Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 442 din 30 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 145^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 20 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Marinela Minca - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145^1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ion Panaitescu, Manole Teodoridis, Mircea Marian şi Vlaicu Leontin Constantin în Dosarul nr. 5.884/2005 al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal sunt prezenţi autorii exceptiei Ion Panaitescu şi Manole Teodoridis, personal şi asistaţi de avocat Costel Toroiman, lipsind ceilalţi autori ai exceptiei, precum şi celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, apãrãtorul autorilor exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia asa cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.884/2005, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145^1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ion Panaitescu, Manole Teodoridis, Mircea Marian şi Vlaicu Leontin Constantin în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile art. 145^1 din Codul de procedura penalã incalca prevederile art. 23 din Constituţie privind libertatea individualã, în mãsura în care sunt interpretate în sensul ca obligaţia de a nu pãrãsi ţara pe parcursul judecaţii nu este limitatã în timp, ci dureazã pana la soluţionarea dosarului. Totodatã, se arata ca textul de lege criticat contravine art. 25 şi 53 din Legea fundamentalã, referitoare la libera circulaţie, respectiv la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi "în sensul ca restrânge exercitarea dreptului la libera circulaţie în mod discriminatoriu, în faza de urmãrire penalã fiind limitatã în timp, iar pe parcursul judecãrii cauzei dureazã pana la soluţionarea definitiva a acesteia".
Judecãtoria Buftea apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat nefiind în contradictie cu prevederile constituţionale invocate ca fiind incalcate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã ca textul de lege criticat este constituţional, iar criticile autorilor exceptiei sunt neintemeiate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 145^1 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora "Mãsura obligãrii de a nu pãrãsi ţara consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului, de procuror, în cursul urmãririi penale, sau de instanta de judecata în cursul judecaţii, de a nu pãrãsi ţara fãrã încuviinţarea organului care a dispus aceasta mãsura.
Dispoziţiile art. 145 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi ţara.
Copia ordonanţei procurorului sau, dupã caz, a încheierii instanţei, rãmasã definitiva, se comunica, dupã caz, învinuitului sau inculpatului şi sectiei de poliţie în a carei raza teritorialã locuieşte acesta, organelor competente sa elibereze pasaportul, precum şi organelor de frontiera. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupã caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata mãsurii".
În motivarea exceptiei se invoca prevederile constituţionale cuprinse în art. 23 privind libertatea individualã, în art. 25 referitoare la libera circulaţie şi în art. 53 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicatã, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate în prezenta cauza, în raport de aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi fata de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 352 din 23 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 14 octombrie 2004, respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145^1 din Codul de procedura penalã, Curtea Constituţionalã a statuat ca mãsura preventivã a obligãrii de a nu pãrãsi ţara reprezintã o restrangere a exerciţiului dreptului la libera circulaţie, în deplina concordanta cu prevederile art. 53 din Constituţie. Aceasta mãsura se impune pentru desfãşurarea în bune condiţii a instrucţiei penale, iar legea reglementeazã cazurile şi condiţiile în care ea este aplicabilã, în acord cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã, fãrã a aduce atingere existenţei dreptului. De asemenea, Curtea a reţinut ca instituirea de cãtre legiuitor, numai pentru faza urmãririi penale, a unei durate maxime de 30 de zile în care invinuitul sau inculpatul este supus mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi ţara, nu poate conduce la concluzia ca în acest mod s-ar crea o discriminare nejustificatã a persoanelor aflate în faza judecaţii, fata de care instanta poate dispune luarea mãsurii preventive pe intreaga durata a desfãşurãrii procesului. Aceasta împrejurare este justificatã de necesitatea soluţionãrii cu celeritate a procesului penal şi pentru evitarea obstructionarii cercetãrii judecãtoreşti. Câtã vreme situaţiile în care se afla aceste persoane nu sunt similare, tratamentul juridic nu poate fi decât diferenţiat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã în decizia menţionatã, cat şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauza.
Nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia art. 145^1 din Codul de procedura penalã contravine prevederilor art. 23 din Constituţie, restrangerea, în condiţiile legii, a exerciţiului dreptului la libera circulaţie neavând semnificatia încãlcãrii libertãţii individuale a persoanei. De altfel, în conformitate cu prevederile art. 139 din Codul de procedura penalã, exista oricând posibilitatea revocãrii mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi localitatea, din oficiu sau la cerere, atunci când nu mai exista temei pentru menţinerea acestei mãsuri preventive. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedura penalã, încheierea data în prima instanta şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau menţinerea unei mãsuri preventive, cum este şi cea a obligãrii de a nu pãrãsi ţara, poate fi atacatã separat cu recurs în situaţia în care se apreciazã, de cãtre partea interesatã, ca aceasta mãsura a fost dispusã în mod nelegal.
Pentru cele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145^1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ion Panaitescu, Manole Teodoridis, Mircea Marian şi Vlaicu Leontin Constantin în Dosarul nr. 5.884/2005 al Judecãtoriei Buftea.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
