Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 439 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 si 12 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.263 din 28 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 şi 12 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 1.083/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, reprezentantul legal cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa pãrţii Nicolae Chivu, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, deoarece prevederile legale criticate încalcã principiul egalitãţii în drepturi având în vedere cã, spre deosebire de cauzele în care judecãtorul este sesizat prin rechizitoriu, în situaţia prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã judecãtorul trebuie sã se pronunţe într-un termen de 20 de zile, care este insuficient pentru studierea dosarului şi, pe cale de consecinţã, pentru pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece, potrivit procedurii instituite de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, situaţia persoanelor implicate în aceste cauze nu este identicã cu cea a inculpaţilor trimişi în judecatã prin rechizitoriu. În primul caz judecãtorul verificã legalitatea şi temeinicia soluţiei de netrimitere în judecatã însã nu se poate spune acelaşi lucru despre scopul pe care îl urmãreşte instanţa de judecatã învestitã printr-un act de inculpare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.083/2004, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 şi 12 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Federalcoop Constanţa în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţatã de Judecãtoria Constanţa, prin care s-a respins plângerea formulatã de aceeaşi parte împotriva soluţiei de neîncepere a urmãririi penale faţã de numitul Chivu Nicolae, cercetat pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de <>art. 182 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperativei de consum şi a cooperativei de credit.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 şi 12 încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, deoarece instanţa este obligatã sã se pronunţe asupra plângerii formulate în termen de 20 de zile. Acest termen este însã foarte scurt şi nu permite tuturor persoanelor cercetate sã beneficieze de toate garanţiile procesual penale la fel ca inculpaţii trimişi în judecatã prin rechizitoriu. Se creeazã astfel o vãditã inegalitate între cele douã categorii de persoane, cu atât mai mult cu cât se creeazã premisele unei soluţii netemeinice, deoarece instanţa de judecatã nu poate, înlãuntrul celor 20 de zile, sã examineze sub toate aspectele (aşa cum o face în situaţia în care este sesizatã prin rechizitoriu) un dosar care conţine mai multe volume.
De asemenea, hotãrârea pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã numai cu recurs, în timp ce ceilalţi fãptuitori au la dispoziţie şi calea de atac a apelului pentru soluţiile pronunţate de instanţe de judecatã sesizate prin rechizitoriu.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dar pentru alte considerente decât cele invocate de autorul excepţiei.
Astfel, dispoziţiile privind obligaţia instanţei de a rezolva în cel mult 20 de zile plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã sunt în contradicţie cu prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece acest interval scurt de timp nu permite ca pãrţile implicate sã-şi exercite dreptul la apãrare sau sã fie citaţi, aşa cum procedeazã pãrţile din cauzele care se judecã conform procedurii obişnuite. Prin urmare, în interiorul acestui termen, pãrţile care nu au suficiente mijloace materiale la dispoziţia imediatã nu au posibilitatea sã apeleze la o apãrare calificatã. Şi procedura de citare este afectatã de termenul de 20 de zile, întrucât deseori pãrţile domiciliazã în alte localitãţi, iar instanţa nu are la dispoziţie decât termene foarte scurte pentru a amâna cauza în situaţia neîndeplinirii legale a procedurii de citare.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte norme constituţionale. Prin instituirea unui termen privind soluţionarea plângerilor la care se referã art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã, nu se creeazã o discriminare faţã de inculpaţii trimişi în judecatã prin rechizitoriu, având în vedere cã aceste douã instituţii au o naturã juridicã diferitã.
Astfel, plângerea reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã are ca scop declanşarea unui control asupa rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, pe când rechizitoriul declanşeazã o judecatã în fond a cauzei penale care se desfãşoarã, de regulã, în limitele stabilite prin actul de inculpare şi în conformitate cu prevederile titlului II din cod referitoare la judecatã.
Aşadar, neexistând identitate între cele douã instituţii juridice, reglementarea acestora în mod diferit este pe deplin justificatã, în temeiul art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea unui termen de soluţionare a plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere pronunţate de procuror se aplicã fãrã discriminãri şi privilegii tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã. De asemenea, prevederile legale criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 şi 12 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã [...]
Hotãrârea instanţei pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate. [...]
Instanţa este obligatã sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice, de îndatã şi motivat, persoanei care a fãcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvatã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin dispoziţiile legale criticate s-a prevãzut posibilitatea atacãrii rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, pe calea sesizãrii instanţei de judecatã cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Fiind vorba de dispoziţii de procedurã judiciarã, pe care legiuitorul are competenţa sã le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicatã în cauzã nu ar putea fi admisã decât în cazul în care aceste dispoziţii ar contraveni normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã.
Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi este nefondatã, deoarece nu implicã un tratament juridic diferenţiat faţã de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
În ce priveşte alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, stabilirea unei singure cãi de atac împotriva hotãrârii pronunţate de instanţã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) din acelaşi text de lege nu poate fi caracterizatã ca o discriminare în raport cu pãrţile din alte categorii de procese, tocmai pentru cã situaţiile juridice sunt diferite, iar pe de altã parte, Constituţia nu prevede obligativitatea reglementãrii în toate cazurile a douã cãi de atac.
Termenul de 20 de zile stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedurã penalã pentru soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecatã urmãreşte, în mod explicit, asigurarea celeritãţii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de naturã sã încalce prevederile constituţionale invocate. Ţinând seama de natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile legale atacate, în care nu se judecã infracţiunea care a format obiectul urmãririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã emisã de procuror, nu se poate pune problema inegalitãţii de tratament în ce priveşte exercitarea dreptului la apãrare al pãrţilor din procesele în care instanţele sunt învestite cu judecarea unei fapte penale, în care judecãtorii sunt chemaţi sã stabileascã existenţa infracţiunii, vinovãţia şi rãspunderea juridicã a persoanelor trimise în judecatã. Situaţiile juridice nefiind identice, diferenţa de tratament juridic se justificã. Pãrţile implicate în cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã au posibilitatea sã se apere, fãrã nici o discriminare, prin mijloacele şi limitele cerute de natura acestor cauze.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 şi 12 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 1.083/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
