Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 442 din 15 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul penal, precum si ale art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 943 din 21 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi 27 din Codul penal, precum şi ale art. 28^1, art. 38 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Elena Cârpaci în Dosarul nr. 3.583/2004 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate din Codul penal, care definesc şi stabilesc pedeapsa pentru instigator, se aplicã tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã şi, prin urmare, nu contravin art. 16 din Constituţie. De asemenea, aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, instituirea unor reguli speciale de procedurã este un atribut exclusiv al legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.583/2004, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 şi 27 din Codul penal, precum şi ale art. 28^1 , art. 38 şi art. 262 pct. 1 lit. a ) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Elena Cârpaci, prin apãrãtor ales, într-un dosar penal având ca obiect sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 25 raportat la art. 281, 289, 291 şi 292 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate instituie un tratament juridic "diferenţiat al cetãţenilor ţãrii, pe categorii, dupã calitatea acestora", întrucât art. 28^1 din Codul penal creeazã o discriminare a cetãţenilor dupã funcţia lor, ceea ce contravine principiului egalitãţii în faţa legii. Autorul excepţiei mai aratã cã dispoziţiile legale criticate tind sã sustragã anumite categorii socioprofesionale de la aplicarea legii, de la o cercetare penalã corectã, efectuatã de aceleaşi organe care efectueazã cercetarea penalã a oricãrui cetãţean. Astfel, prin înlãturarea clasei notarilor publici de la competenţa materialã a judecãtoriei se creeazã o discriminare între cetãţeni, dupã criteriul funcţiei şi calitãţii lor socioprofesionale. Ca urmare a dispoziţiilor legale criticate, notarii publici sunt judecaţi de cãtre curtea de apel, ca instanţã de fond şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţã de recurs, "fiind eliminatã şi una din cãile de atac şi verificare a legalitãţii unei hotãrâri, respectiv apelul". O astfel de diferenţiere nu-şi are justificarea constituţionalã, "putând da naştere la speculaţii privind motivaţia realã care a stat la baza acestei diferenţieri", ceea ce ar avea ca efect încãlcarea principiilor imparţialitãţii şi independenţei justiţiei, consacrate de art. 123 din Constituţie, precum şi a principiului referitor la dreptul la un proces echitabil, prevãzut de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Mai aratã cã, având în vedere considerentele sus-menţionate, "asemenea reglementãri şi practici care sustrag de la competenţa obişnuitã a instanţelor anumiţi cetãţeni, dupã calitatea acestora, tind a echivala în acest caz cu situaţia unor instanţe extraordinare, în sensul art. 125 alin. (2) din Constituţie".
Cu privire la art. 25 şi 27 din Codul penal, susţine cã acestea sunt neconstituţionale, întrucât prevãd cã instigatorul va fi pedepsit ca şi autorul faptei penale.
În final, invocã aspecte de fapt care au fost evidenţiate pe parcursul soluţionãrii cauzei şi care, în opinia sa, au creat o situaţie "hilarã, nonprocesualã şi stupidã".
Judecãtoria Timişoara şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu conduce la o discriminare între cetãţeni în raport de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã, care ar contraveni art. 4 şi 16 din Constituţie. În cauzã nu existã nici un element care sã ducã la ideea unei discriminãri, "datã fiind etnia romã din care aceasta face parte, întrucât soluţia de disjungere este o urmare a faptului cã prezumtivul autor al infracţiunii prevãzute de art. 289 din Codul penal nu a putut fi identificat, fãrã a se urmãri în acest fel crearea unor avantaje respectivului autor, în raport de inculpata din prezenta cauzã, cãreia i s-a reţinut calitatea de instigator la sãvârşirea acelei infracţiuni".
Totodatã, instanţa apreciazã cã art. 25 şi 27 din Codul penal nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât prin coroborarea acestora cu dispoziţiile art. 38 din Codul de procedurã penalã nu s-a urmãrit în nici un fel discriminarea inculpatei, ci doar o mai bunã judecatã a cauzei, mai bunã judecatã care poate presupune şi cercetarea de îndatã a persoanelor apreciate ca fiind instigatori sau complici la sãvârşirea unei infracţiuni.
Nici stabilirea de cãtre legiuitor a unor limite de pedeapsã speciale, identice în cazul instigatorului şi al autorului unei infracţiuni, nu este de naturã a încãlca în vreun fel drepturile fundamentale garantate prin Constituţie.
De asemenea, considerã cã reglementarea diferitã a competenţei în raport de calitatea persoanei nu creeazã discriminãri între cetãţeni, încãlcând astfel Constituţia, ci, din contrã, este de naturã a oferi garanţii unor anumite persoane, printre care se numãrã şi notarii, cã faptele pentru a cãror sãvârşire sunt cercetaţi, "fiind mai complexe şi mai grave decât fapte similare sãvârşite de cãtre persoane care nu au aceastã calitate", vor fi date spre judecare unor instanţe care le vor instrumenta cu competenţa profesionalã necesarã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Dispoziţiile legale criticate, stabilind competenţa, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, intrã în atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul poate prevedea, în situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, fãrã a aduce atingere principiului constituţional înscris în art. 124 alin. (2) din Constituţie referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.
