Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 438 din 3 mai 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (3) si art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 438 din 3 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (3) si art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 4 iulie 2012
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) şi art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Fotbal Club Steaua Bucureşti - S.A. în Dosarul nr. 5.839/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.535D/2011.
    La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Ştefan Justin, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului prezent, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã principiul egalitãţii nu trebuie analizat în legãturã cu proprietarii terenurilor, ci în legãturã cu cei care le închiriazã. Astfel, prin dispoziţiile de lege criticate este conferitã o poziţie privilegiatã statului, creându-se, în acelaşi timp, şi un dezechilibru între contribuabili.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã politica fiscalã a statului determinã diferenţa de tratament, la baza cãreia se aflã apartenenţa bunului respectiv. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate similare, statuând cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
    Având cuvântul în replicã, avocatul autorului excepţiei aratã cã lipsa obligaţiei statului de a plãti impozite nu trebuie sã ducã la o îmbogãţire fãrã justã cauzã a acestuia.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 7 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.839/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) şi art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Fotbal Club Steaua Bucureşti - S.A. într-o cauzã ce are ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã instituirea unui regim juridic diferit în materia impozitãrii clãdirilor şi terenurilor în situaţia în care bunurile supuse impozitãrii fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale constituie o încãlcare a principiului egalitãţii în faţa legii. Dispoziţiile de lege criticate determinã o vãditã discriminare între proprietarii bunurilor aflate în proprietatea privatã şi proprietarii bunurilor aflate în domeniul public sau privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale. Consecinţa încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi art. 56 este aceea cã persoanele care au în folosinţã bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului sau al unitãţilor administrativ-teritoriale suportã sarcina fiscalã care ar trebui sã revinã proprietarului.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens face referire la Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 249 alin. (3) şi art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu urmãtorul conţinut:
    - Art. 249 alin. (3): "Pentru clãdirile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clãdiri, care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, în condiţii similare impozitului pe clãdiri.";
    - Art. 256 alin. (3): "Pentru terenurile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, se stabileşte taxa pe teren care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, în condiţii similare impozitului pe teren."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 56 referitor la contribuţii financiare.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin numeroase decizii, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 în raport cu critici identice. Prin Decizia nr. 1.088 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009, Decizia nr. 324 din 29 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2007, Decizia nr. 345 din 3 aprilie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, şi Decizia nr. 857 din 9 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, Curtea, respingând criticile, a constatat cã opţiunea legiuitorului de a excepta din categoria bunurilor impozabile clãdirile proprietate a statului şi a unitãţilor administrativ-teritoriale folosite în alte scopuri decât cele economice nu poate fi consideratã discriminatorie, ci reprezintã expresia politicii fiscale şi bugetare pe care statul şi-o asumã la un moment dat. Curtea a mai statuat cã numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiarã a ţãrii în perioadele respective. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, în mãsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinitã în cazul de faţã, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţã a clãdirilor proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între pãrţile interesate.
    De asemenea, prin Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea a statuat cã plata impozitului pe teren, în cazul terenurilor proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, de cãtre concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, nu este de naturã a încãlca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul este liber sã stabileascã impozite, în mãsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinitã în cazul de faţã. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţã a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între pãrţile interesate.
    Neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a art. 249 alin. (3) şi art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Fotbal Club Steaua Bucureşti - S.A. în Dosarul nr. 5.839/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2012.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                             Daniela Ramona Mariţiu

                                    ------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016