Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 436 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 282 alin. 1 si art. 299 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.263 din 28 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I punctele 5, 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, domnul Dragoş Cãlin, consilier juridic, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa Societãţii Comerciale "Viromet" - S.A. Victoria, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, întrucât considerã cã textele legale criticate, care în redactarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 stabilesc competenţa instanţelor de apel şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aduc atingere dispoziţiilor constituţionale privind dreptul pãrţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Deşi prin <>Legea nr. 195/2004 de aprobare a ordonanţei criticate, prevederile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, au fost modificate, noile dispoziţii au pãstrat în principiu soluţia legislativã anterioarã, aşa încât, criticile de neconstituţionalitate formulate subzistã. De asemenea, mai considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ar trebui admisã şi pe considerentul cã legiuitorul nu putea reglementa printr-o ordonanţã de urgenţã dispoziţii referitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti.
Partea Societatea Comercialã "Viromet" - S.A. Victoria a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã judecata în lipsã şi respingerea excepţiei invocate, ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã în domeniul legilor organice este posibilã reglementarea şi prin ordonanţe de urgenţã, conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 115, astfel cã sub acest aspect excepţia este neîntemeiatã. Mai aratã cã dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin <>Legea nr. 195/2004 şi, potrivit acestor modificãri curţile de apel nu mai sunt instanţe care soluţioneazã doar apelurile, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai soluţioneazã numai recursuri. Aşadar, sub acest aspect pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstiţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronuţatã în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I punctele 5, 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui apel declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Braşov în materie comercialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate prin care se instituie obligativitatea soluţionãrii apelului numai de cãtre Curtea de Apel, precum şi obligativitatea soluţionãrii recursului numai de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se aduce atingere dreptului pãrţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece se creeazã o suprglomerare a acestor instanţe, cu consecinţa prelungirii excesive a termenelor de soluţionare a cererilor formulate de pãrţile interesate.
În sfârşit, mai considerã autorul excepţiei cã, potrivit textului constituţional invocat, legea este singurul act normativ care poate conţine dispoziţii referitoare la competenţa şi procedura de judecatã a instanţelor judecãtoreşti. Or, în cazul de faţã prevederile legale criticate au fost instituite pe calea unei ordonanţe de urgenţã a Guvernului, ordonanţã care, în esenţã, afecteazã drepturile constituţionale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Reformarea sistemului judiciar în materie procedural civilã, prin stabilirea instanţelor de control şi a limitelor în care acestea sunt competente de a soluţiona cãile de atac, nu reprezintã o ştirbire a drepturlor pãrţilor de a obţine o judecatã asupra problemelor litigioase într-un termen rezonabil. Acest termen nu poate fi apreciat în abstract prin generalizarea eficienţei sistemului judiciar în ansamblu. O eventualã constatare a depãşirii criteriului de rezonabilitate într-un caz concret nu poate duce la concluzia cã organizarea sistemului judiciar este neconstituţionalã pe acest motiv.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorul are libertatea de a statua în domeniul competeţei instanţelor judecãtoreşti şi al procedurii de judecatã, inclusiv pe calea ordonanţelor de urgenţã, ce pot fi adoptate, conform art. 115 alin. (5) din Legea fundamentalã, şi în domeniul legilor organice.
Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate au avut în vedere "repartizarea competenţei materiale de primã instanţã în materie civilã şi comercialã la nivel de judecãtorii şi tribunale, reconsiderarea rolului curţilor de apel ca instanţe care sã judece apelurile şi judecarea recursurilor de cãtre Curtea Supremã de Justiţie, ca instanţã care sã asigure aplicarea unitarã a legii".
