Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 44 din 13 octombrie 2008  pentru examinarea recursului in interesul legii, privind admisibilitatea plangerii formulate, in temeiul art. 278^1 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 44 din 13 octombrie 2008 pentru examinarea recursului in interesul legii, privind admisibilitatea plangerii formulate, in temeiul art. 278^1 din Codul de procedura penala

EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE -
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 423 din 22 iunie 2009

Dosar nr. 29/2008
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind admisibilitatea plângerii formulate, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, de persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã, dacã aceasta solicitã schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţã ori prin dispoziţia cuprinsã în rechizitoriu.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 81 de judecãtori din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu, procuror şef al Secţiei Judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã, în cazul în care se solicitã de cãtre persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsã în rechizitoriu, în cazul în care plângerea este întemeiatã, soluţia ce trebuie pronunţatã nu poate fi decât cea prevãzutã de art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã.

SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu admisibilitatea plângerii formulate, în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, de cãtre persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã, în cazul când se solicitã schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţã ori prin dispoziţia cuprinsã în rechizitoriu, potrivit art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã.
Astfel, unele instanţe au admis prin încheiere asemenea plângeri şi, considerând suficiente probele existente în dosar, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã au desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa atacatã ori dispoziţia din rechizitoriu şi au reţinut cauza spre judecare, pronunţând soluţii de achitare a inculpaţilor.
Alte instanţe, dimpotrivã, fãcând aplicarea art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã, au admis plângerea prin care se solicitã schimbarea temeiului de drept al soluţiei de cãtre persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã, au desfiinţat rezoluţia ori dispoziţia cuprinsã în rechizitoriu şi au schimbat temeiul de drept al soluţiei de netrimitere în judecatã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Din prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã rezultã, în mod expres, cã obiectul plângerii formulate în condiţiile acestui text de lege îl constituie rezoluţia de neîncepere a urmãririi penale sau ordonanţa ori, dupã caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale datã de procuror, precum şi dispoziţia de netrimitere în judecatã cuprinsã în rechizitoriu.
În ceea ce priveşte titularul plângerii formulate în condiţiile reglementate de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, din dispoziţiile acestui text de lege reiese cã atât persoana vãtãmatã nemijlocit printr-o faptã de naturã penalã, cât şi orice persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate pot dobândi calitate procesualã activã, în cadrul ultimei categorii, alãturi de persoana învinuitului sau inculpatului, intrând şi persoana faţã de care s-a dispus soluţia neînceperii urmãririi penale (fãptuitorul).
Aşa fiind, din moment ce dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu conţin vreo limitare a persoanelor având interese legitime vãtãmate sau cu privire la aspectele ce pot constitui obiectul vãtãmãrii, se impune sã se considere admisibilã plângerea prin care se solicitã de cãtre persoana care are calitatea de fãptuitor, învinuit sau inculpat schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse de procuror.
O asemenea concluzie este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 din Constituţia României şi cu interpretarea datã art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin care este garantat accesul liber la justiţie, în sensul cã orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime, în condiţiile garantãrii dreptului la un proces echitabil.
De altfel, este de observat cã plângerea formulatã în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã constituie un drept procesual al pãrţii de a sesiza instanţa numai pentru realizarea controlului judecãtoresc asupra soluţiilor de neurmãrire sau de netrimitere în judecatã date de procuror. Plângerea nu poate constitui mod de sesizare a instanţei cu judecarea propriu-zisã a fondului cauzei penale în primã instanţã.
Sub acest aspect, natura juridicã a plângerii formulate în condiţiile reglementate de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este aceea a unei cãi de atac, iar soluţiile prin care aceastã procedurã specificã poate fi finalizatã, astfel cum sunt prevãzute distinct în cuprinsul alin. 8 al aceluiaşi text de lege, nu pot fi decât de respingere sau de admitere a plângerii.
