din notele scrise, cu menţiunea cã susţine doar neconstituţionalitatea <>art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 , aşa cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 . În final solicitã amânarea pronunţãrii, cu scopul de a depune concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate. Curtea, deliberând asupra acestei noi cereri, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, dispune respingerea ei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Decizia nr. 232 din 2 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.245/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori a admis recursul declarat împotriva Încheierii din 30 martie 2007, pronunţatã de Secţia penalã a aceleiaşi instanţe în Dosarul nr. 1.937/2/2007 prin care s-a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate invocatã, şi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) şi ale <>art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 , excepţie ridicatã de Andrei Sever Mureşan în dosarul de mai sus. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 13 referitoare la limba oficialã, ale art. 23 referitoare la libertatea individualã, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecãtorului, ale art. 128 referitoare la folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, <>art. 89 din Legea nr. 302/2004 încalcã prevederile constituţionale referitoare la libertatea individualã şi la egalitatea în drepturi, deoarece se creeazã douã categorii de persoane arestate dupã douã proceduri, una potrivit dreptului intern şi alta potrivit Deciziei-cadru a Consiliului Europei. De asemenea, este afectatã şi independenţa judecãtorului român, întrucât acesta hotãrãşte asupra arestãrii, în mod mecanic, fãrã sã cenzureze fondul. Articolul 88 alin. (2) lit. a) din lege încalcã art. 124 alin. (3) şi art. 16 din Constituţie, sens în care sunt valabile aceleaşi raţiuni invocate pentru susţinerea neconstituţionalitãţii art. 89 din lege. Articolul 88^1 alin. (1) referitor la repartizarea cauzei este, potrivit criticilor formulate, neconstituţional, deoarece exclude repartizarea aleatorie, dând în competenţa exclusivã a preşedintelui de secţie aceastã posibilitate. Aşa fiind, sunt ignorate dispoziţiile Regulamentului din 12 mai 2004 privind repartizarea aleatorie a dosarelor în cadrul judecãtoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel şi, prin urmare, sunt afectate prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Cât priveşte <>art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 , autorul excepţiei a susţinut oral cã limba oficialã este limba românã şi o prezentare a mandatului în limba francezã fãrã a fi tradus aduce atingere art. 24, 13, 128, 16 şi 21 din Constituţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece niciunul din textele de lege enunţate nu afecteazã în vreun fel accesul liber la justiţie, dreptul la libertate, principiul egalitãţii în drepturi ori al independenţei justiţiei, avându-se în vedere cã se asigurã verificarea condiţiilor concretizate în legea specialã pe calea controlului judecãtoresc exercitat de instanţele de judecatã române sub aspectul respectãrii drepturilor şi garanţiilor procesuale ale persoanei solicitate. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 79 alin. (4), ale art. 88 alin. (2) lit. a), ale art. 88^1 alin. (1) şi ale <>art. 89 din Legea nr. 302/2004 sunt constituţionale, deoarece nu poate fi invocatã încãlcarea art. 16 din Constituţie, prevederile legale criticate aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, regula art. 21 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãreia nicio lege nu poate îngrãdi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul cã legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Avocatul Poporului mai aratã cã nici celelalte texte constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu sunt încãlcate de prevederile legale criticate de autor. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (4) cu titlul Conţinutul mandatului european de arestare, ale art. 88 alin. (2) lit. a) cu titlul Motive de refuz al executãrii, ale art. 88^1 alin. (1) cu titlul Proceduri prealabile şi ale <>art. 89 cu titlul Arestarea persoanei solicitate, toate din Legea nr. 302/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 224/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au urmãtorul conţinut: - Art. 79 alin. (4): "Mandatul european de arestare transmis spre executare autoritãţilor române trebuie tradus în limba românã sau în una din limbile englezã şi francezã."; - Art. 88 alin. (2) lit. a): "(2) Autoritatea judiciarã românã de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în urmãtoarele cazuri: a) în situaţia prevãzutã la art. 85 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamã şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzatã pentru motivul cã legislaţia românã nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite sau nu conţine acelaşi tip de reglementãri în materie de taxe şi impozite, de vamã şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;"; - Art. 88^1 alin. (1): "De îndatã ce curtea de apel primeşte un mandat european de arestare sau o semnalare în Sistemul Informatic Schengen, preşedintele secţiei penale repartizeazã cauza, în condiţiile prevãzute de lege, unui complet format din doi judecãtori." - Art. 89: "(1) În termen de cel mult 24 de ore de la reţinere, persoana solicitatã este prezentatã instanţei competente. (2) Instanţa informeazã persoana solicitatã asupra existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilitãţii de a consimţi la predarea cãtre statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale. (3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivatã. (4) Persoana arestatã este depusã în arest. (5) Instanţa comunicã autoritãţii judiciare emitente arestarea persoanei solicitate." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 89 au mai fost examinate sub aspectul compatibilitãţii lor cu aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã o excepţie similarã invocatã de acelaşi autor. Deoarece dispoziţiile art. 88 alin. (2) lit. a) sunt criticate dintr-o perspectivã identicã, Curtea constatã cã şi pentru acest articol considerentele <>Deciziei nr. 400/2007 îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. În ce priveşte <>art. 88^1 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 , Curtea constatã cã prevederea nu conţine niciun fel de reglementare care sã anihileze modalitatea de repartizare aleatorie a cauzelor şi, ca o consecinţã directã, sã afecteze dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, în acord cu art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul din 12 mai 2004 invocat de autor, preşedintele de secţie repartizeazã cauza "în condiţiile prevãzute de lege". Aşa fiind, de vreme ce premisa de la care a pornit autorul excepţiei în formularea criticii este eronatã, nici concluzia nu mai poate fi validã. Referitor la critica ce vizeazã <>art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 , potrivit cãruia mandatul european de arestare transmis spre executare autoritãţilor române trebuie tradus în limba românã sau în una din limbile englezã sau francezã, Curtea constatã cã, potrivit art. 8 pct. 2 din Decizia-cadru a Consiliului Europei din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, "Mandatul de arestare european trebuie tradus în limba oficialã sau în una din limbile oficiale ale Statului Membru executor". De asemenea, potrivit <>art. 189 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , dispoziţiile referitoare la mandatul european de arestare sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007. Or, <>art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 vizeazã nu procedura propriu-zisã de soluţionare a cauzei ce priveşte punerea în executare a mandatului, ci o etapã preliminarã referitoare la corespondenţa între state, în concret modalitatea de transmitere cãtre autoritatea românã a mandatului european. De asemenea, aceastã cerere se aduce la îndeplinire, potrivit <>art. 7 din Legea nr. 302/2004 , în acord cu dispoziţiile din Codul de procedurã penalã, care, în art. 128 alin. 2, instituie obligativitatea instanţei de a folosi interpret atunci când sunt prezentate înscrisuri redactate într-o altã limbã. Aşa fiind, dispoziţiile constituţionale ale art. 13 şi 128 nu sunt afectate de prevederile legale criticate şi, de asemenea, modalitatea de reglementare nu ştirbeşte preeminenţa dreptului internaţional, recunoscut în materie chiar de Constituţia României în art. 148 alin. (2).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 88^1 alin. (1) şi ale <>art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã de Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr. 3.245/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