Guvernul mai aratã cã, potrivit <>Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , textele în discuţie au fost amendate în parte, în sensul degrevãrii instanţei supreme de soluţionarea unui numãr însemnat de recursuri prin menţinerea competenţei excepţionale a tribunalului de a soluţiona apelul şi recursul în cazurile anume prevãzute de lege, coborând în mod corespunzãtor competenţa de soluţionare a recursurilor la nivelul curţilor de apel, "cu menţiunea cã aceste modificãri urmãresc, în acelaşi timp sã conducã la reducerea duratei termenelor de soluţionare a cãilor de atac".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I punctele 5, 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 rezultã cã, ulterior ridicãrii excepţiei în faţa instanţei de judecatã (25 mai 2004), textele legale criticate au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, pãstrând în principiu soluţia legislativã din redactarea iniţialã.
Astfel, stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a unor reguli privind competenţa materialã a instanţelor judecãtoreşti nu contravine dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nu opresc pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, un proces echitabil.
De asemenea, textele legale criticate instituie reguli de competenţã a instanţelor judecãtoreşti, situaţie care este în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2).
Dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, îl constituie dispoziţiile <>art. I punctele 5, 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, prin care se modificã şi se completeazã art. 3, art. 282 alin. 1 şi art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate şi completate prin <>art. I punctele 2, 3 şi 5 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, precum şi prin <>art. I punctul 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004. Potrivit acestor modificãri, art. 3, art. 282 alin. 1 şi art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, care formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi cu privire la care Curtea urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie, au urmãtorul conţinut:
- Art. 3 din Codul de procedurã civilã: "Curţile de apel judecã:
1. în primã instanţã, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritãţilor şi instituţiilor centrale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii şi tribunale în primã instanţã, dacã prin lege nu se prevede altfel; (modificare introdusã prin <>art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 );
2^1. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege; (introdus prin <>art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004 şi modificat prin <>art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 );
3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor."
- Art. 282 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Hotãrârile date în primã instanţã de judecãtorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, dacã prin lege nu se prevede altfel." (modificare adusã prin <>art. I pct. 3 din Legea nr. 195/2004 ).
- Art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã: "Recursul se soluţioneazã de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacã prin lege nu se prevede altfel. (modificat prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 ).
În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti sunt supune numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege." (introdus prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 ).
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti, precum şi ale art. 115 alin. (6) privind limitarea domeniilor de reglementare prin ordonanţe de urgenţã.
Reglementarea care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se înscrie în rândul mãsurilor de perfecţionare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar.
Dispoziţiile legale atacate au fost substanţial completate şi modificate prin <>Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 şi, ulterior, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , completãrile şi modificãrile aduse rãspunzând în bunã mãsurã criticilor formulate prin excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, prin introducerea în ordonanţã, la art. I, dupã pct. 7, a pct. 7^1, cuprinzând modificarea art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, în sensul exceptãrii de la posibilitatea atacãrii cu apel a unui numãr important de categorii de hotãrâri judecãtoreşti, rãmâne fãrã suport critica privind prelungirea excesivã a termenelor de soluţionare a cauzelor de competenţa curţilor de apel.
De asemenea, prin reformularea art. I pct. 8 din ordonanţã, în sensul scoaterii din competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursurilor împotriva hotãrârilor pentru care legea prevede numai aceastã cale ordinarã de atac, nu-şi mai gãseşte temeiul în critica privind aglomerarea acestei instanţe, cu consecinţa posibilelor dificultãţi în aplicarea principiilor privind echitatea procesului civil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Curtea constatã, de asemenea, cã potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecatã şi normele de procedurã judiciarã, cu condiţia implicitã de a nu contraveni altor norme şi principii constituţionale. Or, dispoziţiile legale atacate, prin care s-a stabilit competenţa instanţelor în judecarea cãilor de atac, nu contravin normelor şi principiilor consacrate prin Constituţia României.
Curtea nu poate primi nici susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform cãrora "Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã" dat fiind cã reglementarea criticatã prin excepţia de neconstituţionalitate nu priveşte vreunul dintre domeniile nominalizate în textul de referinţã din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele Legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 282 alin. 1 şi art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