De aceea, în condiţiile în care pronunţarea unei soluţii de respingere a plângerii formulate în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este condiţionatã de stabilirea caracterului tardiv sau inadmisibil ori nefondat al acesteia, soluţia de admitere a unei astfel de plângeri nu ar putea fi dispusã decât în cazul stabilirii existenţei sau inexistenţei caracterului incomplet al urmãririi penale sau al aprecierii eronate a probelor de cãtre organul de urmãrire penalã.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de procedurã penalã, atunci când judecãtorul constatã cã plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã este întemeiatã, o admite, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, procedând, dupã caz, astfel:
În cazul prevãzut la lit. b), trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmãririi penale sau redeschiderii urmãririi penale, în ipoteza unei urmãriri penale inexistente sau incomplete.
Spre deosebire de aceastã situaţie, în cazul prevãzut la lit. c) a aceluiaşi articol, dacã se constatã cã probele existente la dosar sunt suficiente, judecãtorul va reţine cauza spre judecare.
Prin urmare, în acest ultim caz faza urmãririi penale este realizatã complet, însã a avut loc o apreciere eronatã a probelor, ceea ce duce la concluzia cã sfera de aplicare a dispoziţiilor menţionate cuprinde numai soluţiile de scoatere de sub urmãrire penalã şi de încetare a urmãririi penale.
Aşadar, numai în aceastã ipotezã, când constatã cã urmãrirea penalã nu s-a efectuat sau cã este incompletã, judecãtorul admite plângerea şi procedeazã conform art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã.
Ca atare, în cazul plângerii formulate în baza art. 278^1 din Codul de procedurã penalã de cãtre persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã, atunci când se solicitã schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţã ori prin dispoziţia cuprinsã în rechizitoriu, dacã instrumentarea este completã, instanţa poate dispune schimbarea acestui temei, în condiţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã.
Dar, în ipoteza reglementatã în art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, trebuie reţinut cã, în raport cu conţinutul acestui text de lege, nu este posibilã constatarea suficienţei probelor existente la dosar pentru reţinerea cauzei spre judecare, câtã vreme nu s-a început urmãrirea penalã.
În aceastã privinţã, încheierea de admitere a plângerii, datã de judecãtor, constituie şi act de punere în mişcare a acţiunii penale atunci când sesizarea instanţei se face prin plângerea persoanei vãtãmate sau a oricãrei alte persoane ale cãrei interese legitime au fost lezate.
Cu toate cã prin art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedurã penalã se precizeazã, fãrã sã se facã distincţie, cã, "în cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1", trebuie sã se aibã în vedere totuşi cã, în accepţiunea dispoziţiilor de ansamblu ce reglementeazã instituţia sesizãrii instanţei, o atare plângere nu poate proveni decât de la persoana vãtãmatã nemijlocit prin fapta penalã, pentru a i se atribui forţa procesualã specificã unui act de sesizare a instanţei.
Un asemenea tratament juridic se impune şi pentru cã, în ipoteza plângerii formulate de însãşi persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã, ar fi de neconceput ca tocmai plângerea ei sã se constituie în act de sesizare a instanţei împotriva sa, cu încãlcarea implicitã a principiului procesual non reformatio in pejus.
De aceea, în raport cu aceste limite în care poate fi circumscris controlul judiciar în cadrul procedurii reglementate în art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, în ipoteza în care persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã solicitã schimbarea temeiului de drept al acestei soluţii, dispusã prin rezoluţie sau ordonanţã ori prin dispoziţia cuprinsã în rechizitoriu, dacã se apreciazã cã este întemeiatã plângerea prin care s-a invocat neefectuarea urmãririi penale sau caracterul ei incomplet, judecãtorul nu poate pronunţa decât soluţia prevãzutã la alin. 8 lit. b) din acelaşi articol.
Tot astfel, trebuie admis cã, în ipoteza când probatoriul este complet şi nu se impune trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, judecãtorul are de asemenea posibilitatea sã schimbe temeiul de drept al soluţiei dispuse de procuror, tot în cadrul aplicãrii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în cazul plângerii formulate în baza art. 278^1 din Codul de procedurã penalã de cãtre persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã, dacã acea persoanã solicitã schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţã ori al dispoziţiei cuprinse în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentãri complete, instanţa poate dispune schimbarea acestui temei în condiţiile reglementate în art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã.

PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii,
DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cazul plângerii formulate în baza art. 278^1 din Codul de procedurã penalã de persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã şi care solicitã schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţã ori dispoziţia cuprinsã în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentãri complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedurã penalã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 13 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

p. Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei,
eliberatã din funcţie prin pensionare,
Adriana Daniela White

____________

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016