Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 436 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 292 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 1 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Jad" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 3.113/46/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.113/46/2006, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 292 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Jad" - S.R.L. din Piteşti într-o cauzã având ca obiect o obligaţie de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât ele limiteazã pãrţilor posibilitatea ca în apel sã se foloseascã şi de alte probe decât cele invocate la prima instanţã.
Prin faptul cã legiuitorul limiteazã dreptul de a se folosi de probe noi, dar, în acelaşi timp, conferã instanţei dreptul de a încuviinţa numai acele probe ce ar rezulta din dezbateri, se lasã loc arbitrariului, conferind pãrţii o nesiguranţã nejustificatã, în condiţiile în care apelul are caracter devolutiv.
Tribunalul Argeş - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 292 din Codul de procedurã civilã. Examinând notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 292 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Pãrţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apãrare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţã sau arãtate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a cãror necesitate rezultã din dezbateri."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat constant cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 169 din 11 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 30 iulie 2002, Curtea a statuat cã limitarea instituitã de legiuitor, prin dispoziţiile art. 292 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, cu privire la motivele, mijloacele de apãrare şi dovezile pe care pãrţile le pot utiliza înaintea instanţei de apel, exclusiv la cele invocate la prima instanţã sau arãtate în motivarea apelului, nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentalã, deoarece, ca orice alt drept, şi accesul liber la justiţie poate fi exercitat doar în anumite limite rezonabile, în aşa fel încât prin valorificarea lui sã nu se aducã atingere drepturilor altor titulari, în aceeaşi mãsurã ocrotite prin lege. În absenţa acestei limitãri, s-ar oferi câmp liber arbitrariului şi abuzului în exercitarea dreptului, dându-se posibilitatea reiterãrii, în scop exclusiv şicanatoriu, a unor cereri lipsite de relevanţã pentru soluţionarea cauzei, de naturã sã ducã la prelungirea nejustificatã a duratei procesului. Cã, într-adevãr, aceasta a fost finalitatea avutã în vedere de legiuitor prin instituirea limitãrii menţionate, rezultã şi din faptul cã acelaşi text dã posibilitatea instanţei de apel sã încuviinţeze administrarea probelor a cãror necesitate rezultã din dezbateri, prerogativã de naturã a-i asigura deplinul control al derulãrii procesului şi finalizãrii sale legale şi temeinice, cu luarea în considerare şi a imperativului celeritãţii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusiv în privinţa art. 124 alin. (2) din Constituţie.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate se aplicã, în aceeaşi mãsurã, tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza acestor norme, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Jad" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 3.113/46/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
