Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 438 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza intai din Codul penal si art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 8 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã, de Costicã Pãlimar în Dosarul nr. 5.750/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã, de Dumitru Gîrleanu în Dosarul nr. 4.200/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã, de Aurel Buga şi Constantin Cristinel Dascãlu în Dosarul nr. 65/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi Secţia penalã şi de Gheorghe (Mihai) Gheorghiţã în Dosarul nr. 3.875/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 25D/2008, nr. 73D/2008, nr. 244D/2008, nr. 294D/2008 şi nr. 346D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 73D/2008, nr. 244D/2008, nr. 294D/2008 şi nr. 346D/2008 la Dosarul nr. 25D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã ca neîntemeiatã. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, aratã cã aceasta este întemeiatã, deoarece prin aplicabilitatea ope legis a unei pedepse complementare, în speţã aceea a interzicerii dreptului de a alege, se încalcã principiului proporţionalitãţii, cu consecinţa imediatã a lezãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 decembrie 2007, 14 decembrie 2007, 21 ianuarie 2008, 8 februarie 2008 şi 18 decembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 209/44/2007, nr. 5.750/121/2007, nr. 4.200/121/2006, nr. 65/121/2005 şi nr. 3.875/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã şi Tribunalul Galaţi Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã (aceste din urmã dispoziţii fiind ridicate doar prin Încheierea din 8 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 65/121/2005 de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã).
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Panaite Gologan, Costicã Pãlimar, Dumitru Gîrleanu, Aurel Buga, Constantin Cristinel Dascãlu şi Gheorghe (Mihai) Gheorghiţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile din Codul penal încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece interzicerea dreptului de a alege se transpune într-o mãsurã disproporţionatã faţã de situaţia care a determinat-o şi nu este necesarã într-o societate democraticã, unde toţi cetãţenii cu drept de vot trebuie sã îşi exercite aceastã posibilitate chiar dacã au fost condamnaţi.
De asemenea, dispoziţiile din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, deoarece inculpatul care a fost condamnat la instanţa de fond nu mai beneficiazã de dreptul de a fi ascultat în faţa instanţei de apel. Or, toţi inculpaţii trebuie sã beneficieze în cursul procesului penal de acelaşi tratament, legea neputând sã îngrãdeascã drepturile în mod discreţionar.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece la nivelul dreptului penal principiul proporţionalitãţii îşi gãseşte expresia specificã în principiul individualizãrii sancţiunilor, potrivit cãruia stabilirea şi aplicarea unei sancţiuni trebuie sã reflecte atât în mod abstract, cât şi concret gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin norma de drept penal. Ca atare, în reglementarea actualã, în cadrul pedepsei accesorii, existã, pe de o parte, o individualizare automatã, implicitã [(art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi c)], stabilitã prin voinţa legiuitorului, indiferent dacã fapta este sãvârşitã din culpã sau cu intenţie, dacã pedeapsa principalã este închisoarea de 15 zile sau detenţia pe viaţã, dacã cel condamnat avea sau nu o profesie la momentul sãvârşirii faptei, fãcând imposibilã individualizarea judiciarã şi încãlcânduse principiul garantat de art. 72 din Codul penal. Prin urmare, interzicerea ope legis, indiferent de infracţiunea pentru care se aplicã pedeapsa principalã şi fãrã un control din partea instanţei, a dreptului prevãzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal încalcã cerinţa proporţionalitãţii restrângerii exerciţiului unor drepturi cu situaţia care a determinat-o.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea de cãtre legiuitor a unor criterii de individualizare a pedepsei are ca scop tocmai adaptarea pedepsei la nevoile de apãrare socialã, în raport de asemenea situaţii diferite: gravitatea concretã sau abstractã a infracţiunii, periculozitatea infractorului etc. Evident, restrângerea unor drepturi ca urmare a interzicerii exercitãrii lor o anumitã perioadã de timp, strict limitatã prin hotãrârea de condamnare, nu poate fi dispusã decât cu scopul de ansamblu şi finalitatea specificã a fiecãrei pedepse, determinatã de mecanismul ce realizeazã individualizarea acesteia.
