Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 44 din 4 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 13 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Maria Morariu în Dosarul nr. 260/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 260/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Maria Morariu cu ocazia soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 20, 22, 38 şi 51. În esenta, autorul exceptiei arata ca textele de lege criticate "acorda competenta unei autoritãţi publice ca, printr-o structura a sa, Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, sa adopte norme cu putere de lege", precum Statutul profesiei de avocat. În acest sens, se invoca art. 28 alin. (9) din statut care, dând "posibilitatea Uniunii Avocaţilor din România sa aprecieze cine poate fi primit în avocatura fãrã examen [...]", ingradeste dreptul la munca şi la alegerea locului de munca, consfintit de art. 38 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ apreciazã ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, se arata ca "statutul se dezbate, adopta şi modifica de cãtre Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, conform atribuţiilor pe care acest organ le are în baza legii", şi, în consecinta, prevederile legale atacate nu incalca dreptul la munca, drept garantat prin Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, Curtea a solicitat şi punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul, apreciind ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, arata ca "posibilitatea reglementãrii prin statut a unor aspecte care ţin de organizarea profesiei nu este de natura a atrage neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale", ci, din contra, apare ca "o modalitate de valorificare a autonomiei organizãrii şi functionarii profesiei de avocat". Se considera, de asemenea, ca aspectele ce privesc "concordanta dintre lege şi un act normativ cu forta juridicã inferioarã adoptat în temeiul acesteia reprezintã o problema de aplicare a legii şi nu de constitutionalitate, astfel încât în ceea ce priveşte aceste aspecte trebuie sa se pronunţe instanta de drept comun competenta în materie". În acest sens se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata în Decizia nr. 146/1999 şi Decizia nr. 391/1997.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se apreciazã ca prevederile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 "nu fac decât sa dispunã ca organizarea şi funcţionarea autonome ale profesiei de avocat nu se pot valorifica decât în condiţiile unui statut al profesiei". Conform normelor de tehnica legislativã, acest statut nu trebuie însã sa exceada legii, ci, în acord cu aceasta, trebuie sa reglementeze toate acele probleme referitoare la profesia de avocat care nu puteau fi cuprinse în legea de organizare şi exercitare a profesiei. De asemenea, se arata ca "acest statut se dezbate, adopta şi modifica de cãtre Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, conform atribuţiilor pe care acest organ le are de la lege", şi ca, deşi "statutul reglementeazã în amãnunt condiţiile prevãzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat, aceasta nu presupune şi primirea tuturor celor care îndeplinesc aceste condiţii, deoarece legea nu prevede obligaţia, ci facultatea de a primi".
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificatã şi completatã ulterior prin <>Legea nr. 489/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 5 august 2002.
Aceste texte de lege au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (1): "Profesia de avocat este libera şi independenta, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.";
- Art. 63 lit. b): "Consiliul uniunii se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori este nevoie. El are urmãtoarele atribuţii: [...]
b) dezbate, adopta şi modifica statutul profesiei;".
În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman sau degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.";
- Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de munca sunt libere.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socialã a muncii. Mãsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de munca al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul sãptãmânal, concediul de odihna plãtit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. [...]";
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Dispoziţiile art. 1 şi ale art. 58, devenit <>art. 63 ca urmare a republicarii Legii nr. 51/1995 , au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, a reţinut, în esenta, ca prevederile constituţionale ale art. 38 şi 51 nu au "nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul prezentului dosar, Curtea constata ca, în conceptia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat, în baza <>art. 63 din Legea nr. 51/1995 , de Consiliul Uniunii Avocaţilor, fãrã ca aceasta sa contravina prevederilor constituţionale invocate. Aceasta opţiune a legiuitorului nu poate fi consideratã ca neconstitutionala, având în vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale. Faptul ca accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o ingradire a dreptului la munca sau a alegerii libere a profesiei.
Cat priveşte raportarea dispoziţiilor legale criticate la celelalte prevederi constituţionale menţionate, Curtea observa ca este lipsitã de relevanta pentru susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Maria Morariu în Dosarul nr. 260/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
