Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 441 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 4 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2.542/2004 al Tribunalului Olt - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã personal partea Camen Otto Silviu, constatându-se lipsa pãrţii Gabriel Florescu, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Camen Otto Silviu solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã inexistenţa cãii de atac a recursului împotriva încheierii pronunţate în temeiul textului de lege criticat este manifestarea prerogativei constituţionale invocate de autor în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, motiv pentru care solicitã respingerea acesteia ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.542/2004, Tribunalul Olt - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Olt în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii pronunţate la data de 14 aprilie 2004 de Judecãtoria Slatina prin care s-a admis plângerea formulatã de partea Camen Otto Silviu, s-a reţinut cauza spre rejudecare, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, şi s-a acordat termen la data de 19 mai 2004, datã la care au fost citate pãrţile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, Parchetul de pe lângã Tribunalul Olt, susţine cã încheierea pronunţatã în temeiul textului legal criticat, deşi rezolvã o problemã esenţialã cu privire la sesizarea instanţei şi desfãşurarea procesului penal, nu este supusã nici unei cãi de atac şi, pe cale de consecinţã, poate fi contestatã numai o datã cu fondul. Aceastã situaţie este de naturã a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale care consacrã dreptul pãrţilor şi al Ministerului Public de a exercita împotriva hotãrârilor judecãtoreşti cãile de atac, în condiţiile legii. Considerã cã, de lege ferenda, este necesarã introducerea unui text de lege care sã ofere posibilitatea celor interesaţi sã se adreseze unei instanţe superioare de control judiciar, aşa cum s-a reglementat în cazul încheierilor pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã.
Tribunalul Olt - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece privarea pãrţilor interesate şi a Ministerului Public de dreptul de a folosi o cale de atac împotriva încheierii pronunţate în temeiul textului legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 129. În opinia instanţei de judecatã, încheierea pronunţatã potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã este o veritabilã hotãrâre judecãtoreascã, în sensul dispoziţiilor art. 356 şi urmãtoarele din acelaşi cod, şi s-ar fi impus inserarea în norma contestatã a unor cãi de atac, aşa cum s-a reglementat pentru situaţiile prevãzute la lit. a) şi b) ale aceluiaşi articol.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit temeiului constituţional invocat, legiuitorul are competenţa exclusivã de a reglementa cãile de atac. Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa cã accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti, întrucât legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. În cazul prevãzut de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, opţiunea legislativã în reglementarea cãii de atac nu creeazã un privilegiu ori o discriminare între cetãţeni în raport cu vreunul dintre criteriile prevãzute în art. 4 alin. (2) din Constituţie, întrucât stabilirea condiţiilor de exercitare a cãii de atac se întemeiazã pe deosebirile existente între hotãrârile judecãtoreşti care pot face obiectul unui recurs separat - sentinţele menţionate la art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã - şi, pe de altã parte, încheierea prin care instanţa se învesteşte în urma plângerii persoanei interesate, potrivit textului legal criticat.
Astfel, încheierea prin care instanţa se învesteşte cu judecarea cauzei în urma plângerii persoanei interesate împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã are natura juridicã de drept comun a oricãrei încheieri prin care instanţa, în urma verificãrii condiţiilor prevãzute de lege (competenţa, legalitatea sesizãrii etc.), se învesteşte şi reţine cauza spre judecare. Situaţia este aceeaşi şi în cazul sesizãrii instanţei prin rechizitoriu, caz în care, de asemenea, nu se poate exercita recurs, separat, împotriva încheierii în care instanţa consemneazã actul procesual al învestirii cu judecarea cauzei, dupã verificarea legalitãţii actului de sesizare şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevãzute de lege.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizãrii cãilor de atac împotriva încheierii prin care instanţa de judecatã a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecatã, reţinând cauza spre judecare, sunt atributul exclusiv al legiuitorului, conform prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:[...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 129 din Constituţie referitoare la "Folosirea cãilor de atac".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin dispoziţiile legale criticate s-a prevãzut posibilitatea atacãrii rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, pe calea sesizãrii instanţei de judecatã cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Fiind vorba de dispoziţii de procedurã judiciarã, pe care legiuitorul are competenţa sã le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicatã în cauzã nu ar putea fi admisã decât în cazul în care aceste dispoziţii ar contraveni normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã.
Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţia legalã atacatã ar contraveni prevederilor art. 129 din Constituţie privind folosirea cãilor de atac este nefondatã, dat fiind cã prin textul constituţional invocat se prevede posibilitatea exercitãrii cãilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implicã obligativitatea stabilirii unor cãi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecãtor în cursul procesului - în speţã, încheierea de învestire cu judecarea cauzei -, ci libera exercitare de cãtre pãrţile interesate şi de Ministerul Public a cãilor de atac prevãzute de lege. Or, în cauzã, prin art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã nu s-a prevãzut o cale de atac împotriva încheierii de învestire a instanţei cu judecarea cauzei. Prevederea unei cãi de atac împotriva unei asemenea încheieri ar fi fost, de altfel, nejustificatã, deoarece prin aceastã încheiere nu se soluţioneazã procesul, ci se începe procedura de judecatã a cauzei, în cursul cãreia pãrţile au posibilitatea sã-şi apere drepturile şi interesele prin mijloacele prevãzute de lege, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac împotriva sentinţei ce se va pronunţa dupã încheierea dezbaterilor.
Solicitarea autorului excepţiei referitoare la introducerea în textul criticat a unor dispoziţii care sã permitã folosirea unei cãi de atac nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2.542/2004 al Tribunalului Olt - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