De aceea, alegerea de cãtre judecãtor a drepturilor ce trebuie interzise, precum şi determinarea perioadei de timp în care sã nu fie exercitate, ca modalitate concretã de aplicare a pedepsei complementare, constituie, alãturi de pedeapsa principalã dispusã, mijlocul de realizare a individualizãrii sancţiunii penale.
De asemenea, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, Avocatul Poporului aratã cã aceasta este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, cu denumirea marginalã Interzicerea unor drepturi, şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Judecarea apelului, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal: "Pedeapsa complimentarã a interzicerii unor drepturi constã în interzicerea unuia sau unora din urmãtoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autoritãţile publice sau în funcţii elective publice;";
Art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã: "Cu ocazia judecãrii apelului, instanţa este obligatã sã procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specialã, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotãrâre de condamnare."
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 64 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 pentru considerentele acolo arãtate, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã cã, dincolo de posibilitatea oferitã de Constituţia României prin art. 36 alin. (2) de a priva de dreptul de vot persoanele condamnate prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi prin art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, lasã statelor libertatea unei asemenea reglementãri restrictive. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat cã suspendarea temporarã a exerciţiului dreptului de vot pentru o persoanã cu privire la care existã indicii de apartenenţã la o organizaţie mafiotã urmãreşte un scop legitim. De asemenea, în Cauza Xc/Allemagne, 4 ianuarie 1960, o persoanã a invocat faptul cã, fiind în executarea unei pedepse cu închisoarea, autoritãţile statale au împiedicat-o sã îşi exercite dreptul de vot. Instanţa europeanã a arãtat cã, în termenii art. 3 al Protocolului adiţional la Convenţie, pãrţile se angajeazã sã organizeze alegeri libere şi nu rezultã din cuprinsul sãu cã ele recunosc oricãrei persoane dreptul la alegeri libere, altfel spus, dreptul de vot al unui individ nu este garantat de art. 3, întrucât nu este un drept subiectiv propriu. De asemenea, restricţiile referitoare la o categorie limitatã de persoane, anume cele condamnate, care sunt în executarea pedepselor privative de libertate, nu aduc atingere liberei exprimãri a opiniei poporului privitoare la alegerea corpului legislativ în sensul art. 3 din Protocolul adiţional.
În sfârşit, o parte dintre criticile autorilor excepţiei privitoare la dispoziţiile din Codul penal vizeazã şi modalitatea de aplicare, fapt ce nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci un aspect asupra cãruia decide instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea litigiului. De altfel, eventualele probleme legate de aceste nemulţumiri au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74), când, admiţând recursul în interesul legii, a statuat cã dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii se interpreteazã în sensul cã interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a) teza I-c) din Codul penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
2. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã este de observat cã textul instituie obligativitatea pentru instanţa învestitã cu judecarea apelului de a audia inculpatul prezent în douã situaţii, şi anume atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când inculpatul a fost achitat de instanţa de fond. Prin urmare, textul nu instituie, cum greşit susţine autorul excepţiei, imposibilitatea ascultãrii inculpatului, deoarece, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, instanţa verificã hotãrârea atacatã nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricãror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea regãsindu-se şi declaraţia inculpatului. Dimpotrivã, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi nici nu se aplicã discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii aflaţi în cel puţin una dintre cele douã situaţii juridice circumscrise de text beneficiazã de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul egalitãţii între inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o parte, şi cei audiaţi sau condamnaţi de prima instanţã, pe de altã parte. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de apel este obligatã sã examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel pãrţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal şi art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã, de Costicã Pãlimar în Dosarul nr. 5.750/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã, de Dumitru Gîrleanu în Dosarul nr. 4.200/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã, de Aurel Buga şi Constantin Cristinel Dascãlu în Dosarul nr. 65/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã şi de Gheorghe (Mihai) Gheorghiţã în Dosarul nr. 3.875/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
