Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 436 din 30 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 541 din 22 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ion Tiuca - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi în Dosarul nr. 1.963/2004 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.963/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca, datoritã "formularii derizorii" a art. 402 alin. 3 din Codul de procedura civilã, cauza sa va fi judecata în complet de apel, deci în doi judecãtori, deşi contestaţia se judeca cu procedura prevãzutã pentru judecata în prima instanta şi, ca atare, ar trebui sa fie examinata de un complet format dintr-un singur judecãtor. În opinia autorului exceptiei, prin aceasta se aduce atingere dreptului sau la apãrare şi la un proces echitabil, întrucât nu mai poate beneficia de calea de atac a apelului, ci numai de cea a recursului.
Tribunalul Iaşi considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens arata ca dispoziţiile art. 400-402 din Codul de procedura civilã instituie reglementarea de baza privind competenta instanţelor de a soluţiona contestaţiile la executare. Astfel, dacã în ceea ce priveşte contestaţia impotriva mãsurilor de executare competenta aparţine întotdeauna judecãtoriei, contestaţia la titlu se îndreaptã la instanta care a emis acest titlu, deci este posibil ca o asemenea contestaţie sa fie rezolvatã de judecãtorie, tribunal, curte de apel sau chiar de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanta apreciazã ca modul în care instanţele de judecata aplica legea nu poate face obiect al controlului de constitutionalitate, pentru aceasta existând mecanismul controlului judecãtoresc al hotãrârilor pronunţate de instanţe prin intermediul cãilor de atac.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu-tionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile art. 402 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. În acest sens arata ca dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului persoanei de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, ci, mai mult, acestea sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie potrivit cãrora competenta instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecata sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 402 din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora "Contestaţia la executare se judeca cu procedura prevãzutã pentru judecata în prima instanta, care se aplica în mod corespunzãtor. Pãrţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenta şi cu precãdere.
Hotãrârea pronunţatã cu privire la contestaţie se da fãrã drept de apel, cu excepţia hotãrârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.
Hotãrârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusã aceloraşi cai de atac ca şi hotãrârea ce se executa."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) teza întâi privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 care consacra dreptul la apãrare.
Examinând critica autorului exceptiei, Curtea constata ca, în ceea ce priveşte motivul de neconstituţionalitate referitor la "suprimarea caii de atac a apelului", Curtea a statuat în jurisprudenta sa constanta ca "accesul liber la justiţie nu înseamnã ca el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenta şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite".
Asa fiind, Curtea nu poate retine ca textul de lege dedus controlului contravine art. 21 din Constituţie, în mãsura în care, în cuprinsul acestuia, nu se precizeazã în terminis ca accesul liber la justiţie implica întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cat şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativa a ambelor cai de atac impotriva unei hotãrâri ar fi constituit, într-adevãr, un criteriu de constitutionalitate. De altfel, nici reglementãrile internaţionale în materie nu impun un anumit numãr de grade de jurisdicţie sau de cai de atac, în acest sens fiind art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevede asigurarea posibilitatii unui recurs efectiv la o instanta nationala.
Curtea constata ca nu poate fi reţinutã nici critica privind infrangerea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, deoarece exercitarea acestui drept nu este îngrãditã, pãrţile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului şi de a beneficia, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apãrare şi garanţiile prevãzute de lege, independent de gradele de jurisdicţie de care beneficiazã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi în Dosarul nr. 1.963/2004 al Tribunalului Iaşi.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
