Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 437 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278^1 alin. 3 si 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.264 din 29 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 3 şi 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin I. Caraş în Dosarul nr. 436/2004 al Tribunalului Ialomiţa.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate instituie un control judecãtoresc formal, având în vedere cã se realizeazã la nivelul judecãtoriilor şi nu la nivelul unor instanţe superioare sau eventual la nivelul unora de acelaşi nivel, dar din altã razã de competenţã teritorialã. Or, în opinia sa, acestor judecãtori le este ştirbitã imparţialitatea, întrucât sunt colegi cu procurorii care au pronunţat soluţiile de netrimitere în judecatã. În sensul celor arãtate, depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece întreaga instituţie reglementatã de art. 278 şi art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu este altceva decât un rezultat al preocupãrii legiuitorului de a da expresie liberului acces la justiţie. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa teritorialã şi procedura de judecatã sunt aspecte procedurale pe care autoritatea legislativã are deplina libertate de a le reglementa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 436/2004, Tribunalul Ialomiţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 3 şi 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Constantin I. Caraş, recurent în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei penale nr. 74 din 24 februarie 2004, prin care s-a respins plângerea formulatã de autorul excepţiei împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale dispuse de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Feteşti faţã de Caraş I. Constantin, cercetat pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 290 alin. 1 şi art. 291 din Codul penal, Radu Constantin, cercetat pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de art. 259 alin. 1 din Codul penal, şi Neacşu Gheorghe, cercetat pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 260, art. 290 alin. 1 şi art. 291 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece controlul instituit este realizat la nivel local între magistraţi (judecãtori sau procurori) situaţi pe aceeaşi treaptã ierarhicã, situaţie care, în opinia sa, lasã loc unor bãnuieli legitime de parţialitate.
Solicitã, de asemenea, modificarea articolelor în cauzã, astfel încât partea interesatã sã aibã acces atât la calea de atac a apelului (nu numai a recursului), cât şi la calea de atac a recursului, care sã fie judecat de magistraţi de la nivelul curţilor de apel sau de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Ialomiţa opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, prin prevederile legale criticate, s-a instituit o procedurã rapidã, cu termene foarte scurte, atât pentru soluţionarea plângerii de cãtre procurorul ierarhic superior, cât şi pentru soluţionarea acesteia de cãtre instanţa de judecatã.
Instituirea unei proceduri privind competenţa de soluţionare în faţa instanţei de judecatã a plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere pronunţate de procurori, precum şi nominalizarea cãilor de atac posibile nu reprezintã o încãlcare a accesului liber la justiţie sau a egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui asemenea reguli procesuale, necesare unei bune administrãri a justiţiei.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece soluţia de netrimitere în judecatã datã de procuror poate fi atacatã, potrivit art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, pe cale ierarhicã pânã la nivelul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe de altã parte, atacarea actelor şi mãsurilor dispuse de procurori nu se circumscrie conceptului de acces la justiţie, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 126 din Constituţie, justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278^1 alin. 3 şi 10 din Codul de procedurã penalã, Guvernul apreciazã cã este asigurat accesul liber la justiţie prin posibilitatea exercitãrii cãii de atac a recursului. Potrivit art. 129 din Legea fundamentalã, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. În acest sens a invocat jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia s-a statuat cã accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, legiuitorul putând institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele legale criticate nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea cãilor de atac împotriva actelor şi mãsurilor dispuse de procuror, competenţa şi procedura de judecatã, nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice atâta timp cât se asigurã egalitatea juridicã în utilizarea acestora.
Potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizãrii cãilor de atac împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului. Prin urmare, accesul liber la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 şi art. 278^1 alin. 3 şi 10 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
Art. 278.
Plângerea contra actelor procurorului
"Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie.
În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior.
În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înştiinţarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor."
Art. 278^1 alin. 3 şi 10.
Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã.
"Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. [...]
Hotãrârea instanţei pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (2) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin dispoziţiile legale criticate s-a prevãzut posibilitatea atacãrii rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror, atât pe cale ierarhicã, prin plângere adresatã procurorului superior ierarhic celui care a emis actul atacat, cât şi pe calea sesizãrii instanţei de judecatã cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Textele de lege criticate conţin dispoziţii de procedurã judiciarã pe care legiuitorul are competenţa sã le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentalã.
Susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã art. 278 şi art. 278^1 alin. 3 şi 10 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, este nefondatã, deoarece în exercitarea cãilor de atac prevãzute de aceste dispoziţii legale formulate împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, ca de altfel împotriva oricãror altor mãsuri sau acte ale procurorului, legea nu face nici o discriminare. Dimpotrivã, orice persoanã care apreciazã cã prin acestea s-a adus o vãtãmare intereselor sale legitime poate face plângere la organul competent.
De asemenea, faptul cã o persoanã interesatã se poate adresa instanţei competente dupã soluţionarea nefavorabilã a plângerii sale de cãtre procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, fãrã sã mai fie necesar sã sesizeze organele superioare din ierarhia Ministerului Public, nu poate fi apreciat în nici un caz ca o împiedicare a accesului la justiţie, dimpotrivã, dispoziţia legalã atacatã fãcând în mod evident o aplicare a acestui drept constituţional.
În ceea ce priveşte competenţa instanţei pe lângã care îşi desfãşoarã activitatea parchetul din care face parte procurorul care a emis actul atacat, precum şi exceptarea de la calea apelului a hotãrârii ce urmeazã sã fie pronunţatã de instanţã în soluţionarea plângerii, dispoziţiile legale la care se referã autorul excepţiei sunt în concordanţã cu prevederile Constituţiei. Prin aceste dispoziţii nu se restrânge nici liberul acces la justiţie al autorului excepţiei şi nici vreun alt drept fundamental.
Referitor la solicitarea autorului excepţiei de modificare a dispoziţiilor legale criticate, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 3 şi 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin I. Caraş în Dosarul nr. 436/2004 al Tribunalului Ialomiţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