Referitor la încãlcarea art. 16 din Constituţie, aratã cã, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în repetate rânduri, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedurã atâta timp cât aceasta nu se face în mod discriminatoriu. Art. 28^1 din Codul de procedurã penalã nu creeazã nici o discriminare pe motive de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã, egalitatea presupunând egala rãspundere a cetãţenilor pentru faptele sãvârşite, dar nu şi identitatea de instanţe care soluţioneazã asemenea fapte.
Reglementarea diferitã a competenţei în raport cu calitatea persoanei nu este de naturã a crea discriminãri, ci, din contrã, este de naturã a oferi garanţii unor anumite persoane, printre care se numãrã şi notarii, cã faptele pentru a cãror sãvârşire sunt cercetaţi, "fiind mai complexe şi mai grave decât fapte similare sãvârşite de cãtre persoane care nu au aceastã calitate", vor fi date spre judecare unor instanţe care le vor instrumenta cu competenţa profesionalã necesarã. Astfel, nu rezultã cã inculpata ar fi discriminatã şi nici cã aceste persoane ar beneficia de un tratament procesual penal diferit sau cã ar fi exonerate de rãspundere.
În sensul celor arãtate mai sus, cu privire la principiul egalitãţii, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 25/1999 .
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, întrucât se aplicã în mod egal tuturor celor vinovaţi de instigare la sãvârşirea unei fapte penale, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, iar la situaţii inegale tratamentul nu poate fi decât diferit. Totodatã, fiind norme de procedurã, considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 25 şi 27 din Codul penal, precum şi ale art. 28^1, art. 38 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã. Cu privire la art. 28^1 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã doar prevederile lit. b) a pct. 1 al acestui articol.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 25 din Codul penal: "Instigator este persoana care, cu intenţie, determinã pe o altã persoanã sã sãvârşeascã o faptã prevãzutã de legea penalã.";
- Art. 27 din Codul penal: "Instigatorul şi complicele la o faptã prevãzutã de legea penalã sãvârşitã cu intenţie se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecãruia la sãvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 72.";
- Art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã: "Curtea de Apel judecã: 1. în primã instanţã: [...] b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângã aceste instanţe, precum şi de notarii publici.";
- Art. 38 din Codul de procedurã penalã: "În cazul de indivizibilitate prevãzut de art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecãţi, disjungerea cauzei, astfel încât judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni sã se poatã face separat.";
- Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã: "Dacã procurorul constatã cã au fost respectate dispoziţiile legale care garanteazã aflarea adevãrului, cã urmãrirea penalã este completã, existând probele necesare şi legal administrate, procedeazã, dupã caz, astfel: 1. când din materialul de urmãrire penalã rezultã cã fapta existã, cã a fost sãvârşitã de învinuit sau de inculpat şi cã acesta rãspunde penal: a) dacã acţiunea penalã nu a fost pusã în mişcare în cursul urmãririi penale, dã rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penalã şi dispune trimiterea în judecatã;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 4 şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 4: " (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetãţenilor sãi.
(2) România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 126 alin. (5): "Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii."
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 şi 27 din Codul penal şi ale art. 38 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care s-au aplicat de cãtre instanţa de judecatã şi de cãtre organele de urmãrire penalã prevederile legale sus-menţionate, aspecte care ţin de competenţa instanţelor judecãtoreşti, iar nu de cea a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
Pe de altã parte, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia nu a precizat, referitor la dispoziţiile art. 25 şi art. 27 din Codul penal şi ale art. 38 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, care sunt motivele de neconstituţionalitate, neindicând nici un text sau principiu din Constituţie pretins a fi încãlcat de dispoziţiile sus-menţionate, iar potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizãrile trebuie motivate.
Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din Codul penal şi ale art. 38 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
II. Referitor la prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã a statuat prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 206 din 4 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, cã acestea sunt constituţionale, constatând cã stabilirea competenţei, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, aşa cum reiese din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Curtea a mai reţinut cã prevederile de lege criticate nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de cãtre curţile de apel. Totodatã textele criticate asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie (judecata în primã instanţã şi judecata în recurs) în materie penalã, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În speţã nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
Cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 126 alin. (5) din Constituţie referitoare la interzicerea înfiinţãrii unor instanţe extraordinare, Curtea observã cã acestea nu au pertinenţã în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi 27 din Codul penal şi ale art. 38 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Elena Cârpaci în Dosarul nr. 3.583/2004 al Judecãtoriei Timişoara.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
