Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Antonie Lupulescu în Dosarul nr. 122/2004 al Judecãtoriei Fãget.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, motivând cã textul de lege criticat ocroteşte cu mijloacele dreptului penal starea de posesie, fãrã a încãlca dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 122/2004, Judecãtoria Fãget a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 220 alin. 1 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Antonie Lupulescu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect plângerea penalã formulatã de acesta împotriva inculpatului Toma Lupulescu, pentru sãvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece garantarea prin Legea fundamentalã a dreptului de proprietate privatã presupune implicit şi garantarea atributelor acestuia - posesia, folosinţa şi dispoziţia, or, proprietarul care doreşte sã foloseascã bunul sãu, în situaţia în care acesta se aflã în posesia unui terţ, riscã sã fie sancţionat penal.
Judecãtoria Fãget opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prin textul criticat s-a urmãrit ocrotirea posesiei legitime asupra bunurilor, ceea ce nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile art. 220 din Codul penal trebuie interpretate în corelaţie cu celelalte dispoziţii legale prin care se apãrã dreptul de proprietate. Textul de lege criticat constituie expresia voinţei legiuitorului de a apãra dreptul menţionat prin mijloacele dreptului penal, puse la dispoziţie persoanelor în scopul apãrãrii împotriva atacurilor îndreptate asupra patrimoniului lor. "În ipoteza în care un terţ ocupã un imobil care face obiectul dreptului de proprietate al altei persoane, pe lângã mijloacele de drept penal instituite prin dispoziţiile art. 220 din Codul penal, titularul dreptului de proprietate are la îndemânã acţiunea în revendicare pentru a redobândi posesia, întrucât este de principiu cã nimãnui nu-i este permis sã îşi facã singur dreptate."
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, motivând cã dispoziţiile legale criticate apãrã şi ocrotesc posesia legitimã asupra bunurilor imobile, prin incriminarea faptei de tulburare de posesie. Acestea constituie, totodatã, expresia voinţei legiuitorului de a apãra, prin mijloace de drept penal, drepturile şi libertãţile fundamentale consfinţite prin Constituţie, printre care se numãrã şi dreptul de proprietate privatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 alin. 1 din Codul penal, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, având urmãtorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 2 ani sau cu amendã."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãrora "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit art. 1.846 alin. 2 din Codul civil, "Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitatã, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru".
În sistemul Codului civil posesiunea constituie baza drepturilor reale şi este semnul exterior al existenţei lor. Este, aşadar, o instituţie deosebit de importantã, ocrotirea sa constituind, în primul rând, garantarea dreptului de proprietate. Se explicã astfel ocrotirea posesiei atât prin mijloace de drept civil - acţiunile posesorii -, cât şi prin sancţionarea penalã a actelor de tulburare de posesie, în condiţiile prevãzute de art. 220 din Codul penal.
Faptul cã însuşi proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii de tulburare de posesie nu încalcã prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privatã, indiferent de titular, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei, ci constituie aplicarea consecventã a principiului ordinii de drept, potrivit cãruia nimãnui nu-i este permis sã-şi facã singur dreptate.
Proprietarul care considerã cã posesia exercitatã de o altã persoanã asupra unui bun al sãu este nelegitimã are posibilitatea sã-şi apere dreptul de proprietate prin acţiunea în revendicare şi prin celelalte mijloace prevãzute de legea civilã.
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, prin <>Decizia nr. 124 din 21 mai 1997 , rãmasã definitivã prin <>Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, şi prin <>Decizia nr. 31 din 31 ianuarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 15 februarie 2002, respingând de fiecare datã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Antonie Lupulescu în Dosarul nr. 122/2004 al Judecãtoriei Fãget.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
